Se afișează postările cu eticheta companie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta companie. Afișați toate postările
Pentru ca am inceput de mult sa construiesc un pic cate un pic viitoarea mea cariera si pentru ca vreau sa fiu mereu la curent cu domeniul meu, am dat o tura azi pe la targul Angajatorilor de Top. Dar stiti cum e, la copacul mult laudat...in fine.
In primul rand, daca veti merge maine ( atentie, duminica nu mai e deschis! ), luati-va si un CV cu voi. Accesul se face pe baza acestuia, chiar daca vreti doar sa va uitati sau sa prospectati un pic piata muncii. Motivul? "Incercam sa eliminam persoanele care vin sa deranjeze sau sa fure ceva", imi spuse mie si Habibei tipul de la intrare, in timp ce pe langa noi intrase lejer un barbat cu mainile in buzunare. "Pentru ca sunt dragut, va las sa intrati...doar de data asta!"...si da, am zambit si am dat ochii peste cap.
In al doilea rand, aglomeratia era grava! Te ciocnesti acolo de persoane de toate varstele, chiar daca targul este destinat tinerilor profesionisti. Si tocmai pentru ca sunt tineri, majoritatea aduc cu ei un brat de CV-uri si le lasa mai pe la toate standurile companiilor care le suna cat de cat bine. Nu spun ca eu as avea mai multa experienta, doar ca, vazand muntii de foi de pe masutele angajatorilor, mi-am adus aminte de un banc pe care ni l-a spus Tran la Teoria Comunicarii si a carui esenta era cam urmatoarea: un director intra in biroul sau si gaseste un teanc de CV-uri. Il imparte: jumatate pastreaza si  jumatate atunca, afirmand "Nu-mi plac ghinionistii!". Ma intreb daca persoanele care au aplicat s-au gandit si la posibilitatea asta...
In al treilea rand, mna, nu stiu, nu prea mi s-a parut mie a fi treaba pentru studenti sau masteranzi pe acolo. Poate din cauza ca firmele erau fie giganti, fie monstrii sacrii pe piata, fie nume mari. La 20 - 22 de ani nu prea iti vine sa te duci cu elan la Adobe, Google, Oracle, IBM etc. Ah, si da, multe joburi in IT, in domeniul bancar si in marketing. In rest, cam slabut. Uneori parca imi pare rau ca nu m-am nascut baiat pasionat de maruntaiele calculatoarelor.




Cum comentam eu cu Habiba ce si cum a fost pe la targ, am ajuns din greseala la Sala Dalles unde se tinea targul "Femeia" despre care tot Bucurestiul a citit la metrou. Aici nebunia nu era asa de mare, ba chiar companiile imi pareau mai cunoscute: Avon, Oriflame, Zepter etc. Am luat toate cataloage posibile ( si intentionez sa dau si comenzi! ), m-am inscris la toate tombolele posibile ( poate castig o masina pe care s-o conduca Habiba sau prietenul meu ) si am cascat ochii pe la toate standurile. A fost ca o gura de aer proaspat dupa Angajatori de Top care erau "prea de top" pentru nici cei 20 de ani ai mei. Asta nu ma impiedica sa nu aplic pentru cateva internship-uri la 20 de ani si o luna...:">.

Cand m-am trezit in dimineata asta, m-am gandit ca am o zi plina si ca trebuie sa arat prezentabil. Nu pot sa merg in blugi si cu un tricou la o prezentare importanta si la o companie pentru a aplica pentru un internship. Ce mama naibii, doar sunt o doamna! Ia ca imi trag eu o rochie, un sacou si niste pantofi...si sa ma tin...
M-am prins eu ca un costum elegant nu te scuteste de probleme, de nervi sau de suparari. Dimpotriva, conferinta s-a terminat printr-o mascareala maxima, asa la patru ace cum am fost eu si alte participante. Comunicarea intre membrii unei organizatii nu e ca o pensa a sacoului, sa o poti elimina daca te deranjeaza sau daca te-ai ingrasat. E mai degraba la fel de important precum materialul: daca alegi ceva ieftin si de proasta calitate, nu te astepta sa iti faca prea multa placere sa porti haina respectiva.
Apoi am realizat ca un costum sofisticat aduce cu sine o gramada de responsabilitati. Nu le mai invidiez pe femeile care imbraca aproape zilnic asa ceva...pentru ca stiu ca automat vin si grijile, proiectele, sefii, munca interminabila, cafelele pe banda si noptile pierdute. Bineinteles, si succes, situatie financiara buna si respect. Dar nimic din toate cele de pe urma daca tinem mainile in buzunarele sacoului.
In ultimul rand, am observat ca lumea se uita lung la persoanele care sunt elegante in timpul zilei. Multi au impresia ca o cravata pompoasa insemna automat bani multi si o viata data naibii, dar putini stiu de cate ori cei care poarta cravata simt ca se sufoca din cauza ei...
Anul trecut in timpul asta alergand prin Constanta in tenesi si in blugi ( prin ploaie, evident ) ca sa imi depun dosarul pentru Academie. Ma bucur ca nu mi-a iesit. Acum bat pasul prin soare cu un sacou ai carui umerasi ma apasa greu...dar eu ii pot suporta, pentru ca am ochelari la ochi, pantofi comozi si ambitia in geanta!