Se afișează postările cu eticheta reclama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reclama. Afișați toate postările
Stiu ca o sa va dau pe spate cu asta, asa ca trebuie sa o spun: da, am fost la Salonul International Auto-Moto Bucuresti ( 4-8 aprilie, Piata Constitutiei ). Sincera sa fiu, si eu sunt uimita ca am ajuns acolo. Dintre toate locurile din Bucuresti in care as fi putut ajunge in ultima vreme, am mers intr-unul care nu are nici o treaba cu pasiunile sau interesele mele. Ceea ce ma consoleaza insa este faptul ca sunt constienta ca mai sunt multe alte fete ca mine, care sunt tarate la salonul auto de catre prietenii lor ( putine merg din propria lor initiativa ). Ceea ce m-a enervat a fost faptul ca nu mi-a placut. Pe o scara de la 1 la 10 dau un 6. Cu indulgenta.
Puteti spune bineinteles ca sunt pe dinafara cu acest domeniu. Si puteti fi siguri ca aveti dreptate. De aceea am sa relatez exact ce au vazut ochii mei de profana in ale masinilor si motoarelor. In primul rand, ma asteptam sa fie muuuult mai mare. Totul. De la locatie pana la evenimentul in sine. Imi rezervasem 4 ore pentru vizita, ba chiar imi faceam griji ca va trebui sa ma intorc si a doua zi, in cazul in care prietenul meu ar fi ramas bosumflat ca nu am mai fi avut timp sa se urce si in nu stiu ce bolid. Am stat 2 ore. Cu tot cu citit informatii, pipait masini, pierdut si gasit camera foto, stat la barfa cu prietena mea, Sandra, care canta acolo alaturi de trupa ei. In al doilea rand, ma asteptam sa imi pice fata. Am avut cateva tentative, dar esuate. In afara de 2-3 masinute sport menite sa ia ochii oricui si cateva bijuterii de epoca, nimic special, as spune eu. 80% din masinile pe care le-am "admirat" acolo, le vad zilnic pe strada, diferenta fiind doar un strat de praf. In al treilea rand, deformatia mea profesionala nu mi-a dat pace. Nu am lucrat in publicitate, dar stiu cu ce se mananca. Stiu ca o reclama de succes face apel la subconstient, la dorintele si la frustrarile oamenilor. Ooooh, si dati-mi voie sa va spun ca cei care fac reclamele pentru masini stiu ca o bijuterie pe patru roti devine instant gablont daca nu are si o gagica langa/in/pe ea. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, erau mai multe astfel de hostesse decat masini. Ieftin, as spune eu. Normal, ar spune barbatii. In al patrulea rand, au lipsit multe branduri consacrate. Si treaba asta am realizat-o eu singurica. Nu tu Ferrari, nu tu Honda, Jaguar, Audi, Porsche, BMW, Maserati, Peugeot, Rolls Roice, Bentley, Toyota, Land Rover, Fiat ( ma rog, doar unul ) etc. Stiu ca e saracie, dar nu ma asteptam sa fie asa lucie. Si daca ar fi fost, de ce mama naibii nu a fost invitata si Dacia, nu stiu! Nu spun ca ar fi o prostie de brand, spun doar ca e romanesc si ca ar fi trebuit sa fie prezent. Mna, si multe altele...As adauga eu ca si pretul e cam mare ( 15 lei ) pentru ce se vede, sau mai bine zis, ce nu prea se vede, dar aici pot fi contrazisa usor.
All in all, nu prea merita timpul si banii, parerea mea. Daca esti interesat sa iti cumperi masina, as spune ca e profitabil, ofertele sunt bunicele. Spre exemplu, din cate am inteles eu, un Ford Ka face cam 13-14 000 de euro in mod obisnuit, iar in zilele salonului auto poate fi cumparat cu vreo 8 000. Dar daca vreti doar sa mergeti sa cascati ochii ( asa ca mine ), mai bine nu. Daca aveti 15 lei si nu stiti ce sa faceti cu ei, mergeti la o cafea, la un suc sau la un ceai la Infinitea.

P.S: am facut totusi cateva poze, macar cu astea sa raman.














De cand cu muzica asta super comerciala, nu pot sa mai spun ca sunt fana unui singur artist. De cand cu trecerea varstei in care eram innebunita dupa o singura trupa sau un singur cantaret, am uitat ce inseamna postere pe pereti si tricouri imprimate. Pot spune ca de vreo 2 ani incoace trec printr-un soi de criza de « identitate melomana ». In sensul ca nu prea mai ascult acum ce ascultam in adolescenta sau am uitat de multe melodii pe care topaiam cand eram fericita sau plangeam cu vorbe cand sufeream. Acum mi-e mai la indemana sa ascult... « comercialitati ». Nu numai asa ceva, bineinteles, am si muzica mea de suflet, dar aparent mi s-au cam injumatatit sentimentele, pentru ca multe melodii care faceau parte din mine au ramase pierdute undeva in calculatorul vechi sau in paginile vechiului blog.
Aseara am fost la un concert 2 Zece Band. O prietena de-a mea este solista trupei. Ma tot ruga sa ma duc sa o vad, dar pentru ca am fost ocupata ba cu munca, ba cu sesiunea, am amanat vreo 3 luni momentul. Zilele trecute mi-am zis ca nu mai merge asa, ca oricum trebuie sa ies sa ma distrez si, pentru ca stiam ca Sandra are voce inca de pe vremea cand imi canta pe strada sau cand ii rasuna glasciorul prin amfiteatrele facultatii, am aruncat ideea catorva prietene : «  Bai, Sandra canta in 2 Zece Band, trupa de cover-uri. Mergem sa o vedem si noi joi seara? ». Normal ca da.


Si stiam ca Sandra canta foarte bine ( nu ma intereseaza ca mi se plange ca a fost sub ton la nu stiu ce melodie ), dar am fost uimita sa aud intreaga trupa. Al doilea solist, Andrei, rupe microfonul si scena ! Si partea instrumentala este pe masura vocilor solistilor. A fost extraordinar de benefic pentru mine sa merg sa ii vad din doua motive mari si late. Primul ar fi acela ca au niste melodii atat de pline de energie, incat mi-a fost efectiv greu sa nu ma ridic de pe canapea ( chiar daca initial nu planuiam asta ). Evident ca partea de dans a fost insotita de partea de zbierete ( nu am pic de voce ) ; si m-am simtit foarte bine ! Pentru ca de obicei cand aud o melodie care imi place, cant vreo 2 versuri in soapta, apoi glasul imi piere usor pentru ca, citand din profu’ de semiotica, sunt regina afonilor din punctul asta de vedere. In al doilea rand, am redescoperit niste melodii pe care se cam pusese praful pentru mine. Am ascultat pe rand Tina Turner, Duffy, Kings of Leon,  Coldplay, Zucherro, Elvis Presley, James Brown siiiiii….Michel Telo – Ai se eu te pego ( pe care nu ma credeam in stare sa dansez ).
In concluzie, da, v-ati prins, asta este un articol care vrea sa promoveze trupa 2 Zece Band. Dar pentru ca stiti ca nu fac prea des reclama unui lucru sau unei persoane, ar trebui sa ma credeti pe cuvant! Cautati pe Facebook 2 Zece Band, dati Like si vedeti cand au urmatorul concert ( de obicei au prin regie sau prin centrul vechi ). Nu cred ca prinde rau nimanui niste muzica buna cantata live de 2 voci foarte bune. Doar daca nu vreti sa topaiti cu mainile in sus, sa cantati alaturi de trupa sau sa aplaudati cat va tin palmutele ! :D 


Nu ascult Rock FM. Nu pentru ca nu mi-ar placea genul sau postul, ci pentru ca pur si simplu nu prea ascult radio. Dar mi-a atras atentie o reclama ( culmea, aparuta in Cosmopolitan ) la un concurs organizat de Rock FM. Mai bine zis, partea cu visele...Daca aparea pe Facebook, i-as fi dat like! :D