Noi nu ne-am vazut niciodata fata in fata si totusi ne iubim. Radem unul la altul si ne trimitem pupici virtuali incarcati de dor si usor deformati de pixeli. Mai vorbim serios, ne mai si tachinam. Ca doar asta fac oamenii care se iubesc, nu? Ne-am trezit strambandu-ne fericiti de atatea ori la camerele laptopurilor, dar si bolnavi, obositi sau suparati. Si tot nu ne-am respins si nu ne-am uitat.

Nu e intotdeauna adevarat ca ochii care nu se vad se uita. Ba dimpotriva, cred ca daca nu se intalnesc niciodata se cauta cu indarjire peste tot: in privirile strainilor, in intrebari care apar, in cadouri mici, in emotii, in voci, in toate colturile lumii.

In 3 ani de zile eu nu am reusit niciodata sa imi rasfat verisorul mai mic, sa il tin in brate, sa ma joc cu el sau pur si simplu sa ne suparam unul pe altul. Pentru ca nu ne-am vazut deloc fata in fata, ci doar virtual. Cu toate astea, tin la el mai mult decat la unii oameni cu care am crescut sau la alte rude carora le-am pupat mana si cu care ma vad, vorba unui prof din facultate, pe la botezuri, nunti si parastase dansante. Pentru ca felul in care uneori ia in brate laptopul sau pupa monitorul atunci cand vorbeste cu mine denota de zeci de ori mai multa iubire si caldura decat am simtit vreodata din partea unora sau a altora. Implineste maine doar 3 anisori si este la cel putin 2000 de kilometri departare. Dar stiu ca voi fi cumva langa el si atunci cand va sufla in lumanari, printre privirile numerosilor invitati, sper ca o va cauta si pe a mea. Pentru ca ochii care nu se vad...

3 ani a rade internet la multi ani ochii ochii care nu se vad priviri pupici tort verisor virtual

22:19

Niciodata nu reusesc sa stau suparata pe o persoana draga mie, indiferent cat de mult ar merita. Mai ales daca mai vine si ziua ei si mai ales daca i-am promis ca ii intorc lacrimile de fericire pe care mi le-a provocat la ziua mea.
Habiba mea a implinit astazi 21 de anisori. Minunatia de 13 aprilie a picat anul asta exact vineri. Nu sunt superstitioasa din fire, dar mi-era teama ca ghinionul in sine al zilei plus partea intunecata care m-a urmarit pe mine in ultima perioada aveau sa isi spuna tare si raspicat cuvantul. Nenorocirea si partile proaste au fost prezente la fiecare pas micut: ba oameni care nu colaborau, ba chestii de negasit, ba idei de nerealizat, ba lipsa de bani sau de timp, ba nehotarare si mii de lucruri care au intervenit zilele astea. Nimic nu a stat insa intre mine si surpriza pe care o pusesem la cale pentru Habiba, impreuna cu stimabila sor-mea.
Prima parte a avut loc marti. Pentru ca Habiba miorlia ca jumatate de suflet ii va fi in Bucuresti si cealalta in Constanta, m-am gandit sa creez un moment in care sa aiba alaturi pe toata lumea care conteaza. Si cum altfel sa aduni oamenii decat  in jurul unui tort? Si nu orice tort...Vazusem pe net acum vreo 2 ani un superb tort in forma de aparat foto. Stiam ca o sa ma coste ceva, dar anul asta am fost hotarata sa realizez cadoul. Am pus umar la umar cu cateva prietene de-ale Habibei, am pierdut timp si am consumat o gramada de nervi in doar cateva zile, m-am dat de 3 ori peste cap si gata tortul! A fost un tort minunat, a iesit mai bine decat speram eu, era "my baby" si eram mandra de el pana peste cap! A fost plimbat prin jumate de Bucuresti, a fost rezultatul unor cautari intense si era al meu!!! Al meu! Si in final al Habibei mele. Dar TOT al meu va ramane mereu. Opera mea.
Cea de-a doua surpriza a venit astazi. A fost genul acela de surpriza care cred ca a picat in cel mai bun moment posibil si cred ca a fost mai dulce decat orice tort din ciocolata si martipan. De data asta am reusit sa miros clipa, sa ma adaptez instant la schimbari si sa stiu exact cu cine sa vorbesc. M-am gandit ca 21 de ani este o varsta a naibii de importanta, o varsta care te face sa te pui in fund pe o piatra si sa te intrebi ce ai realizat pana in acel punct, ce planuri de viitor ai, ce oameni ai cunoscut, ce oameni te-au marcat, ce oameni iti doresti mai departe in jurul tau. Am considerat ca Habiba trebuie sa vizualizeze toate amintirile cu persoanele marcante din viata ei, asa ca am inceput proiectul "21 de persoane importante din viata ta de pana acum". Am sapat adanc si am dat peste familia ei, peste prieteni si prietene, peste foste colege si alti oameni apropiati. Le-am smuls tuturor cate o fotografie si o urare mai speciala si i-am facut Habibei un ditamai panoul cu toti cei care conteaza. Daca despre tort mai banuia ceva, partea a doua chiar a lovit-o serios in dupa-amiaza asta si cred ca a facut-o fericita. Nici nu are idee cat de fericita am fost si eu odata cu ea de data asta...
Eu o iubesc pe Habiba. Stiu ca deseori uit sa i-o arat, uneori poate ii demonstrez exact contrariul. Dar nefericrea in situatia asta face ca eu sa seman cu tata si ea sa semene cu mine in adolescenta: eu rece, nestiind sa ma exprim cum trebuie, ea innebunita sa faca ce vrea cu viata ei, ignorand sfaturile mele. Ii urez ca de ziua ei sa ma asculte mai mult, sa inteleaga ca ranind-o pe ea e ca si cum m-as rani pe mine, sa invete sa nu planga din orice, sa nu uite niciodata sa fie fericita, dar, mai presus de toate, sa nu uite ca persoana cu care adoarme in fiecare seara stie sa ii asculte cel mai bine visele si incearca din rasputeri sa fie langa ea in orice moment al vietii ei. La multi ani, draga Habiba! Sa ai parte de inca 21 de ani minunati si frumosi ca tine!

13 aprilie 21 de ani amintiri aparat foto familie fericire fosti prieteni Habiba la multi ani oameni dragi persoane importante surpriza tort zi de nastere

22:19

Eu nu am plans niciodata de fericire. Mi se parea incredibil de stupid. Inteleg sa plangi cand suferi, cand te doare ceva, cand ai un esec, cand ti se intampla ceva naspa...dar cand castigi, cand iti iese ceva, cand te simti foarte bine, de ce mama naibii ai varsa lacrimi...de fericire?! Minte si suflet de copil, alta explicatie nu am pentru aceasta conceptie a mea. Mai ales pentru ca exact ieri, in prima mea zi de om serios de 20 de ani, am plans de fericire pentru toata viata mea de pana acum!
Vineri pe la 12 mi-am aranjat toate cele 20 de lumanari in tort ( da, nu am vrut cifre, am vrut lumanari ) si am scos sampania. Stateam cu prietenul meu in bucatarie si eram fooaaaarte hotarata sa le ciufulesc pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa cu mine exact la miezul noptii. Evident, au ajuns pe la 00:20 cu surle si trambite, a rasunat toata scara de "multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaa muuuulti aaaaniiii!"si, in timp ce am bagat in noi in bucatarie, le spuneam ca daca il prind a doua zi pe vecinu' Stefan cu un buchet de flori la usa, le termin pe amandoua.
Ieri dimineata cand m-am trezit si am iesit din camera ca sa imi fac obisnuita ciocolata calda, am dat nas in nas pe hol cu o sageata...pe pereti, mesaje de la multi ani care ma indemnau catre bucatarie. Habiba a pus mana pe camera si a filmat tot. Cand am ajuns acolo, am vazut laptopul ei pe masa si m-am uitat ciudat la el. Habiba a dat play si a inceput nebunia...ceea ce veti vedea mai jos. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in toti cei 20 de ani ai mei...nu m-am asteptat la asa ceva nici macar o secunda. Aveam nervi pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa la 12 fix si chiar ii spuneam prietenului meu ca n-au ele ce surpriza sa imi pregateasca, dar m-au pus in fund tare de tot. Si da, aici mi s-a intamplat: am plans de fericire, pentru ca am vazut persoane dragi care erau foarte departe, prieteni vechi, prietene care azi nu au putut fi langa mine din pacate. Mai mult decat atat, cuvintele pe care fiecare le-a spus mi-au mers direct la sufletel. Din acest motiv si bocetele incepand inca de la discursul Denei... Au fost toti aproape, persoane la care nici macar nu ma asteptam...Reactia mea este prea intima ca sa o vedeti, dar restul este pe Facebook ( multi ati vazut-o ) si promit ca voi incerca sa o postez si aici cat de curand ( cred ca formatul nu e ok ). Le multumesc mult acelora care mi-au urat toate cele, dar si acelora care au uitat si multi ani sa traiesc alaturi de oamenii nebuni pe care ii iubesc!

20 de ani cadou dimineata familie fericire fosti prieteni la multi ani lacrimi prietene sampanie surpriza tort viata

23:35

Depresie ante 20. Au avut-o si prietenele mele, o am si eu. Faceam misto la vremea aia de ele...pentru ca inteleg sa fii suparat cand implinesti 40, 50, 60. Atunci iti dai seama ca a trecut viata pe langa tine, ca timpul tau incepe sa devina limitat si ca nu ai reusit inca sa faci tot ce iti doreai odata. La 20 n-ai gandurile astea. M-am prins de-abia astazi care e faza: te sperie simplul fapt ca nu mai e 18 si nici 19, e ditamai 20-ul si lucrurile sunt din ce in ce mai serioase. Stop playing, let's get down to business! La 20 incepi sa aplici tot ce ai invatat in scoala, incepi sa te gandesti la toate acele " cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac...", la toate discutiile plictisitoare despre meserii si cariere pe care le purtai in generala si in liceu cu parintii sau cu profii. Si realizezi ca trebuie sa fii acolo.
Evident ca ma invart prin zona pe care mi-am dorit-o. Sunt mandra de mine ( lasand la o parte modestia, nu asta este trasatura mea prinicipala ), mai am putin si pun manuta pe ce am vrut. Sunt exact asa cum ma visam pe la 7 ani...exceptand tocurile purtate zilnic, masina si roz bombonul ( in timp, m-am mai desteptat ). The point is...nu am dezamagiri legate de mine, dar totusi...20?! Cum am ajuns eu aici si mai ales, cand? Anul trecut pe vremea asta implineam 19 si Lili, mamica lu' Suri, mi-a urat la multi ani si a inceput sa dea apa la soricei la telefon! Nu facuse asta la ziua fiicei ei, si a facut-o la a mea! Motivul: cand e aniversarea Habibei, a crescut. Cand e aniversarea lu' Suri, si ea a crescut. Dar cand e aniversarea mea, pentru ca sunt cea mai mica, timpul a trecut mai repede decat ar fi crezut toata lumea! Sunt ca ceasul sentimental din ochii parintilor care suna in fiecare an pe 12 noiembrie si le aduce aminte ca odraslele lor nu mai au varsta la care sa poarte roz si funde decat la lenjeria intima. Probabil despre depresia parintilor o sa mai scriu cand o sa am si eu un copil de varsta mea.
Revenind, sunt constienta ca starea mea o sa tina cel mult inca o ora si ceva, pentru ca la 12 noaptea o sa deschid sampania si o sa ma infig in tortul langa care mi-au curs balele toata dupa-amiaza. Si nici maine cand voi fi inconjurata de persoanele apropiate nu ma voi mai gandi la nici o suparare...dar s-ar putea sa imi dea o lacrima in momentul in care suflu in lumanari si mi se canta "la multi ani!", pentru ca sunt 20 la dracu'! :)

12 noiembrie 20 de ani aniversare cariera despresie la multi ani mare prietene sampanie tort viata

22:22

Azi e ziua Habibei mele. Si nu orice zi, a implinit onorabila varsta pufoasa de 20 de ani ( sariti cu "La multi ani!", oricum petrecem de azi pana luni ). Eu, in calitate de best friend si de o PR-ista data naibii, am lasat la o parte banalul cadou pe care o sa i-l cumpar zilele viitoare dupa bunul ei plac si m-am gandit ca surpriza ei va sta in micile detalii. Planuisem si eu ceva, planuise si Delia. Din pacate, nici una dintre noi nu s-a gandit la anumite elemente care ar putea aparea in peisaj ca din senin.

De dimineata, m-am trezit la 6 ( Habiba urma sa se trezeasca la 6:30 ) si m-am gandit sa incep de la prima ora cu urarile. I-am luat o felicitare cu un motan negru pe ea si cu mesajul "esti cea mai buna prietena pe care am avut-o in cele 9 vieti ale mele". Intru tiptil in dormitor, ma intind in patru labe peste Habiba si incerc sa ii pun felicitarea pe partea ei de pat. Cand o vad ca incepe brusc sa pipaie esarfa mea care era aruncata pe perna... Evident, eu am inghetat ca matza de alaturi din "Cats and dogs" cu plicul in mana si calare peste Habiba. Ea se uita la mine cu ochii lipiti de somn si ma intreaba ce caut...stiind ca i-a curs nasul ca un robinet toata saptamana, i-am spus ca vroiam servetelele, dar ca ma duc sa imi iau de la bucatarie. Am taiat-o afara din camera si am plasat strategic a doua mica surpriza a diminetii in fata bucatariei - o cana cu scoici si motive care sa ii aduca ei aminte de Constanta, avand in vedere ca e primul an in care isi face ziua de nastere departe de casa. Cu toate ca lipsa ei de somn mi-a cam dat peste cap planurile, tot a intrat lacrimand in bucatarie cu felicitarea si cana in mana...Norocul meu ca Habiba face greu legatura...
Toata ziua m-am plans ca am fost prinsa intr-o ipostaza jenanta si ca toata surpriza mea era sa se duca naibii. Si mai nenorocoasa a fost Delia, care ma sunase dupa-amiaza ca sa imi spuna ca vine cu o prietena acasa si cu un tort pentru Habiba. Rolul meu in poveste era sa las in fata usii niste artificii si un chibrit, pentru ca fetele sa decoreze minunea de dulce. Cand Delia ma va fi sunat, eu ma voi fi facut pierduta prin casa si Habiba trebuia sa deschida usa, iar fetele vor fi inceput sa cante "La multi ani!". Nu a fost chiar asa. Planul nostru perfect s-a curmat in momentul culminant: cineva a sunat la usa, Habiba a bagat viteza sa deschida, eu si Suri claie peste gramada in spatele ei si stupoareeeeeee: VECINU' STEFAN! ( pentru mai multe detalii despre mosu' asta libidinos si enervant, consultati blogul Habibei ). Oh fuck, run in circles and scream! ( cu precizarea ca Delia tocmai iesea din lift si s-a ingramadit cu Mada inapoi )
-Ma fetelor, eram in trecere si...nu stiu cine a pus artificile astea aici...
-Da, da.. ( eu, dand ochii peste cap )
-Mai Dana, iti spun!
Am lasat-o pe Habiba la usa si am reconstituit repede planul. Ne-a iesit pana la urma, norocul nostru ca Habiba face legaturile greu, dupa cum a recunoscut si ea :D. Poate nu a fost o zi de nastere perfecta, dar cu siguranta a avut de toate. De la felicitari cu motani, pana la vecinu' Stefan si poze in ploaie in fata Casei Poporului ( da, doar ce am intrat in casa ). Si cred ca poate fi cea mai frumoasa aniversare a celor 20 de ani...La multi ani, Habiba! :) Te iubesc si iti promit ca la anul o sa las felicitarea langa pat inca de cu seara si o sa-l otravesc pe vecinu' inainte sa mai planuiesc ceva cu Delia...

20 de ani artificii best friend Delia felicitare Habiba surpriza tort vecin zi de nastere

23:37