Incep sa cred ca am tupeu sa il numesc asa...din nou! Anul trecut cand am scris bilantul pe 2010, cineva probabil a considerat ca ii lipsea ceva si s-a gandit ca e mai bine sa-l "lipseasca" de tot . Tre' sa-i fac cinste totusi, daca nu ar fi fost ea, nu as mai fi luat-o de la inceput pe Blogspot si nu mi-as fi demonstrat mie ( inca o data! ) ca am puterea sa o iau de la capat. Asa ca, noroc si la mai mare, Blondis!
Buuuun, deci cum a fost 2011. Greu pentru toata lumea! Pentru ca sunt sigura ca pe toti ne apuca nervii pe anul trecut cand stam sa ne gandim ce ne-a adus. Nu pot sa ma victimizez, desi nu-mi vine nici sa bocesc dupa vremurile de altadat'. Nu stiu despre altii, dar eu sunt sigura ca am crescut. Nu numai in buletin, ci si in ochii mei si ai altora.
Anul trecut "am depus" in cutiuta mea speciala vreo 18 biletele cu rezolutii pentru 2012 ( am spus ca imi iau alta cutie mai mare, nu am facut-o, deci din start am de facut ceva de la 1 ianurie incolo!). Le-am tinut pentru mine pe cele cu "sa mai slabesc 2 kg" si "sa-mi iau o pereche de pantofi cu toc de 16", asa ca le-am asternut in scris numai pe cele foarte importante. Daca ar fi sa fac o statistica, am reusit sa duc la bun sfarsit 12 rezolutii, sa indeplinesc pe jumatate vreo 5 si doar una sa nu imi iasa deloc. Pretty good, i would say. Stiu totusi ca 2011 nu va ramane in amintirea mea datorita cifrelor, ci mai degraba datorita tuturor evenimentelor care m-au marcat: implinirea varstei de 20 de ani, primul job cu acte in regula, primul an de facultate, prima vara de studenta, prima relatie propriu-zisa de lunga durata etc etc.
Imi gasesc oarecum greu cuvintele in momentul de fata pentru ca sunt cu mintea la rezolutiile pentru 2012 ( nu iau in considerare sub nici o forma sfarsitul lumii!). Nu le scriu aici, pentru ca nu se vor mai indeplini. Pot spune doar ca cel mai tare imi doresc sa nu simt inceputul...Am mai scris-o de 1000 de ori si o sa ma plang la toata lumea: nu imi plac multe dintre inceputuri, iar luna ianuarie este oribila pentru mine! Daca gasesc ceva frumos in toate celelalte luni, ianuarie nu are nimic bun, din punctul meu de vedere. Asa ca, imi doresc sa treaca cat de repede posibil! Siiiii, la fel ca anul trecut, promit sa ne vedem tot aici si in 2012 ( puteti sa fiti siguri ca o sa tai maini si picioare daca se va mai intampla ceva cu bloguletul meu :D ). So... sa aveti un revelion minunat si un an nou cat mai fericit!




18:21
A inceput cosmarul. E ceva ce stiam ca va veni ( ma avertizase si Delia acum ceva timp, ea deja trece prin asta ), doar ca m-a luat prin invaluire aseara si m-a facut sa raman cu piftia in gat. Verisoara mea de doar 10 ani ma admira ( so cute! ), se minuneaza de varsta mea si vrea sa fie ca mine ( so cute! ) si ma intreaba cand o sa fac un bebe ( so horror! ).
- Pai nu crezi ca ar trebui sa il faci?! Ai 20, mergi pe 21!
Si cateva rude de langa noi asteptau zambitoare raspunsul.


15:13
Evident, nu m-am prins de chestia asta pana anul trecut, cand am plecat in Bucuresti. Ma refer la partea mai profunda a lucrurilor, nu la clasica suprafata cu " Mosul le aduce cadouri copiilor cuminti".
M-am copilarit mult zilele astea. Cu lucruri marunte. Si m-a lovit gandul asta de-abia acum 5 minute. Ma dau pe langa mama cand gateste, mananc non stop bomboane Raffaello ( semn clar de sarbatoare; cand eram mica, le primeam doar cu ocazii speciale pentru ca erau cam scumpe ), mai am putin si intru in transa privind bradul ( luminite rosii, care se fac albastre, apoi galbene, apoi verzi...nu, iar albastre! ), imi pun vin fiert intr-o cana pe care jumatate o bea mama pentru ca eu ma ametesc prea repede, siiiii...m-as uita in continuu la desenele animate ale copilariei in timp ce mananc portocale.
Nu ma refer la "Sailor Moon" sau la "Dragon Ball", serialele pentru copii difuzate pe TVR-uri de obicei acum...10-15 ani. Zilele trecute am vazut "Anastasia". E ca un ritual: ma uit an de an in luna decembrie la acest desen pentru ca se potriveste perfect cu perioada. Daca l-as privi in mijlocul verii, n-ar mai avea absolut nici un farmec. Aseara am privit "101 dalmatieni" pentru a mia oara. Si tot ma sperie Cruella. In seara asta am revazut deja "Bambi" si planuiesc sa adorm cu "Doamna si vagabondul". Cand eram micuta, aveam o jucarioara de la Mc: o cusca din care iesea Lady. Probabil am dat-o altor copii in urma cu ceva timp. Sper doar ca ei sa aiba habar de cine au fost personajele respective... Pentru ca eu o sa mi le reamintesc si la 70 de ani!


22:53
Mi s-a pus pata pe muffins-urile alea colorate pe care le vad in poze pe net, la televizor sau prin unele cofetarii. Si vreau si eu sa pun cateva pe masa de Craciun, ca sa imi dau invitatii pe spate. Problema este ca nu as vrea sa cumpar prajiturelele, as vrea sa le fac eu cu mami acasa ( profit cat mai mult de faptul ca este cu mine ). Aici ma mai impiedic de o dificultate: nu gasesc retete ca lumea pe internet. Da, as putea sa le traduc pe cele in engleza, dar unele ingrediente nu prea au echiavalent la noi. Si da, as putea sa caut mai bine sau chiar sa improvizez, dar mi-e oarecum lene. Daca aveti vreo idee despre cum as putea sa gatesc minuni ca cele din pozele de mai jos, help me :D. Daca nu, tot nu ma voi da batuta!




18:51
De cativa ani incoace, nu prea am mai simtit Craciunul asa cum o faceam cand eram in scoala generala. Nu stiu ce s-a intamplat, nu cred ca tine de maturizare, sunt oameni care si la 50 de ani se bucura de aceasta sarbatoare mai ceva ca un copil de 5 ani. Si nu cred ca e ok ca nu ma mai entuziasmez asa de mult ca inainte...:(.



Sunt insa lucruri mici care imi starnesc starea specifica acestei perioade. Putine. Ciocolata calda, vinul fiert, zapada ( din pacate, lipseste cu desavarsire ), impodobirea bradutului, luminitele din oras, mall-urile decorate frumos, targurile din oras cu tematica de Craciun, atmosfera din cafenele sau de la facultate... Si cum ieseam ieri nervoasa din Afi din cauza ca nu am putut sa-mi savurez Mc'ul in liniste ( galagie mare si niste colinde cantate jalnic rasunau in tot mall-ul ), am trecut pe langa o cafenea ( cred ca Bohema se numea :-? ), decorata cu luminite si din care se auzea Perry Como- "Magic Moments". Daca nu eram obosita si nu trebuia sa ajung acasa, as fi intrat acolo cu draga inima. Pentru ca a fost unul din putinele "momente magice" din luna asta cand am simtit ca vine Craciunul!

11:02
Exista oamenii aceia speciali din viata ta langa care te simti bine oricum ai arata si indiferent prin orice ai trece. Oameni de care iti e dor din clipa in care le spui "la revedere", chiar daca ii vezi aproape zilnilc. Sunt oamenii cu care faci chestii  mici in fiecare zi, dar de care iti aduci aminte constant pentru ca poti scrie lejer cu ele cele mai frumoase povesti din viata ta. Cu toate ca te mai certi cu ei, te chinui cu chiu cu vai sa stai suparata cateva zile, ca macar sa vada ca nu e ok ce s-a intamplat. Mai mult nu iti iese pentru ca nu ai cum...Sunt oamenii care te sustin in orice ai face, mai mult sau mai putin, asa cum pot ei. Oameni care te alinta, care te privesc atat de frumos si cu atata dragoste incat te fac sa te simti ca cea mai bogata persoana din lume!
Sunt oameni pe care ii iubesti intr-un fel sau altul: prieteneste, profund, ca pe un membru al familiei. Prietenul meu beneficiaza de toate aceste tipuri de iubiri din partea mea...La multi ani, Tibi! :) Sa fii fericit si iubit (numai) de mine!

16:57
Asa ca nu-i invidiez momentele de "stralucire" - chiar daca se petrec pe scena mea - pentru ca stiu ca atunci cand imi va veni mie randul, ea va aplauda cel mai tare!

- Cosmopolitan -


Foto: by Flower Power
23:37
Ultima zi de munca la Romtelecom a fost miercuri, dar am mai avut nevoie de un scurt timp pentru a putea sa-mi pun ordine in ganduri. Asa se face ca de-abia in seara asta am simtit ca trebuie sa scriu si despre aceasta experienta, care m-a marcat in multe feluri posibile.
Despre jobul meu din ultimele 4 luni ca agent call center nu am vorbit foarte mult si poate unii au ramas cu impresia ca a fost apa de ploaie. Cum nu se poate mai fals. Daca nu ar fi fost colegii si superiorii niste oameni saritori, calmi si mereu aproape de mine, probabil mi-as fi dat demisia din prima saptamana ( daaaar am asteptat pana la terminarea contractului si am ales sa nu il prelungesc), deci poza de mai jos am pus-o doar de dragul de a o pune, pentru ca nu se aplica acum. Deci, motivul principal: clientii. Pentru ca ai crede ca e foarte usor sa vorbesti cu oamenii la telefon, insa dai peste niste personalitati de iti sta mintea in loc si ti se taie picioarele uneori.


In mare, misiunile mele erau multiple: sa contactez clientul care a facut o plangere referitoare la aproape orice tine de Romtelecom, sa ii rezolv problema, deseori sa repar si imaginea companiei si, pe deasupra, sa mai si vand clientului un nou pachet de servicii cu un nou contract. Sincer, credeam ca dupa 3 saptamani de training eram pregatita. Mai ales pentru ca nu era prima oara cand trebuia sa interactionez cu oamenii pentru vanzari. Insa, in prima zi cand am intrat in call center si m-a amenintat un domn de 50 de ani ca ma da in judecata daca nu ii merge bine internetul, avantul mi s-a taiat grav. La cateva zile, am izbucnit chiar in plans cand o cucoana ( eu chiar tin sa preciezez sa era de etnie rroma, ca sa nu zic altceva ) vorbea la telefon mii de minute in afara si a inceput sa ma injure si sa ma ameninte pe mine ca plateste prea mult. Nu ma intelegeti gresit, am mai avut confruntari cu isterice, doar ca de data asta, in calitate de angajat, nu puteam sa i-o intorc. Si e nasol sa induri si sa nu poti sa comentezi inapoi, mai ales cand te cheama Dana si iti pierzi calmul chiar si cand trebuie sa astepti 1 min la semafor. Cu timpul, am inceput sa ma "calesc" de astfel de oameni si sa ii iau pe toate partile. Am dat de muuulte situatii si specimene si tin sa le precizez.
1. Clientii mint foaaaarte mult. Si e naspa, pentru ambele parti. Cea mai frecventa minciuna:"Plec din tara". Daca ar fi fost sa primesc cate 1 leu pentru fiecare data cand am auzit povestea asta, m-as fi imbogatit doar ascultand clienti. Si daca ar fi fost adevarata de fiecare data, populatia Romaniei s-ar fi redus cu cel putin 20% in ultimele 4 luni. Asta pentru ca oamenii incearca sa scape de agentii call center ( pe care tot ei ii contacteaza, paradoxal! ) cat mai repede si fara explicatii. Mi s-a intamplat de N ori ca pensionari de 80 de ani care "plecau" in Germania sau persoane care mai avea doar o luna de contract si erau chemati urgent la Honolulu ( ce convenabil! ) sa accepte o oferta mai convenabila. Nu era mai simplu daca spuneam de la inceput ce ne doare?
2. Clientii nu stiu ce inseamna un contract. Si nu ma refer neaparat la persoanele in varsta, ci la oameni in toata firea. Incearca sa te prosteasca ca l-au pierdut sau ca au fost fortati sa il semneze. No shit, cine le-o fi pus oare pistolul la tampla?! Si multi se mira cum de sunt taxe de platit cand vor sa rezilieze contractul dupa cateva luni de la inceperea lui. Simplu: o parte se angajeaza sa faca ceva, alta parte sa faca altceva. Cand cineva nu isi respecta angajamentul, trebuie sa plateasca, nu? Ciudat este ca am dat pana si peste cativa juristi sau avocati care, aparent, nu stiau treaba asta si au fost foarte indignati.
3. Clienti care vorbesc urat. De ce sa fii nesimtit, serios? Adica tu ma cauti pe mine pentru ca ai o problema, eu incerc sa ti-o rezolv si tot tu imi umpli frigiderul?! Inteleg ca esti nervos, poate si eu as fi in locul tau, dar nu eu iti calculez factura si nu eu iti stric aparatura pentru tv si internet.
4. Oameni care nu mai au bani, saraci lipiti, n-au 1 leu nici de paine. Aparent, e de inteles. Criza & stuff. Cand vine vorba de un ANUMIT procent din clientii Romtelecom, minciuna gogonata ( adevarat, trebuie sa stii sa ii mirosi ). Cu primul cadou sau cu prima facilitate in plus pe care le-o oferi ( chiar daca nu au nevoie ), suma pe care o platesc li se pare brusc infima. Ah da, pentru ca unii clienti mai fac si urmatorul lucru: aud de la vecini de nu stiu ce abonament si il vor si ei, chiar daca nevoile lor sunt altele. Nu am sa inteleg niciodata de ce ai vrea ceva ce nu ai nevoie??? Bineinteles, luam si alta situatie: un client care vorbeste 2000 de minute in afara i se pare ca nu consuma mult si vrea un abonament fara minute. Ce poti sa-i faci, ii dai Cezarului ce-i al...Cleopatrei, ca nevoia cu abonamentul nu se pupa neam si se trezeste respectivul ca plateste dublu fata de cum platea inainte. A cui e vina stimabile?
5. Mai sunt clienti care vor sa desfiinteze pentru ca au "probleme tehnice". Afirma ca nu le merge telefonul de 2 luni si cand te uiti pe facturile lor, vezi sute de minute consumate. Scrie proasta in fruntea mea?
6. Smecherii care una doua te dau in judecata. Si pe tine, si compania. Pe unii i-am sfatuit sa o faca, altora le-am spus ca e pierdere de timp si de bani ( in functie de situatie ). Dracii ma apucau cand ii auzeam ca vor sa se vada in instanta CU MINE PERSONAL, ba chiar imi cereau si numarul personal de telefon ca sa ma poata ei contacta la orice ora din zi si din noapte pentru a mi se plange. Serios, avem si noi o viata.

Situatii speciale mai sunt multe, dar nu mi le amintesc momentan, vi le-am povestit pe cele mai frecvente care au constituit motivul principal pentru care am renuntat la acest job ( ce-i drept, vreau sa incerc si ceva pe domeniul meu, dar asta e alta poveste ). Recunosc, am avut si clienti cu bun simt, imi facea placere sa ma intind la taclale cu ei, dar cam rar din pacate.
Nu vreau sa credeti ca v-am insirat toate aceste situatii de dragul de a o face. Ci pentru ca la randul nostru cu totii suntem clienti, mai mult sau mai putin buni. Eu am avut muuulte de invatat, pentru ca am fost pusa si in postura functionarului care trebuie sa suporte tot, indiferent ca e vina lui/a companiei sau a clientului. Si am inceput sa inteleg de ce cucoanele care lucreaza de ani de zile la ghisee sunt scarbite: nici oamenii cu care interactioneaza zi de zi nu sunt chiar un cadou. Nu iau apararea nimanui, doar ca...e bine sa cunoastem situatiile ambelor parti, sa fim informati si sa fim onesti inainte sa incepem sa aruncam cu pietre in celalalt, indiferent daca e client sau companie.



01:02
Cum s-a intamplat asta? Nici nu trebuie sa intrebati, doar privind pozele de mai jos cred ca va puteti da seama instant. Dar sa detaliez.
Ma intreba o cunostiinta daca in articolul trecut am facut reclama la Fares sau daca particip la un concurs care tine de blogosfera. Raspuns clar: nu. Nu pot sa scriu despre un subiect care mi se impune, asta e si unul dintre motivele pentru care nu am vrut sa devin jurnalista. Recomandarile mele vin din inimioara si daca le astern online inseamna ca intr-adevar unele produse m-au dat pe spate.
Cam asa se face ca mi-a picat in manuta o oja de la Ciate. Stiu ca n-ati auzit, si eu am dat recent peste acest brand britanic...de lux. Dragoste la prima vedere! Eu chiar am o problema majora cu manichiura, care nu rezista impecabila nici 2 zile, din cauza ca spal vase, haine sau ca frec baia. M-am mirat cand am vazut cat de rezistenta e oja de la Ciate. Asa ca n-am putut sa nu dau un click pe Google si pe Facebook ca sa aflu mai multe. Si Doamne, ce nuante! Si ce design! Recunosc, si ambalajul m-a atras enorm. Imi place fundita, care este si simbolul Ciate, din cate am inteles. Ma gandesc ca nu sunt singura careia ii fug ochii si dupa culori, cutie & stuff.
In mod evident, brandul este nou in Romania, dar am observat ca prin Europa a facut furori. Ma astept sa detroneze alte mari nume si sa il vad cat mai des prin Cosmopolitan, pentru ca, in afara de nuantele clasice, vin cu niste nuante unice, care chiar cred ca vor prinde. Nu stiu exact prin ce saloane dati de aceasta oja, dar ca sa o testati, poate castigati un set dand doar un like pe Facebook si urmand regulile simple pentru participare ( asta ca sa vedeti ce altruista sunt, nu pastrez informatia doar pentru mine :"> ). Eu am dat deja si verific zilnic posta, poate am primit vreun colet :">.


20:35
De cand cu raceala Deliei, la noi se bea ceai. La greu. Minim 2 cani pe zi. Cand una isi pune apa la fiert, da strigare in toata casa. De cele mai multe ori, celelalte doua nu refuza.
De cand cu Ceaiul de iarna de la Fares, presimt ca o sa bem cate o cana chiar si in loc de mesele principale. Fetele l-au baut la sor-mea in urma cu o luna, si apoi Delia a primit o cutie de la o colega. Dupa ce ne-am delectat toate intr-o seara cu delicioasa aroma de mar cu portocale si scortisoara, nu am mai putut sa ne luam gandul de la ea! Si da-i cu mers prin magazine si supermarketuri, cautari peste cautari! Pana cand ( tot ) Delia l-a gasit in Mega Image-ul din Crangasi. Nebunie! "Ia-mi si mie o cutie! Nu, stai! Baga 2!Ah, de fapt, ia 3, ma, ca vrea si Denna! Da, sigur vrea si Habiba, sun-o si intreab-o cate cutii!".
De cand cu iarna, la noi in casa se bea ceai. Cu multe arome, avem o colectie intreaga. Deci daca vreti sa stati cu noi la un ceai, aveti cu cine si aveti si cu ce!



P.S: nu fac reclama la Fares, recomand doar ce imi place :D
23:55
Anul trecut cand m-am mutat in Bucuresti am avut impresia ca am fost taiata de la portie in legatura cu tot ce inseamna copilarie. Nu ma asteptam sa mai fiu pisicita, sa mai lenevesc, sa fac figuri la mancare, sa fiu rasfatata etc etc etc. Insa, dintre toate mofturile copilariei, cel mai tare am bocit dupa venirea lui Mos Nicolae/Mos Craciun/Iepurasul. Si daca cei din urma mai soseau cand ajungeam acasa in Constanta, la primul chiar nu ma mai asteptam.
Anul trecut am fost trista nonstop incepand cu ultimele zile din noiembrie. Pentru unii e normal sa nu mai vina Mos Nicolae sau sa primeasca bani in schimbul dulciurilor. Pentru mine nu este. Am fost destul de afectata in adancul sufletelului meu, pana cand, in dimineata zilei de 6 decembrie, m-am trezit si am pasit somnoroasa si infofolita catre bucatarie. Imaginea unui pungute mici in cizmele mele m-a facut sa imi frec bine ochisorii lipiti. Stupoaaaare!!! Venise Mosu'! Cu cioco, portocala si banana! In mod normal, daca as fi primit asa ceva cand eram in Constanta, as fi plans de nervi si as fi strambat grav din nas. Dar cum eram foarte departe de casa, a fost cel mai frumos cadou pe care as fi putut sa-l primesc! Mosu' Delia ranjea in sufragerie...Si cand am ajuns seara acasa, venise si Mosu' Habiba ( cu o mica intarziere caci nu fusese in oras ). Si am fost la fel de fericita. In contextul acela, nu am putut sa nu iau si eu prajituri :D.
Eu il astept pe Mos Nicolae si in seara asta si in toate serile de 5 spre 6 decembrie din viata mea. Anul asta stiu sigur ca o sa primesc cadou o ultima zi de munca la Romtelecom ( chiar maine ) si un inceput de vacanta bine meritata. Pentru ca am fost preaaaa cuminte in 2011! :D



23:26
Pentru destui romani, azi nu a fost Ziua Nationala, ci mai degraba ziua in care Lala Band vine in Afi Palace. Pentru mine a fost doar inceputul unei scurte vacante si, cum nu aveam ce face dupa-amiaza, am dat o tura prin mall. Recunosc, imi plac unii actori din "Pariu cu viata" ( sunt si cativa constanteni de-ai mei pe acolo :D ), imi plac unele voci si curiozitatea ma omora.
Prietenul meu a plecat scarbit din Afi. Eu am tras concluziile mele. Am observat ca Lala Band e un fenomen. Unul mare! Ne place sau nu, asa este. S-a dus moda cu Hannah Montana. Ar fi trebuit sa fi vazut si voi: parterul plin, oameni pe patinoar, etajul plin, persoane care stateau cocotate pe scaune, pe mese sau in spatele unor prieteni. La cea mai mica miscare a vedetelor sau la orice incurajare de genul "sus mainileee!", tipele fanilor veneau imediat. Si ce fani...Eu stiam ca serialul dorea sa se pozitioneze in mintea telespectatorilor ca fiind pentru toate varstele. Stiam si ca nu i-a prea iesit, intrucat mai mult tinerii si adolescentii il privesc. In schimb, nu ma asteptam ( si cred ca nu prevazuse nimeni asta ) ca si copii de generala sau de gradinita ( 5-6 ani ) sa fie cu mainile pe sus si sa urle "Alinaaaa!!!" sau "Lala Baaand!". Prietenul meu dezgustat, eu uimita. Parinti umblau cu carduri de 5-6-7-8 copii dupa ei, cred ca am vazut si invatatori cu clasele lor pe acolo. Prietenul meu o tinea sus si tare cu critici despre noua generatie, eu ma gandesc ca nu te poti integra in colectivul clasei tale sau in cel de prieteni daca nu iti place Lala Band. Pai ia ganditi-va: 20 de elevi au mers in seara asta la concert. Daca exista un copil pe care parintii nu l-au lasat sa mearga in Afi, copilul ala va fi ratatul clasei luni, cand toti colegii sai vor discuta entuziasmati despre ce au vazut. Evident, cand va creste si va ajunge pe la 17-18 ani i se va rupe de ce cred altii, nu va mai fi asa de afectat. Dar pana atunci, va avea oarecum de suferit, cred eu.
Da, Lala Band e un maaare fenomen. Unora le place, altora nu, dar asa este. Unii se duc sa isi vada favoritii, altii critica vedetele de pe scena. Multi ( mai ales cei mai mari sau mai in varsta ) au uitat ca e vorba doar despre o moda, asa cum in urma cu 5 ani, pustoaicele din generatia mea erau innebunite dupa Rebelde. Nu ca unele dintre ele nu s-ar uita acum si la "Pariu cu viata"...:)). All in all, am fost uimita sa vad ca acest serial a prins atat de bine in Romania. N-as fi crezut. Si daca as fi vreo companie care in ultima vreme se afla in declin, as profita din plin de moda asta. Lala Band vinde bine!

22:23
Nu stiu daca cea de-a 20-a toamna a vietii mele a trecut prea repede sau prea incet. Pe de o parte, nu stiam cum sa fac zilele sa treaca, pe de alta parte nu stiam cum sa opresc timpul in unele momente. Chiar daca erau mai uscate sau mai verzi, mai colorate sau mai uscate, si frunzele din anul acesta au cazut...
Am avut o toamna obositoare. Foarte. As spune monotona, dar as exagera, pentru ca au avut grija muuulte persoane sa ma surprinda placut sau sa ma enerveze. Am facut multe in aceste 3 luni, m-am impartit intre facultate, job, acasa si viata personala. Nu m-a obligat nimeni, dar ca de obicei imi place sa vad cat de multe chestii pot face bine/foarte bine si cam care imi sunt limitele. Concluzie: deocamdata nu le-am depasit :D.



Am demisionat de la Romtelecom...Mai bine zis, mi-a expirat contractul si nu am vrut sa-l prelungesc. M-am gandit sa incerc altceva,  pe PR sau pe publicitate si, thanks God, propuneri sunt destule. Am implinit 20 de ani si intr-un final a fost bine. Am trecut prin cateva schimbari dar am vazut ca pot. Orice. Nu stiu daca din cauza mea sau din cauza unui noiembrie magic. Nici n-ar fi avut cum sa fie altfel. A fost al 20-lea, a fost matur, a fost funny, a fost induiosator, a fost mandru de multe realizari si a fost al meu. Unul dintre cele mai frumoase noiembriuri din viata mea. Astept un decembrie pe masura si o iarna cat mai pisicoasa!
23:14
"Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuintezi a fost facuta din iubire, si de aceea nu
poate functiona fara acest combustibil. Ai grija sa-i faci mereu plinul.
Daca o iei în brate, nu uita sa repeti constant gestul. Reactioneaza la fel de
minunat la sarutari si mângâieri, ba chiar la cuvinte calde si simple.
Când e trista, încearca sa o faci sa zâmbeasca. Daca nu stii cum, fa dragoste cu ea,
va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu lovi niciodata o femeie, caci vei înceta sa mai fii barbat si vei deveni o jigodie,
chiar si pentru copiii tai. Ei nu vor uita niciodata ca ai batut-o pe mama lor...
Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare,
chiar si una salbatica, le da atâtia fiori cât un barbat nu poate întelege... Sa nu uiti
de ziua ei, de 1 Martie si de 8 Martie, de ziua casniciei, dar, neaparat, macar o
data, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ti-e draga... joia asta nu uita sa-i duci
o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a gasit la colt...
Iubeste-o dimineata si vei fi si tu fericit. Abia pe la ora prânzului îti vei da seama
de ce-ti merg toate atât de bine si de ce abia astepti sa ajungi din nou acasa, chiar
si dupa ani buni împreuna.
Nu intra peste ea în baie si nici n-o pândi când se aranjeaza! Cele mai multe femei
prefera sa le vezi doar în varianta finala. Respecta-le misterul si... jumatatea de ora
de stat în baie foloseste-o pentru micile tale placeri „vinovate", oricare ar fi ele.
Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cât e de frumoasa, cât îti e de
draga si cât de tare-ti lipseste. Când vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot
mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un
suflet-pereche lânga el.
Nu te îngrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si îsi mai
schimba aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însa e preferabil sa observi ca si
piesele tale suporta exact aceleasi transformari....
Respecta-i familia, prietenele bune si pe colegii de serviciu. Armonia se instaleaza
mai ales atunci când esti primul care o practica... Cu cât esti mai sociabil si mai
placut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit si mai respectat...
N-o transforma în sclava ta, chiar daca ea îti face cu dragoste si mâncare, si masaj
la picioarele obosite, si... lista de cumparaturi. Ajuta macar în micile treburi
administrative si îi vei putea cere orice în schimb...
N-o umili si n-o jigni niciodata, mai ales în public sau de fata cu copii - nu vei
face decât sa fii din ce în ce mai putin barbat... din ce în ce mai putin inteligent...
Scoate-o în oras, la masa, macar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii
tai, chiar si atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta...
Nu râde de pasiunile ei ciudate. Asa par si ale tale, doar ca tu ai mereu norocul sa
fii înteles si apreciat pentru ele.
Nu-i spune ca s-a îngrasat, mai bine propune-i sa alergati împreuna.
Daca ai prietene femei, asigura-te ca-ti respecta sotia sau iubita si ca nu reprezinta
vreo panica pentru ea. Altfel, vei ramâne doar cu prietenele si nu e sigur ca asta siai
dorit.
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viata ta - precis e mai buna ca
ele în multe alte privinte, de vreme ce ai ales-o pentru viata în doi.
Nu-i strica bucuriile marunte - exact din ele se încarca si, fara sa stii, din energia
ei te încarci si tu.
Ascult-o când vrea sa te întrebe, când încearca sa te cunoasca si sa te înteleaga -
atunci te iubeste cel mai mult, desi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o ora de placere. Înlocuieste în tine partea ticaloasa cu
una virtuoasa si te vei simti un barbat minunat. Când vrei sa pleci de tot, pleaca
hotârât, nu te tot întoarce, caci ranesti grav un suflet care a fost lipit de-al tau.
Nu încerca sa aplici aceste reguli pe oricare femeie, caci cu fiecare dintre ele si tu
vei fi alt barbat.....
Femeia functioneaza perfect când o iubesti perfect. Când nu-ti mai place cum
functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei..."

Mihaela Radulescu, evident :). O scriitoare foarte buna, care cel putin pe mine m-a facut sa dau vehement din cap in semn de aprobare dupa fiecare paragraf. O scriitoare foarte buna care din pacate este umbrita de scandalurile din media. O scriitoare foarte buna, si o femeie si mai buna, as adauga eu :).
Sursa: Facebook - Clubul Femeilor

22:19
E al naibii de bine cand te saturi de somn inainte sa sune ceasul si mai poti sa motai cat vrei chiar si dupa 8->. De obicei opresc alarma si mai stau nervoasa in pat inca vreo 10 minute, cu gandul la cate am de facut in ziua respectiva. Asta ma streseaza din prima. Si cand te gandesti ca altii mai spun ca e bine sa te trezesti zilnic cu zambetul pe buze si cu un gand frumos. Ma' ass! Sa ii vad eu pe ei facand asta la 7 dimineata, cu 12 ore pline in fata!



Dar nu si azi! Azi e una din putinele zile ( daca nu chiar singura ) din august incoace cand am putut sa ma trezesc la 9:30 in timpul saptamanii! Cu gatul un pic intors ce e drept, dar vorba Habibei mele, de la prea mult somn. Nu e nimic in cazul asta, imi permit sa imi pierd capul si in urmatoarele zile :">. Chiar am ascultat de cateva ori "Lazy song" - Bruno Mars si ranjeam stupid la monitor, pana cand mi-am dat seama ca trebuie sa ies si azi din casa...daaaar numai pentru activitati care imi fac placere!
Am ajuns la concluzia ca guvernul ar trebui sa dea o zi libera in timpul saptamanii. Da, vom fi un pic neproductivi ( inca o picatura in marele ocean ce mai conteaza? :)) ), dar oamenii vor veni mai cu tragere de inima la munca. Si chiar daca nu, sigur vor mai fericiti sau mai linistiti. Eu deja vad efectele zilei de azi pe fata mea si asta e doar inceputul! :D O vineri pufoasa sa aveti cu totii si un weekend cat mai reusit!

10:04
...dar poza de mai jos imi aduce aminte de anumiti barbati peste care am dat in ultima vreme pe strada sau la metrou ( in alte locuri nu prea am pe unde, avand in vedere ca la munca sunt prea concentrata ca sa ii observ pe altii si ca SNSPA-ul este plin de fete ).


Acum, nu vreau sa se supere barbatii pe mine...poza e chiar draguta. Cand o sa gasesc ceva si pentru femeile "adevarate" din zilele noastre chiar o sa postez. Desi pana voi gasi pisici siliconate cu buze roz si purtand Gucci va mai dura ceva timp...:-s.

Later Edit: Urasciubesc a gasit si o varianta feminina care se potriveste perfect in continuarea variantei masculine de mai sus. Deci, "imi iei cizmele aleeeaaa?" :))

23:29

Am gasit chestiunea de mai jos pe Facebook si m-am gandit sa ii dau share si aici. Mi s-a parut foarte draguta si, mai presus de toate, foaaaarte pe bune!
Noi fetele ... alergam în jurul casei în timp ce ne spălăm pe dinţi. citim eticheta de pe sticla de şampon în duş. Râdem la glumele noastre înainte de a le spune. Noi nu avem nevoie de ceas pentru că avem telefoane mobile. Putem citi o propozitie de 10 ori fără să o înţelegem. Impingem usile unde scrie cu litere mari TRAGE. Intrebăm "Ce?" chiar dacă am înţeles totul. Uram sa ne bata vantul in par...si sa ne strice freza. Ne uităm de 10 ori pe zi în frigider fără sa mâncam nimic. Putem vedea acelasi film de 10 ori. Noi trebuie să ne sunam mobilul pentru al găsi. Putem privi la ceas, fără a şti după aceea ce oră este. Noi intoarcem perna ca sa putem dormi pe partea rece. Noi setam ceasul deşteptător să sune mai repede, ca sa putem dormi mai mult. Înainte de a merge la culcare, calculam câte ore reusim să dormim.
Probabil orgoliul barbatilor sparge tiparele in momentul citirii acestui paragraf si probabil unele fete ar spune bosumflate ca nu se regasesc. Eu da. In proportie de 90% si nu mi-e rusine sa recunosc. Consider ca sunt apucaturi dragalase :D.


22:34
Nu stiu de unde a aparut moda asta cu semnaturi pentru orice. Duminica, la metrou, am dat de niste indivizi cu un mini-stand care vroiau sa adune semnaturi pentru prinderea cainilor vagabonzi. Nu ca n-as fi o iubitoare de animale, dar unii chiar sunt periculosi...asa ca m-am infipt sa dau si eu o iscalitura. Dupa ce m-am intors cu spatele, Habiba intreaba:
-Pai...ce planuri aveti cu aveti proiect?
-O sa strangem cainii de pe strazi! raspunde instant tipul de la stand.
-Si...unde ii duceti? insista Habiba.
-O sa li se construiasca adaposturi.
Imposibil! Serios! Adica, o sa aloce guvernul atatia bani pentru asta? Si daca ar fi vrut sa ii eutanasieze pe toti si tot ar fi costat prea mult si ar fi intampinat o gramada de obiectii! Asa ca, daca tot cainii vor si prinsi si dupa aia eliberati pentru ca pe de o parte este Protectia Animalelor si de cealalta parte este guvernul, de ce sa ne mai inghesuim ca sa semnam?!
Alta treaba pe care nu o inteleg este cea cu Rosia Montana. Tot la metrou ( cred ca va fi un potential loc de protestat pe viitor ), tot in fata unui stand, oamenii se inghesuiau sa salveze zona mentionata mai sus. Parerea mea? Sunt lucruri mai importante decat niste simple mazgaleli trase pe niste hartii. Ca de exemplu...interese economice si politice care atarna greu. E sad, dar adevarat, as spune eu.
Nu ma intelegeti gresit, sunt pro adaposturi pentru caini si pro salvati Rosia Montana! Doar ca nu cred ca strangerea de semnaturi este solutia...e un pas inainte, dar insistam prea mult pe el. Jur ca mi se pare mai mult o moda decat ceva cu efecte garantate.

17:05
Eu nu am plans niciodata de fericire. Mi se parea incredibil de stupid. Inteleg sa plangi cand suferi, cand te doare ceva, cand ai un esec, cand ti se intampla ceva naspa...dar cand castigi, cand iti iese ceva, cand te simti foarte bine, de ce mama naibii ai varsa lacrimi...de fericire?! Minte si suflet de copil, alta explicatie nu am pentru aceasta conceptie a mea. Mai ales pentru ca exact ieri, in prima mea zi de om serios de 20 de ani, am plans de fericire pentru toata viata mea de pana acum!
Vineri pe la 12 mi-am aranjat toate cele 20 de lumanari in tort ( da, nu am vrut cifre, am vrut lumanari ) si am scos sampania. Stateam cu prietenul meu in bucatarie si eram fooaaaarte hotarata sa le ciufulesc pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa cu mine exact la miezul noptii. Evident, au ajuns pe la 00:20 cu surle si trambite, a rasunat toata scara de "multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaa muuuulti aaaaniiii!"si, in timp ce am bagat in noi in bucatarie, le spuneam ca daca il prind a doua zi pe vecinu' Stefan cu un buchet de flori la usa, le termin pe amandoua.
Ieri dimineata cand m-am trezit si am iesit din camera ca sa imi fac obisnuita ciocolata calda, am dat nas in nas pe hol cu o sageata...pe pereti, mesaje de la multi ani care ma indemnau catre bucatarie. Habiba a pus mana pe camera si a filmat tot. Cand am ajuns acolo, am vazut laptopul ei pe masa si m-am uitat ciudat la el. Habiba a dat play si a inceput nebunia...ceea ce veti vedea mai jos. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in toti cei 20 de ani ai mei...nu m-am asteptat la asa ceva nici macar o secunda. Aveam nervi pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa la 12 fix si chiar ii spuneam prietenului meu ca n-au ele ce surpriza sa imi pregateasca, dar m-au pus in fund tare de tot. Si da, aici mi s-a intamplat: am plans de fericire, pentru ca am vazut persoane dragi care erau foarte departe, prieteni vechi, prietene care azi nu au putut fi langa mine din pacate. Mai mult decat atat, cuvintele pe care fiecare le-a spus mi-au mers direct la sufletel. Din acest motiv si bocetele incepand inca de la discursul Denei... Au fost toti aproape, persoane la care nici macar nu ma asteptam...Reactia mea este prea intima ca sa o vedeti, dar restul este pe Facebook ( multi ati vazut-o ) si promit ca voi incerca sa o postez si aici cat de curand ( cred ca formatul nu e ok ). Le multumesc mult acelora care mi-au urat toate cele, dar si acelora care au uitat si multi ani sa traiesc alaturi de oamenii nebuni pe care ii iubesc!







23:35
Depresie ante 20. Au avut-o si prietenele mele, o am si eu. Faceam misto la vremea aia de ele...pentru ca inteleg sa fii suparat cand implinesti 40, 50, 60. Atunci iti dai seama ca a trecut viata pe langa tine, ca timpul tau incepe sa devina limitat si ca nu ai reusit inca sa faci tot ce iti doreai odata. La 20 n-ai gandurile astea. M-am prins de-abia astazi care e faza: te sperie simplul fapt ca nu mai e 18 si nici 19, e ditamai 20-ul si lucrurile sunt din ce in ce mai serioase. Stop playing, let's get down to business! La 20 incepi sa aplici tot ce ai invatat in scoala, incepi sa te gandesti la toate acele " cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac...", la toate discutiile plictisitoare despre meserii si cariere pe care le purtai in generala si in liceu cu parintii sau cu profii. Si realizezi ca trebuie sa fii acolo.
Evident ca ma invart prin zona pe care mi-am dorit-o. Sunt mandra de mine ( lasand la o parte modestia, nu asta este trasatura mea prinicipala ), mai am putin si pun manuta pe ce am vrut. Sunt exact asa cum ma visam pe la 7 ani...exceptand tocurile purtate zilnic, masina si roz bombonul ( in timp, m-am mai desteptat ). The point is...nu am dezamagiri legate de mine, dar totusi...20?! Cum am ajuns eu aici si mai ales, cand? Anul trecut pe vremea asta implineam 19 si Lili, mamica lu' Suri, mi-a urat la multi ani si a inceput sa dea apa la soricei la telefon! Nu facuse asta la ziua fiicei ei, si a facut-o la a mea! Motivul: cand e aniversarea Habibei, a crescut. Cand e aniversarea lu' Suri, si ea a crescut. Dar cand e aniversarea mea, pentru ca sunt cea mai mica, timpul a trecut mai repede decat ar fi crezut toata lumea! Sunt ca ceasul sentimental din ochii parintilor care suna in fiecare an pe 12 noiembrie si le aduce aminte ca odraslele lor nu mai au varsta la care sa poarte roz si funde decat la lenjeria intima. Probabil despre depresia parintilor o sa mai scriu cand o sa am si eu un copil de varsta mea.
Revenind, sunt constienta ca starea mea o sa tina cel mult inca o ora si ceva, pentru ca la 12 noaptea o sa deschid sampania si o sa ma infig in tortul langa care mi-au curs balele toata dupa-amiaza. Si nici maine cand voi fi inconjurata de persoanele apropiate nu ma voi mai gandi la nici o suparare...dar s-ar putea sa imi dea o lacrima in momentul in care suflu in lumanari si mi se canta "la multi ani!", pentru ca sunt 20 la dracu'! :)

22:22
Cu toate ca in ultima vreme cantaresc in viu cu vreo 1-2 kg in plus fata de greutatea mea normala, ma simt foarte bine asa. Atata vreme cat inca primesc complimente si ma incap hainele, n-am de ce sa imi fac griji :D. Nu imi fac probleme nici macar cand probez cate o pereche de blugi marimea 34 si nu imi vin, pentru ca eu stiu ca nu sunt eu mare, ci pantalonii sunt mici.
Pentru cele care nu sunt asa de relaxate ca mine, propus urmatoarea definitie a caloriilor, ca sa se linisteasca.

"Caloriile sunt niste scarbe mici care noaptea se baga in sifonierele noastre si ne micsoreaza lucrurile, ca sa ne fie din ce in ce mai mici." ( via Miu )






23:51

Via: Maria
23:30
Nu ascult Rock FM. Nu pentru ca nu mi-ar placea genul sau postul, ci pentru ca pur si simplu nu prea ascult radio. Dar mi-a atras atentie o reclama ( culmea, aparuta in Cosmopolitan ) la un concurs organizat de Rock FM. Mai bine zis, partea cu visele...Daca aparea pe Facebook, i-as fi dat like! :D

00:24
Azi am incercat o schema despre care am auzit doar in filmele girly sau despre care am citit pe internet ( tot pe site-uri mai girly ). O stie toata lumea: zambeste in fiecare zi unor necunoscuti pe strada. Didn't work out. O pusesem in aplicare cu ocazia primei zile din luna noiembrie, luna mea favorita. M-am gandit ca nu toata lumea e la fel de incantata ca mine din acest motiv, dar poate macar un zambet sincer la metrou sau la coada de la magazin ar putea binedispune pe cineva. Deloc. In cel mai bun caz, oamenii si-au intors privirile. Altii s-au uitat la mine in stilul " se poate trata". Si jur ca nu am zambit larg, ca nebuna! Am fost subtila! Probabil ca exact la inceput de luna multi nu au bani sau trebuie sa plateasca facturi & stuff. Si tocmai pentru ca am primit foarte putine zambete inapoi, doar prima jumatatea a zilei mele a fost reusita. Maine imi voi pastra toate mustacelile numai pentru mine :D.

23:51
Tarziu de tot si cu somnul de rigoare...
Am obosit, bai :(. Nu spun ca pana si diamantele se sparg, spun doar ca trebuie sa le mai lasi cate o pauza ca sa mai aiba energie sa straluceasca. Nu poti sa le porti si la facultate, si la munca si peste tot...ca nu mai sunt bune de nimic dupa, si nici cat pietricelele de pe inele de 3 lei nu vor mai valora. Lasa-le sa se relaxeze si sa se bucure de cea mai frumoasa luna din an: noiembrie.
Nu stiu ce imi venise acum cateva saptamani de vroiam sa trec peste cea mai frumoasa perioada a anului ( according to me ). Probabil frigul imi atrofiase sufletelul si partea artistica a creierului. Cum sa nu tai pe rand pana pe 12 noiembrie zilele din calendarul aplicatiei de la Romtelecom? Asa, una cate una. Uneori chiar imi vine sa le spun clientilor ca o sa fac 20 de ani peste 2 saptamani si ca ar face bine sa se poarta frumos, sa-mi respecte...tineretea si starea de pisiceala.



Planuiesc deci ca in urmatoarea luna sa ma umplu cu ciocolata calda ( ca in decembrie s-o inlocuiesc cu vin fiert :">), sa mustacesc in fiecare dimineata lenesa, sa nu mai tremur pana la metrou in fiecare zi pentru ca in sinea mea sunt mai mereu calduta, sa imi fac proiectele pentru facultate asa cum imi place mie, sa ma las pozata de Habiba, sa imi implinesc toate poftele, sa ma plimb pe unde ma vor duce piciorusele si sa ma intind in pat pana nu mai pot, exact ca o pisica grasa care aluneca printre perne cantand la saxofon... ( ascultati partea respectiva din melodia Alexandrinei si spuneti ca nu aveti in fata ochilor imaginea asta! ).."Ma cheama Danuta...Danuta pisicutaaa... Baby, baby, luna asta e frumoasa!" 8->

23:16
Pentru ca am inceput de mult sa construiesc un pic cate un pic viitoarea mea cariera si pentru ca vreau sa fiu mereu la curent cu domeniul meu, am dat o tura azi pe la targul Angajatorilor de Top. Dar stiti cum e, la copacul mult laudat...in fine.
In primul rand, daca veti merge maine ( atentie, duminica nu mai e deschis! ), luati-va si un CV cu voi. Accesul se face pe baza acestuia, chiar daca vreti doar sa va uitati sau sa prospectati un pic piata muncii. Motivul? "Incercam sa eliminam persoanele care vin sa deranjeze sau sa fure ceva", imi spuse mie si Habibei tipul de la intrare, in timp ce pe langa noi intrase lejer un barbat cu mainile in buzunare. "Pentru ca sunt dragut, va las sa intrati...doar de data asta!"...si da, am zambit si am dat ochii peste cap.
In al doilea rand, aglomeratia era grava! Te ciocnesti acolo de persoane de toate varstele, chiar daca targul este destinat tinerilor profesionisti. Si tocmai pentru ca sunt tineri, majoritatea aduc cu ei un brat de CV-uri si le lasa mai pe la toate standurile companiilor care le suna cat de cat bine. Nu spun ca eu as avea mai multa experienta, doar ca, vazand muntii de foi de pe masutele angajatorilor, mi-am adus aminte de un banc pe care ni l-a spus Tran la Teoria Comunicarii si a carui esenta era cam urmatoarea: un director intra in biroul sau si gaseste un teanc de CV-uri. Il imparte: jumatate pastreaza si  jumatate atunca, afirmand "Nu-mi plac ghinionistii!". Ma intreb daca persoanele care au aplicat s-au gandit si la posibilitatea asta...
In al treilea rand, mna, nu stiu, nu prea mi s-a parut mie a fi treaba pentru studenti sau masteranzi pe acolo. Poate din cauza ca firmele erau fie giganti, fie monstrii sacrii pe piata, fie nume mari. La 20 - 22 de ani nu prea iti vine sa te duci cu elan la Adobe, Google, Oracle, IBM etc. Ah, si da, multe joburi in IT, in domeniul bancar si in marketing. In rest, cam slabut. Uneori parca imi pare rau ca nu m-am nascut baiat pasionat de maruntaiele calculatoarelor.




Cum comentam eu cu Habiba ce si cum a fost pe la targ, am ajuns din greseala la Sala Dalles unde se tinea targul "Femeia" despre care tot Bucurestiul a citit la metrou. Aici nebunia nu era asa de mare, ba chiar companiile imi pareau mai cunoscute: Avon, Oriflame, Zepter etc. Am luat toate cataloage posibile ( si intentionez sa dau si comenzi! ), m-am inscris la toate tombolele posibile ( poate castig o masina pe care s-o conduca Habiba sau prietenul meu ) si am cascat ochii pe la toate standurile. A fost ca o gura de aer proaspat dupa Angajatori de Top care erau "prea de top" pentru nici cei 20 de ani ai mei. Asta nu ma impiedica sa nu aplic pentru cateva internship-uri la 20 de ani si o luna...:">.

23:04

Sursa: Smara, fosta mea colega de liceu, care nu ma surprinde deloc cu acest gen de poze :))
20:28
In zilele de furie turbata iti voi lega mainile la spate ca sa nu-ti faci rau; imi voi lipi gura de a ta ca sa-ti innabus tipetele si nimic nu va mai fi vreodata la fel...si daca esti singur, vom fi unul singur in doi, pentru ca ne...contopim atat de perfect, incat, daca ochii tai se inchideau, eu adormeam.

Cuvintele nu sunt ale mele, ii apartin lui Marc Levy in "Sapte zile pentru o eternitate". Dar sentimentele sunt ale mele, imi apartin cu ocazia implinirii unui anisor de relatie cu prietenul meu. La multa...eternitate noua! :x

21:12
Cand nu poti sa faci un lucru, toata lumea te arata cu degetul. Dar cand reusesti, nimeni nu mai are maini sa te aplaude. Si puteti sa ma citati.

23:14
Citeam la Creve ceva despre planuri pentru sarbatori. Unora li se parea destul de devreme sa se gandeasca la Craciun din luna asta, dar eu care cantam "All my bells are ringing" inca de pe la sfarsitul lunii septembrie, ce sa mai spun?



Eram dispusa sa sar peste ziua mea de nastere si sa ajung cat mai repede la Sf. Nicolae, doar sa vina vacanta mai repede! As fi fost impacata chiar si cu un strat de zapada afara, pentru ca am bocanci. Si m-as fi trezit la 6 dimineata sa ajung la seminarii chiar daca afara ar fi fost -10 grade. Doar ca zilele astea m-am cam razgandit...pentru ca am dat tare de tot nas in nas cu gerul...in octombrie! Sincera sa fiu, mai tragic este cancerul din casa decat cel de afara. In dimineata asta, pentru prima oara de cand m-am mutat in Bucuresti, am tarat plapuma dupa mine pana in bucatarie, cu toate ca aveam o pijama groasa pe mine plus un halat pufos. Si chiar si asa, tot tremuram ca un erou la simplul auz al vijeliei de afara si al curentului din casa. Bine, m-am mai incalzit cand am ajuns la munca, dar nu ma pot muta la birou cu toate catrafusele :-<.
Si cu tot frigul si vajul asta, tot mai vad pe strada domnisoare cu arogante de vara, recte rochite subtirele, gecute pana in talie, balerini sau pantaloni scurti cu ciorapi subtiri. Paradoxal, tot ele se uita dubios la mine pentru ca de vreo saptamana incoace nu mai ies fara palton, fular, cizme si basca. Oare doar mie imi tremura geamurile de la balcon din cauza vantului? Oare la ele e un soare orbitor si o briza de Bahamas?
Si cu toate ca stiu ca o sa platesc intretinerea pana imi va veni rau, nu am putut sa ma abtin sa nu fiu fericita cand Delia mi-a spus ca avem calorifele caldute :D. As da tot salariul meu din Romtelecom numai ca sa nu mai merg pana in bucatarie cu plapuma dupa mine!


14:50
Metaforic vorbind, inimile au toate formele si dimensiunile posibile - generoase, pline de entuziasm, ranite, de gheata, meschine, sangerande, gata sa explodeze, mai usoare decat aerul. Unele sunt greu de gasit, iar multe sunt foarte greu de "citit". Simbolul acela dragut pentru inima este universal recunoscut.[...] Parte de sus, umflata, grasuta si rotunjita este coapta si plina de emotie, in timp ce varful inclina spre promisiunea de a nu te parasi niciodata. Simbolul este vechi si probabil ca nu i se poate atribui o origine unica - dar forma umana ofera cu certitudine o dovada clara in privinta provenientei inspiratiei.

Kim Cattrall - Sexual intelligence

12:02
Si nu e deloc o injuratura englezeasca! It's for real! Pentru cei care sunt din afara Bucurestiului sau pentru cei ( asa ca mine ) care nu au avut drum pe la Universitate in ultima saptamana, ar putea sa fie ceva al naibii de ciudat. Sincera sa fiu, pe mine m-au cam cutremurat pana si pozele...ceea ce e de bine! Asta inseamna ca teaser-ul pentru noul sezon "True Blood" de pe HBO si-a atins scopul. Trebuie neaparat sa trec zilele astea pe langa "fantana cu sange". Vreau sa ma cutremur si la fata locului, in ciuda faptului ca ma vor astepta probabil cateva nopti de cosmaruri.



Poate mai creepy decat apa din fantana, este cea de pe marginea ei, care da impresia de crima in toate regula.



Dar lasand la o parte toata mama ei de apa, porumbeii infoiati de pe marginea fantanii sunt parca desprinsi dintr-un film de-al lui Hitchcock.




Fotograful cu stomacul tare a fost Habiba.
22:35
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com