Se afișează postările cu eticheta protectia animalelor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta protectia animalelor. Afișați toate postările
Nu stiu de unde a aparut moda asta cu semnaturi pentru orice. Duminica, la metrou, am dat de niste indivizi cu un mini-stand care vroiau sa adune semnaturi pentru prinderea cainilor vagabonzi. Nu ca n-as fi o iubitoare de animale, dar unii chiar sunt periculosi...asa ca m-am infipt sa dau si eu o iscalitura. Dupa ce m-am intors cu spatele, Habiba intreaba:
-Pai...ce planuri aveti cu aveti proiect?
-O sa strangem cainii de pe strazi! raspunde instant tipul de la stand.
-Si...unde ii duceti? insista Habiba.
-O sa li se construiasca adaposturi.
Imposibil! Serios! Adica, o sa aloce guvernul atatia bani pentru asta? Si daca ar fi vrut sa ii eutanasieze pe toti si tot ar fi costat prea mult si ar fi intampinat o gramada de obiectii! Asa ca, daca tot cainii vor si prinsi si dupa aia eliberati pentru ca pe de o parte este Protectia Animalelor si de cealalta parte este guvernul, de ce sa ne mai inghesuim ca sa semnam?!
Alta treaba pe care nu o inteleg este cea cu Rosia Montana. Tot la metrou ( cred ca va fi un potential loc de protestat pe viitor ), tot in fata unui stand, oamenii se inghesuiau sa salveze zona mentionata mai sus. Parerea mea? Sunt lucruri mai importante decat niste simple mazgaleli trase pe niste hartii. Ca de exemplu...interese economice si politice care atarna greu. E sad, dar adevarat, as spune eu.
Nu ma intelegeti gresit, sunt pro adaposturi pentru caini si pro salvati Rosia Montana! Doar ca nu cred ca strangerea de semnaturi este solutia...e un pas inainte, dar insistam prea mult pe el. Jur ca mi se pare mai mult o moda decat ceva cu efecte garantate.

Oamenii simt suferinta, oboseala, teama. Pentru ca ne tradeaza privirea, mersul, vocea. Si cum simt miros de rana sangeranda, ceilalti profita imediat. Ai avea impresia ca ataca in haita, deoarece intr-o zi in care te certi cu o persoana, inevitabil te vei ciondani si cu altii.
Oamenii simt suferinta, oboseala, teama. Ar vrea sa iti spuna macar o vorba buna, dar atata timp cat alte interese stau la mijloc, de ce ar face-o? Uneori, un "te simti bine?" sau "ai nevoie de ceva?" poate costa cam mult si putini sunt tentati sa investeasca in semenii lor.
Oamenii simt suferinta, oboseala, teama. Pe buna dreptate am fost asemanati cu animalele. Ar fi fost o onoare sa ne tragem din maimute, dar incep sa cred ca, pe alocuri, ne inrudim cu rechinii.

Ba, ce dracu'?! De cand umbla pitonii la plimbari fara nici un stres prin gradinile de pe langa blocurile din Militari?! De ce in cartierul meu si nu din altul? Si de ce exact azi, cand eu chiar m-am plimbat printr-o parte buna din sectorul 6?!
Calm, calm, ca sa pot sa scriu. Ma uitam eu in seara asta la stiri pe Pro Tv cu bolul cu cereale si lapte in fata. Si cum bagam in mine vad stirea bomba: piton de cativa metri intr-o gradina din Militari! Locatarii au sunat la politie, la pompieri. Astia pauza. Au venit vreo 2 reprezentanti cu doua bete si un sac amarat de rafie ca sa prinda serpalaul. Si da-i si incearca sa bagi dihania in sac fara s-o ranesti! Frate, si nu intelegeam de ce nu a luat nimeni un pietroi ca sa-i rupa capul si sa termine povestea. M-am prins intr-un final: sare cu gura protectia animalelor, inconstienta de faptul ca pitonul ar fi putut sa raneasca vecinii, copii care se jucau in zona. Protectia oamenilor de ce nu a  facut scandal  in cazul asta?
Da, eu inca sunt socata. Tocmai pentru ca va spuneam acum un an ca intru cu greu in apa Marii Negre din cauza fricii de a nu intalni serpi mici pe acolo. Din exact acelasi motiv nici natura nu ma incanta prea tare. Dar sa aflu ca sunt invadata in propriul meu mediu de asemenea animale scarboase, nu pot crede. Si da, as fi luat un bolovan si i-as fi spart capul sarpelui in zeci de bucati. Dar as mai fi luat o caramida si pentru dobitocul de proprietar al dihaniei care nu a avut grija de ce si-a luat in casa, asa ca s-a gandit ( prost! ) sa ii dea drumul afara!