Ies in fuga din cladirea de birouri, cu geanta intr-o mana, cu fularul in cealalta si incercand din sprancene sa imi potrivesc basca rosie pe cap si din umeri paltonul. Ma indrept cu glide catre taxiul care ma astepta in parcare, tot repetand in gand adresa la care trebuie sa ajung.
- Buna ziua! Daniela, comanda cu voucher, da?
- Buna ziua! Da, da.
Urc, asezandu-mi toate catrafusele langa mine. Unde dracu'mi sunt manusile?! Exact cand ma pregateam sa rostesc cu voce tare ceea ce repetasem de cateva minute bune in gand, soferul ma intrerupe:
- Si acum, draga domnisoara, politica masinii.
Oh fuck, sunt plina de zapada pe cizme? Vrea sa fumeze si trebuie sa mearga cu geamul deschis? Sunt -10 grade afara...
- Poftiti, domnisoara!
Si imi intinde o bomboana. Dau sa o iau, dar parca mana n-ar atinge-o.
- Haideti, poftiti!
Insista privindu-ma fix in ochi. Probabil ca am uitat sa reactionez chiar si de forma. Imi revin.
- Multumesc, sunteti amabil! Dar va pot intreba cu ce ocazie?
- Este politica masinii, domnisoara. E felul meu de a aprecia oamenii pe spinarea carora mananc si eu o paine.
Asa se face ca atunci mi-am amintit sa reactionez, si de data asta fara nici o forma. Zambesc larg. Bomboana era buna, ceva cu mere si scortisoara, nicidecum genul acela de dropsuri ieftine.
- Va place? E buna?
- Da, e foarte buna. Si mai buna as putea spune ca este initiativa dumnevoastra, faceti omu' sa se mai destinda putin.
- Nu doar initiativa, actiune, domnisoara, actiune! Nu e doar un plan, il si pun in aplicare de ceva timp.
- Si ati mai primit feedback de la clienti?
- Daaa, domnisoarele reactioneaza cel mai bine! Lumea se bucura, se mira, nu poate sa creada. In fond, e doar o bomboana, dar nimanui nu ii vine sa creada. Nu stiu de ce, doar si taximetristii "e oameni", nu? Eh...Ma gandeam chiar sa imi fac un blog care sa se numeasca "Taxiul cu bomboane"...
- Super! Si despre ce o sa scrieti?
Si de aici a pornit o discutie despre muzica jazz, filosofie, sfaturi amoroase, etc. Soferul era un barbat bine facut, pe la vreo 50-60 de ani. Nu l-am intrebat ce facultate a facut, dar se vedea ca era bine trecut prin scoala vietii. Il daduse "de gol" vocabularul bogat si cizelat, fluenta in vorbire, potrivirea literara uimitoare a cuvintelor si expresiilor si felul in care isi gestiona propozitiile, pauzele de vorbire si tonul vocii.
A fost singura deplasare cu taxiul care imi doream sa mai dureze. N-am cascat nici o clipa, privirea mea n-a cautat ceasul si nici macar nu aprobam spusele taximetristului in timp ce priveam interesata trecatorii, asa cum faceam de obicei. Meridian, indicativul masinii 515 si unul dintre putinii, daca nu chiar singurul sofer de taxi amabil si placut din capitala.
- Buna ziua! Daniela, comanda cu voucher, da?
- Buna ziua! Da, da.
Urc, asezandu-mi toate catrafusele langa mine. Unde dracu'mi sunt manusile?! Exact cand ma pregateam sa rostesc cu voce tare ceea ce repetasem de cateva minute bune in gand, soferul ma intrerupe:
- Si acum, draga domnisoara, politica masinii.
Oh fuck, sunt plina de zapada pe cizme? Vrea sa fumeze si trebuie sa mearga cu geamul deschis? Sunt -10 grade afara...
- Poftiti, domnisoara!
Si imi intinde o bomboana. Dau sa o iau, dar parca mana n-ar atinge-o.
- Haideti, poftiti!
Insista privindu-ma fix in ochi. Probabil ca am uitat sa reactionez chiar si de forma. Imi revin.
- Multumesc, sunteti amabil! Dar va pot intreba cu ce ocazie?
- Este politica masinii, domnisoara. E felul meu de a aprecia oamenii pe spinarea carora mananc si eu o paine.
Asa se face ca atunci mi-am amintit sa reactionez, si de data asta fara nici o forma. Zambesc larg. Bomboana era buna, ceva cu mere si scortisoara, nicidecum genul acela de dropsuri ieftine.
- Va place? E buna?
- Da, e foarte buna. Si mai buna as putea spune ca este initiativa dumnevoastra, faceti omu' sa se mai destinda putin.
- Nu doar initiativa, actiune, domnisoara, actiune! Nu e doar un plan, il si pun in aplicare de ceva timp.
- Si ati mai primit feedback de la clienti?
- Daaa, domnisoarele reactioneaza cel mai bine! Lumea se bucura, se mira, nu poate sa creada. In fond, e doar o bomboana, dar nimanui nu ii vine sa creada. Nu stiu de ce, doar si taximetristii "e oameni", nu? Eh...Ma gandeam chiar sa imi fac un blog care sa se numeasca "Taxiul cu bomboane"...
- Super! Si despre ce o sa scrieti?
Si de aici a pornit o discutie despre muzica jazz, filosofie, sfaturi amoroase, etc. Soferul era un barbat bine facut, pe la vreo 50-60 de ani. Nu l-am intrebat ce facultate a facut, dar se vedea ca era bine trecut prin scoala vietii. Il daduse "de gol" vocabularul bogat si cizelat, fluenta in vorbire, potrivirea literara uimitoare a cuvintelor si expresiilor si felul in care isi gestiona propozitiile, pauzele de vorbire si tonul vocii.
A fost singura deplasare cu taxiul care imi doream sa mai dureze. N-am cascat nici o clipa, privirea mea n-a cautat ceasul si nici macar nu aprobam spusele taximetristului in timp ce priveam interesata trecatorii, asa cum faceam de obicei. Meridian, indicativul masinii 515 si unul dintre putinii, daca nu chiar singurul sofer de taxi amabil si placut din capitala.
