Fericire la 20 de ani

Eu nu am plans niciodata de fericire. Mi se parea incredibil de stupid. Inteleg sa plangi cand suferi, cand te doare ceva, cand ai un esec, cand ti se intampla ceva naspa...dar cand castigi, cand iti iese ceva, cand te simti foarte bine, de ce mama naibii ai varsa lacrimi...de fericire?! Minte si suflet de copil, alta explicatie nu am pentru aceasta conceptie a mea. Mai ales pentru ca exact ieri, in prima mea zi de om serios de 20 de ani, am plans de fericire pentru toata viata mea de pana acum!
Vineri pe la 12 mi-am aranjat toate cele 20 de lumanari in tort ( da, nu am vrut cifre, am vrut lumanari ) si am scos sampania. Stateam cu prietenul meu in bucatarie si eram fooaaaarte hotarata sa le ciufulesc pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa cu mine exact la miezul noptii. Evident, au ajuns pe la 00:20 cu surle si trambite, a rasunat toata scara de "multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaa muuuulti aaaaniiii!"si, in timp ce am bagat in noi in bucatarie, le spuneam ca daca il prind a doua zi pe vecinu' Stefan cu un buchet de flori la usa, le termin pe amandoua.
Ieri dimineata cand m-am trezit si am iesit din camera ca sa imi fac obisnuita ciocolata calda, am dat nas in nas pe hol cu o sageata...pe pereti, mesaje de la multi ani care ma indemnau catre bucatarie. Habiba a pus mana pe camera si a filmat tot. Cand am ajuns acolo, am vazut laptopul ei pe masa si m-am uitat ciudat la el. Habiba a dat play si a inceput nebunia...ceea ce veti vedea mai jos. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in toti cei 20 de ani ai mei...nu m-am asteptat la asa ceva nici macar o secunda. Aveam nervi pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa la 12 fix si chiar ii spuneam prietenului meu ca n-au ele ce surpriza sa imi pregateasca, dar m-au pus in fund tare de tot. Si da, aici mi s-a intamplat: am plans de fericire, pentru ca am vazut persoane dragi care erau foarte departe, prieteni vechi, prietene care azi nu au putut fi langa mine din pacate. Mai mult decat atat, cuvintele pe care fiecare le-a spus mi-au mers direct la sufletel. Din acest motiv si bocetele incepand inca de la discursul Denei... Au fost toti aproape, persoane la care nici macar nu ma asteptam...Reactia mea este prea intima ca sa o vedeti, dar restul este pe Facebook ( multi ati vazut-o ) si promit ca voi incerca sa o postez si aici cat de curand ( cred ca formatul nu e ok ). Le multumesc mult acelora care mi-au urat toate cele, dar si acelora care au uitat si multi ani sa traiesc alaturi de oamenii nebuni pe care ii iubesc!