Se afișează postările cu eticheta vin fiert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vin fiert. Afișați toate postările
...familie. O singura data am petrecut sarbatorile de iarna alaturi de colegi si prieteni, n-a fost urat, dar parca simteam unele goluri in mine in zone in care nici macar nu stiam ca exista, goluri pe care nici toata zapada de la munte sau sarmalele de la restaurant nu le-au putut umple.
...venit acasa, in Constanta. Deocamdata. Probabil, cu timpul, o sa invat sa petrec sarbatorile alaturi de familie si de cei dragi si prin alte locuri, dar momentan mi-e greu sa ma despart de orasul natal ca un copil mic de sanul mamei.
...somn din belsug. Am acumulat multa oboseala in ultima vreme si diminetile in care tot ce trebuie sa fac este sa ii spun mamei ce vreau sa mananc la micul-dejun sunt aproape pe cale de disparitie. Cum sa nu le pretuiesc si sa nu le ocrotesc?
...mancare delicioasa. Pe bune. Sunt gurmanda si pofticioasa mai ceva ca o femeie gravida. Dau vina pe toate bunatatile pe care mi le doresc de-a lungul anului si de care nu am parte decat atunci cand vin acasa.
...ciocolata calda si vin fiert. Desi cel din urma e mult spus. Doua guri de vin le sting cu o cana de ciocolata.
...rude. De tot felul. De obicei, m-as enerva, dar totusi, "it's the most wonderful time of the year", nu?
...cadouri. Sa le fac si sa le primesc. Si chiar sunt una dintre acele persoane care nu concepe Craciunul fara mici daruri. Nu cred ca acestea sunt esenta acestei sarbatori, dar nici pe departe nu sunt de aceasta mentalitate.
...shopping. Stiti voi, cel din Ajun.
...brad. Stiu ca sunt familii care de-abia asteapta sa le creasca odraslele pentru a scapa de aceasta grija. Ma bucur ca ai mei inca mai pastreaza un ditamai bradul in sufragerie, pentru ca m-as simti foarte aiurea daca in drumul meu frecvent spre bucatarie nu m-as opri pentru cateva secunde in pragul usii sa admir bradutul.
...filme de Craciun si desene animate. Recomand cu caldura "The Holiday" si "Love actually", si toaaaate desenele copilariei. Va spun, zile mai bune pentru un maraton de productii Walt Disney nu veti mai gasi niciodata in timpul anului!
...sms-uri si urari de Craciun. Mormai oarecum in barba ceva despre avalansa de mesaje primite, dar cred ca m-as simti cam nasol fara.
...liniste si relaxare, pe care le pretuiesc mai mult ca niciodata.
...alte lucruri mici care acum sigur imi scapa, dar pe care puteti sa fiti siguri ca le fac!

Dat fiind faptul ca in curand voi bifa cam totul de pe aceasta lista, va urez si voua Sarbatori Fericite, multa iubire si sanatate, la cat mai multe cadouri si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca! Nu-i Craciun fara dorinte si nu-i perioada mai buna a anului pentru sperante si ganduri bune! :)

Evident, nu m-am prins de chestia asta pana anul trecut, cand am plecat in Bucuresti. Ma refer la partea mai profunda a lucrurilor, nu la clasica suprafata cu " Mosul le aduce cadouri copiilor cuminti".
M-am copilarit mult zilele astea. Cu lucruri marunte. Si m-a lovit gandul asta de-abia acum 5 minute. Ma dau pe langa mama cand gateste, mananc non stop bomboane Raffaello ( semn clar de sarbatoare; cand eram mica, le primeam doar cu ocazii speciale pentru ca erau cam scumpe ), mai am putin si intru in transa privind bradul ( luminite rosii, care se fac albastre, apoi galbene, apoi verzi...nu, iar albastre! ), imi pun vin fiert intr-o cana pe care jumatate o bea mama pentru ca eu ma ametesc prea repede, siiiii...m-as uita in continuu la desenele animate ale copilariei in timp ce mananc portocale.
Nu ma refer la "Sailor Moon" sau la "Dragon Ball", serialele pentru copii difuzate pe TVR-uri de obicei acum...10-15 ani. Zilele trecute am vazut "Anastasia". E ca un ritual: ma uit an de an in luna decembrie la acest desen pentru ca se potriveste perfect cu perioada. Daca l-as privi in mijlocul verii, n-ar mai avea absolut nici un farmec. Aseara am privit "101 dalmatieni" pentru a mia oara. Si tot ma sperie Cruella. In seara asta am revazut deja "Bambi" si planuiesc sa adorm cu "Doamna si vagabondul". Cand eram micuta, aveam o jucarioara de la Mc: o cusca din care iesea Lady. Probabil am dat-o altor copii in urma cu ceva timp. Sper doar ca ei sa aiba habar de cine au fost personajele respective... Pentru ca eu o sa mi le reamintesc si la 70 de ani!


De cativa ani incoace, nu prea am mai simtit Craciunul asa cum o faceam cand eram in scoala generala. Nu stiu ce s-a intamplat, nu cred ca tine de maturizare, sunt oameni care si la 50 de ani se bucura de aceasta sarbatoare mai ceva ca un copil de 5 ani. Si nu cred ca e ok ca nu ma mai entuziasmez asa de mult ca inainte...:(.



Sunt insa lucruri mici care imi starnesc starea specifica acestei perioade. Putine. Ciocolata calda, vinul fiert, zapada ( din pacate, lipseste cu desavarsire ), impodobirea bradutului, luminitele din oras, mall-urile decorate frumos, targurile din oras cu tematica de Craciun, atmosfera din cafenele sau de la facultate... Si cum ieseam ieri nervoasa din Afi din cauza ca nu am putut sa-mi savurez Mc'ul in liniste ( galagie mare si niste colinde cantate jalnic rasunau in tot mall-ul ), am trecut pe langa o cafenea ( cred ca Bohema se numea :-? ), decorata cu luminite si din care se auzea Perry Como- "Magic Moments". Daca nu eram obosita si nu trebuia sa ajung acasa, as fi intrat acolo cu draga inima. Pentru ca a fost unul din putinele "momente magice" din luna asta cand am simtit ca vine Craciunul!