Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Pe Richard Clayderman l-am descoperit din povesti. Prima data, se facea ca ma balansam la o terasa cu prietenele mele intr-o seara de vara, savurand cate un cocktail rece si vorbind cu atata pofta despre noi si altii, de zici ca se luptau pisicile la gura noastra. Ce e drept, cam asa se intampla de fiecare data cand ne vedem dupa multa vreme. Si in pauzele dintre subiecte, se auzea o melodie care ne calma patosul de vorba si ne redadea suflarea.
A doua oara, se facea ca eram cu iubitul meu intr-o dupa-amiaza calduroasa, eu jucandu-ma cu paiul intr-un frappe si el deschizandu-si berea, la fel, vorbind de-ale noastre, pupicindu-ne si urmarind trecatorii. Mancam amandoi romantic dintr-o pizza, un fel de poveste urbana in genul "Doamna si vagabondul", numai ca fara spaghette. Chiar si asa, tot ajungeam botic in botic dupa fiecare inghititura de mancare. Si fundalul muzical parca ne indemna sa ramanem asa lipiti acolo.
Ambele povesti au in comun terasa La Balansoar din Mamaia, locul in care asta-vara probabil se putea asculta cea mai relaxanta si mai frumoasa muzica din toata statiunea. Mi s-a parut mie ca erau melodii de poveste, si, de atunci, de fiecare data cand aud pianul lui Clayderman, parca revad acele momente frumoase pe un fundal roz pal si cu putin praf magic de zane presarat printre oamenii din ele. Uneori mai ascult melodiile la birou, in timp ce lucrez sau sunt agitata. Parca ma rup putin de lume si ma invaluie din primele secunde o stare pe care o capeti atunci cand asculti finalul fericit al unui basm sau al unei povesti de dragoste. Pianul lui Clayderman este o poveste pentru fericiti, pentru indragostiti, dar mai ales, pentru visatori...

12:02
De cand cu muzica asta super comerciala, nu pot sa mai spun ca sunt fana unui singur artist. De cand cu trecerea varstei in care eram innebunita dupa o singura trupa sau un singur cantaret, am uitat ce inseamna postere pe pereti si tricouri imprimate. Pot spune ca de vreo 2 ani incoace trec printr-un soi de criza de « identitate melomana ». In sensul ca nu prea mai ascult acum ce ascultam in adolescenta sau am uitat de multe melodii pe care topaiam cand eram fericita sau plangeam cu vorbe cand sufeream. Acum mi-e mai la indemana sa ascult... « comercialitati ». Nu numai asa ceva, bineinteles, am si muzica mea de suflet, dar aparent mi s-au cam injumatatit sentimentele, pentru ca multe melodii care faceau parte din mine au ramase pierdute undeva in calculatorul vechi sau in paginile vechiului blog.
Aseara am fost la un concert 2 Zece Band. O prietena de-a mea este solista trupei. Ma tot ruga sa ma duc sa o vad, dar pentru ca am fost ocupata ba cu munca, ba cu sesiunea, am amanat vreo 3 luni momentul. Zilele trecute mi-am zis ca nu mai merge asa, ca oricum trebuie sa ies sa ma distrez si, pentru ca stiam ca Sandra are voce inca de pe vremea cand imi canta pe strada sau cand ii rasuna glasciorul prin amfiteatrele facultatii, am aruncat ideea catorva prietene : «  Bai, Sandra canta in 2 Zece Band, trupa de cover-uri. Mergem sa o vedem si noi joi seara? ». Normal ca da.


Si stiam ca Sandra canta foarte bine ( nu ma intereseaza ca mi se plange ca a fost sub ton la nu stiu ce melodie ), dar am fost uimita sa aud intreaga trupa. Al doilea solist, Andrei, rupe microfonul si scena ! Si partea instrumentala este pe masura vocilor solistilor. A fost extraordinar de benefic pentru mine sa merg sa ii vad din doua motive mari si late. Primul ar fi acela ca au niste melodii atat de pline de energie, incat mi-a fost efectiv greu sa nu ma ridic de pe canapea ( chiar daca initial nu planuiam asta ). Evident ca partea de dans a fost insotita de partea de zbierete ( nu am pic de voce ) ; si m-am simtit foarte bine ! Pentru ca de obicei cand aud o melodie care imi place, cant vreo 2 versuri in soapta, apoi glasul imi piere usor pentru ca, citand din profu’ de semiotica, sunt regina afonilor din punctul asta de vedere. In al doilea rand, am redescoperit niste melodii pe care se cam pusese praful pentru mine. Am ascultat pe rand Tina Turner, Duffy, Kings of Leon,  Coldplay, Zucherro, Elvis Presley, James Brown siiiiii….Michel Telo – Ai se eu te pego ( pe care nu ma credeam in stare sa dansez ).
In concluzie, da, v-ati prins, asta este un articol care vrea sa promoveze trupa 2 Zece Band. Dar pentru ca stiti ca nu fac prea des reclama unui lucru sau unei persoane, ar trebui sa ma credeti pe cuvant! Cautati pe Facebook 2 Zece Band, dati Like si vedeti cand au urmatorul concert ( de obicei au prin regie sau prin centrul vechi ). Nu cred ca prinde rau nimanui niste muzica buna cantata live de 2 voci foarte bune. Doar daca nu vreti sa topaiti cu mainile in sus, sa cantati alaturi de trupa sau sa aplaudati cat va tin palmutele ! :D 


21:17
Nu ascult Rock FM. Nu pentru ca nu mi-ar placea genul sau postul, ci pentru ca pur si simplu nu prea ascult radio. Dar mi-a atras atentie o reclama ( culmea, aparuta in Cosmopolitan ) la un concurs organizat de Rock FM. Mai bine zis, partea cu visele...Daca aparea pe Facebook, i-as fi dat like! :D

00:24
De aproape o ora stau pe langa geamul din bucatarie si dau timid din fund. De pe undeva de printre blocuri se aud ritmuri orientale care ma ridica de pe scaun! Asta pentru ca nu e vorba de manele si nici de melodii date la maxim, ci de percutie! Cineva, in cartierul asta, se afla in posesia unor mici tobe ( cred! ) si imi incanta mie urechiusele si sufletelul cu ritmuri arabesti!
Am spus-o de mai multe ori si o spun si acum: imi doresc sa vizitez Marocul din toata inimioara mea! Da, in mare parte meritul se datoreaza telenovelei "Clona", pe care am vazut-o de fiecare data cand am avut ocazia. Lasand povestea la o parte ( care acum 10 ani chiar era ceva! ), m-au fascinat la culme obiceiurile arabesti. Stiu ca barbatii de acolo se poarta mizerabil cu femeile, dar nu puteam sa raman indiferenta la mancarurile lor, la dansuri, la melodii, la haine, la bijuterii, la traditii etc. Poate asta a fost si unul dintre motivele pentru care am acceptat sa lucrez o perioada pentru Amira, dansatoare orientala. Poate asta e si motivul pentru care am pus laptop-ul pe pervaz si scriu in timp ce inca dau din fund pe ritmurile de afara. Sa aprind oare si un betisor parfumat? Parca mi-ar face joia si mai frumoasa...!







19:57
Nu ca Lady Gaga nu ar fi avut deja o cariera exceptionala, dar bag de seama ca in ultimele luni a rabufnit si mai tare. "Born this way", "Judas", si, mai nou, "The edge of glory". Si da, toate suna bine! Mie imi place femeia asta. Nu e superba si nici nu are o voce ravisanta. S-a facut cunoscuta mai mult prin intermediul excentricitatii si nebuniei ei. Dar chiar daca unii o admira si altii o detesta, trebuie sa recunoastem cu totii ca Lady Gaga e unica. Cati dintre noi ar fi in stare sa faca ce face ea? Cate retineri am avea oare? Da, e extravaganta, dar am observat ca multe cantarete au inceput sa imprumute anumite elemente de la ea ( mai ales in cadrul videoclipurilor si a vestimentantiei ): de la Beyonce pana la romancutele noastre. Se poarta deci.
Mie mi-au placut si clipurile ei ( mai degraba filmulete de scurt metraj :)) ). Tot ce poarta semnatura Lady Gaga iese bine, sau cel putin interesant si intrigant. Am urmarit "Alejandro" de 1000 de ori anul trecut, mai ales partea de inceput. M-a innebunit melodia si o ascult chiar si acum cand am pofta de ea. "Born this way" nu m-a impresionat atat de tare, dar "Judas" cuprinde scene care provoaca anumite conflicte. Probabil din cauza asta "The edge of glory" este ceva mai cuminte. Sau poate m-am obisnuit eu deja cu stilul ei vestimentar si miscarile de dans. All in all, Lady Gaga e un adevarat fenomen ( chiar daca ne place sau nu ) si ultima ei melodie suna foarte bine!

11:21
Da, sunt in vacanta si imi permit sa ma relaxez, sa umblu. Pentru cei care isi d oresc sa profite de urmatoarele doua zile libere si vor sa iasa prin oras dar nu stiu pe unde, am eu cateva recomandari.
Maine si poimaine intre orele 11:00-18:00, tineri designeri va asteapta sa le admirati lucrarile expuse in zona veche a orasului.
De azi a inceput Choco Fest, de data asta targul fiind organizat nu la Vila Rodizio, ci la Casa Radio. Nu cred ca e cineva care sa poata spune nu dulciurilor care ne asteapta sa le degustam.
Si maine seara, ca sa nu stati in casa, va astept in club ONX (Regie) la un spectacol de dans oriental unde o puteti vedea pe Amira. Narghilele, ritm si multaaa distractie. Pe mine ma veti gasi maine in toate cele trei locatii despre care v-am spus mai sus :D. O sa am o zi destul de obositoare si o seara agitata, dar pentru prima oara dupa nu stiu cate saptamani nu voi la pamant din cauza invatatului. Asteptam de mult sa pot iesi din nou la tot felul de evenimente prin Bucuresti si acum ca am ocazia nu am de gand sa o ratez!



Pentru cei care nu vor totusi sa iasa, le urez un weekend linistit si relaxant pe fundalul melodiei "Goodbye" - Fly Project. N-are cum sa nu va placa! :)

Previzualizaţi
22:35
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com