Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
La inceput, eram eu si un brad natural imens care mirosea in toata casa. Ma intepam in acele lui de fiecare data cand paseam cu piciorusele goale ca sa mai jumulesc vreo ciocolatica. Merita mereu efortul. Erau ai mei si un catel Spaniel de jucarie, de care imi feream toate papusile pentru ca puteam sa jur ca avea sa mi le manance cand m-as fi intors cu spatele. Erau bunica si mamaia care framantau cozonaci invartind cate trei castroane deodata. Si o casa cu o curte mare, cu zapada, cu tata care imi facea om de zapada si cu soba fierbinte de care ma lipeam cu picioarele, in timp ce stateam intinsa pe spate si ma uitam la televizor, la reclame.

Apoi am fost eu si mama, carand un brad artificial de vreo 2 metri. Era dimineata de Craciun in apartamentul prin care ma dadeam pe gresie ca pe gheata, cu un brat de dulciuri si hainute noi. Dormitorul meu mic si plin de jucarii de plus in care ma inchideam cu orele ca sa citesc volumele cu Harry Potter primite de la Mos Craciun. Erau fini si nasi, erau multi musafiri si cadouri la orice pas. Oameni tineri si copii.

In urma cu cativa ani, eram eu si fetele. Inghetam in statie, asteptand-o pe Habiba, ca sa mergem in vesnicul mall pentru a le lua cadouri alor nostri. Nu ne luam si noi una pentru cealalta, pentru ca stiam ca nu aveam suficienti bani si ne intelegeam perfect, ba chiar nu aveam nicio pretentie. Era acelasi brad artificial in fata caruia o machiam pe mama pentru ca trebuia sa plecam in vizite. Era un sms pe care il asteptam in timpul mesei de Craciun si care nu mai sosea. Era o nerabdare de a pleca departe de orice ruda, desi nu stiam exact de ce si nici incotro unde.

Acum sunt eu si ai mei si bradul impodobit doar de mama, pentru ca eu vin mereu prea tarziu din Bucuresti. Ne vom strange, la fel ca in ultimii 3 ani, in jurul sau, ca sa deschidem cadouri. Vor fi cateva fotografii facute stangaci, dar descarcate imediat si printate la scurt timp dupa sarbatori, pentru ca stim noi de ce. Voi fi eu cu tata uitandu-ne la televizor, eu cu mama, tinandu-i companie in bucatarie si ascultand colindele care ii plac ei. Vom fi noi toti sperand fiecare la nimic altceva decat liniste, familie si un inceput de poveste asemanator cu cel de acum 20 de ani. Poate si un catel Spaniel de jucarie, as spune eu.


15:47
Eu nu inteleg de ce fetele se marita atat de repede. Ma refer la fetele de varsta mea, mai mari ca mine cu un an, maxim doi, sau chiar la cele mai mici. De asemenea, ma mai refer la fetele care se marita dupa cateva luni de relatie. Adevarat, din dragoste, stiu asta, stim cu toatele, nimeni nu contesta nimic. Dar de ce se grabesc sa aiba o familie cand nici de parinti nu s-au desprins bine? De ce se incapateaneaza sa se cufunde in probleme casnice cand mamele lor inca le mai spala si le mai calca hainele? De ce nu isi iau timpul necesar pentru a-si cunoaste iubitul din toate punctele de vedere si, mai presus de toate, pentru a-si da seama ce vor ele de la viata si de la iubire? De ce isi iau angajamente, serioase zic eu, cand de-abia isi asuma responsabilitatea pentru propriile persoane? De ce isi doresc o viata atat de serioasa la varsta cea mai jucausa? Probabil stiu raspunsurile, dar intrebarile tot imi rasar in minte.
Nu e ca si cum nu ma bucur pentru fetele de 20 de ani care si-au gasit sufletul pereche si care lucreaza cu extaz si maxima meticulozitate la planificarea fiecarui detaliu legat de nunta. Doar ca eu am luat de bun sfatul bunicii si al mamei care mi-au spus la unison sa ma marit mai tarziu, sa ma bucur de viata, sa ma cunosc mai intai pe mine, sa imi stabilesc un drum concret si de-abia cand acesta este bine pavat sa mi-l intersectez cu al altcuiva. Le-am crezut pe cuvant cand m-au atentionat ca la baza unei casatorii nu sta numai dragostea, ci mult respect, intelegere, ajutor reciproc si alte valori la care o copila care spune "da!" la varsta mea nu le poate intelege adevaratul sens.
Stiu ca bunicii nostri se casatoreau de tineri, stiu ca nici ai nostri parinti nu sunt prea departe. Sunt de acord cu ideea ca dragostea nu are varsta si ca, uneori, e mai bine sa nu astepte. Si mai sunt constienta ca poate e frumos sa iti gasesti sufletul pereche cat mai repede cu putinta si sa pasiti impreuna in viata de la un capat la altul al ei. Doar ca nu vad graba. Love is patient - recunoasteti ideea? Mainile se pot tine strans si fara verighete, pentru ca le leaga ceva mult mai puternic decat o hartie, niste haine elegante si doua inele. Parerea mea.

21:03
15:20
...familie. O singura data am petrecut sarbatorile de iarna alaturi de colegi si prieteni, n-a fost urat, dar parca simteam unele goluri in mine in zone in care nici macar nu stiam ca exista, goluri pe care nici toata zapada de la munte sau sarmalele de la restaurant nu le-au putut umple.
...venit acasa, in Constanta. Deocamdata. Probabil, cu timpul, o sa invat sa petrec sarbatorile alaturi de familie si de cei dragi si prin alte locuri, dar momentan mi-e greu sa ma despart de orasul natal ca un copil mic de sanul mamei.
...somn din belsug. Am acumulat multa oboseala in ultima vreme si diminetile in care tot ce trebuie sa fac este sa ii spun mamei ce vreau sa mananc la micul-dejun sunt aproape pe cale de disparitie. Cum sa nu le pretuiesc si sa nu le ocrotesc?
...mancare delicioasa. Pe bune. Sunt gurmanda si pofticioasa mai ceva ca o femeie gravida. Dau vina pe toate bunatatile pe care mi le doresc de-a lungul anului si de care nu am parte decat atunci cand vin acasa.
...ciocolata calda si vin fiert. Desi cel din urma e mult spus. Doua guri de vin le sting cu o cana de ciocolata.
...rude. De tot felul. De obicei, m-as enerva, dar totusi, "it's the most wonderful time of the year", nu?
...cadouri. Sa le fac si sa le primesc. Si chiar sunt una dintre acele persoane care nu concepe Craciunul fara mici daruri. Nu cred ca acestea sunt esenta acestei sarbatori, dar nici pe departe nu sunt de aceasta mentalitate.
...shopping. Stiti voi, cel din Ajun.
...brad. Stiu ca sunt familii care de-abia asteapta sa le creasca odraslele pentru a scapa de aceasta grija. Ma bucur ca ai mei inca mai pastreaza un ditamai bradul in sufragerie, pentru ca m-as simti foarte aiurea daca in drumul meu frecvent spre bucatarie nu m-as opri pentru cateva secunde in pragul usii sa admir bradutul.
...filme de Craciun si desene animate. Recomand cu caldura "The Holiday" si "Love actually", si toaaaate desenele copilariei. Va spun, zile mai bune pentru un maraton de productii Walt Disney nu veti mai gasi niciodata in timpul anului!
...sms-uri si urari de Craciun. Mormai oarecum in barba ceva despre avalansa de mesaje primite, dar cred ca m-as simti cam nasol fara.
...liniste si relaxare, pe care le pretuiesc mai mult ca niciodata.
...alte lucruri mici care acum sigur imi scapa, dar pe care puteti sa fiti siguri ca le fac!

Dat fiind faptul ca in curand voi bifa cam totul de pe aceasta lista, va urez si voua Sarbatori Fericite, multa iubire si sanatate, la cat mai multe cadouri si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca! Nu-i Craciun fara dorinte si nu-i perioada mai buna a anului pentru sperante si ganduri bune! :)

13:21
Din o gramada de motive, de la cele mai importante, cum ar fi minunata mea zi de nastere, pana la cele mai minore, cum ar fi filme frumoase privite la caldurica.
Si cu toate ca multi detesta luna aceasta, eu o iubesc, pentru ca e a mea. Ea mi-a daruit ziua de 12, zi petrecuta alaturi de o familie minunata, de prieteni, de iubit, de colegi de scoala, liceu, apoi facultate, si mai nou, de colegele de birou. E o luna care vine cu ploaie si frig peste mine, dar imi ofera ca bonus ciocolata calda, haine calduroase, fulare groase, sedinte foto printre frunze colorate cum numai in noiembrie poti gasi. Apoi sunt melodiile Alexandrinei Hristov care mi se par scrise pentru aceasta perioada a anului si a sufletului, filmul de sezon al inimii "Sweet November" si versurile mult miaunate si falsate cu maiestrie de catre mine ale cantecului "November rain". Sunt zile de sarbatoare sau zile simple cu miros fin de pregatiri si planuri de sfarsit de an. Sunt saptamanile in care la ora 9 ajung la birou si primul lucru pe care il fac este sa imi torn ceai fierbinte din termos, sunt weekend-urile in care ma fura privitul filmelor, cititul cartilor si, mai ales, somnul, dupa o cana de ceva cald.
Luna noiembrie e luna mea. E o treaba psihica, e sufleteasca, e specifica mie in totalitate. De-a lungul timpului multe s-au schimbat, dar ea a ramas la fel. Si dincolo de orice film frumos, melodie, vreme de afara sau haine, luna noiembrie vine cu o liniste si cu o fericire pe care nimeni nu mi-o poate lua, indiferent cat de mult ar incerca. Pentru ca noiembrie inseamna inceputul vietii mele, tone de amintiri frumoase si perioada cea mai frumoasa a anului pentru scorpioanca visatoare de mine.


23:05
Noua oamenilor ne este atat de usor sa ne pierdem pentru ca suntem facuti din lucruri mici micute, insesizabile pana si de cele mai fine lupe. Ne uitam gandurile pe peste tot pentru ca Doamne, sunt cu milioanele, si capul nostru este doar unul. Ni le cautam apoi disperati prin agende, post it-uri si alarme pe telefon, prin tot felul de aplicatii complicate, dar nu suficient de complexe pentru a detecta orice mic gandulet lasat intr-un colt intunecat al apartamentului. Apoi ne ratacim sentimentele. Ne gandim si ne razgandim, plecam de langa un om si ne intoarcem la el, pentru ca inimioara noastra este una si trairile noastre de zi cu zi incap cu greu in fiecare bataie a ei. Si cuvintele - astea parca sunt menite sa fie pierdute, uitate pe moment, uitate definitiv, sau, dimpotriva, imposibil de indepartat din adancul persoanei noastre. Le scriem prin jurnale, prin sms-uri, biletele, uneori cu mana ferma, alteori cu ea tremuranda, ca si cum am smulge din intregul univers cateva litere pentru a forma doua sau trei cuvinte insemnate. Si deseori ne pierdem cu firea, ceea ce pentru mine este similar cu pierderea de sine. Uitam cine suntem cand devenim nervosi, suparati, panicati, extrem de agitati, ingrijorati. In acele momente cred ca nu avem altceva de facut decat sa ne cautam pe noi insine in fiecare coltisor care poate insemna "EU". In familie, persoane iubite, activitati preferate, in lucrurile cu adevarat importante care ne definesc. Treptat, adunam cate un gand, cate un sentiment, ne gasim cuvintele si ne revenim. Dar de fiecare data trebuie sa pornim de la ideea ca suntem doar oameni, si da, ne pierdem atat de des incat ma mir ca mai reusim sa dam de noi. Ideea este ca ni se intampla si trebuie sa trecem peste. Pana la urma, asta este un lucru care ne defineste ca oameni: pana si cel mai pragmatic si mai organizat dintre noi uita unde se pune pe sine cateodata.

22:06
In ciuda faptului ca nu trece zi fara sa scriu cateva randuri, am probleme mari in a compune un amarat de mesaj universal de Paste, o urare pe care o s-o trimit tuturor oamenilor din agenda mea din telefon. Am oroare de dupa-amiaza de sambata de dinaintea Invierii si de duminica Pastelui, tocmai pentru ca mi se blocheaza telefonul de la atatea mesaje si laptop-ul de la atatea mass-uri. Si acum a inceput iar...
As vrea sa scriu pe blog cateva cuvinte inainte de marea sarbatoare, si nu de umplutura de data asta, ci din suflet. Dar sufletelul meu e un pic adormit deja si oarecum in aer, pentru ca nu pot spune ca astept cu nerabdare slujba de Inviere. Nu sunt atat de credinicioasa. De fapt, in perioada asta a anului nu fac decat sa imi ridic singurica si mai multe intrebari referitoare la religie, deoarece mintea mea nu vede legaturi intre multe obiceiuri. Ba chiar mai mult, sunt constienta ca mergand la Inviere mai tare o sa ma enervez vazand o gramada de cretini care mananca seminte langa curtea bisericii sau care rad in gura mare acoperind microfoanele la care preotii tin slujba. Nu e vorba de credinta, cat de bun simt...
Cum primele 2 zile de Paste sunt intotdeauna pentru mine un amalgam de rude, de « cat a crescut !!! », de mancare, de intrebari stupide care se termina inevitabil cu mine nervoasa si cu « data viitoare nu mai merg nicaieri ! » ( pentru a ma intoarce cu placere la urmatoarea ocazie ), eu astept linistea de dupa. Da, eu. Da, linistea. Imi displac enorm melodiile prea lente si orice moment prelungit de calmitate, pentru ca nu suport sa fiu singura cu gandurile mele sau pur si simplu...singura. De Pastele asta nu imi doresc decat sa ma odihnesc acasa, sa petrec saptamana viitoare cu mami, sa merg la o sesiune de shopping cu ea ( momente rare de care ma bucur doar de cateva ori pe an ), sa fac cateva poze frumoase, sa ma bucur de mare, pentru ca o sa ii duc dorul pana dupa sesiune, sa ma pregatesc pentru ceea ce urmeaza. Va urez sa aveti parte de aceleasi lucruri. Sarbatorile nu inseamna doar oua, miel, club si cateva zile libere. Adica si astea, dar ar fi trist sa insemne numai atat. Nu pot sa va spun nici ca inseamna cine stie ce lumina pogorata asupra noastra cu ocazia Invierii Domnului. Cred ca inseamna putina liniste si multa fericire alaturi de familie, menite sa ne incarce « bateriile » pentru mai departe. Paste fericit, dragilor!


23:05
Niciodata nu reusesc sa stau suparata pe o persoana draga mie, indiferent cat de mult ar merita. Mai ales daca mai vine si ziua ei si mai ales daca i-am promis ca ii intorc lacrimile de fericire pe care mi le-a provocat la ziua mea.
Habiba mea a implinit astazi 21 de anisori. Minunatia de 13 aprilie a picat anul asta exact vineri. Nu sunt superstitioasa din fire, dar mi-era teama ca ghinionul in sine al zilei plus partea intunecata care m-a urmarit pe mine in ultima perioada aveau sa isi spuna tare si raspicat cuvantul. Nenorocirea si partile proaste au fost prezente la fiecare pas micut: ba oameni care nu colaborau, ba chestii de negasit, ba idei de nerealizat, ba lipsa de bani sau de timp, ba nehotarare si mii de lucruri care au intervenit zilele astea. Nimic nu a stat insa intre mine si surpriza pe care o pusesem la cale pentru Habiba, impreuna cu stimabila sor-mea.
Prima parte a avut loc marti. Pentru ca Habiba miorlia ca jumatate de suflet ii va fi in Bucuresti si cealalta in Constanta, m-am gandit sa creez un moment in care sa aiba alaturi pe toata lumea care conteaza. Si cum altfel sa aduni oamenii decat  in jurul unui tort? Si nu orice tort...Vazusem pe net acum vreo 2 ani un superb tort in forma de aparat foto. Stiam ca o sa ma coste ceva, dar anul asta am fost hotarata sa realizez cadoul. Am pus umar la umar cu cateva prietene de-ale Habibei, am pierdut timp si am consumat o gramada de nervi in doar cateva zile, m-am dat de 3 ori peste cap si gata tortul! A fost un tort minunat, a iesit mai bine decat speram eu, era "my baby" si eram mandra de el pana peste cap! A fost plimbat prin jumate de Bucuresti, a fost rezultatul unor cautari intense si era al meu!!! Al meu! Si in final al Habibei mele. Dar TOT al meu va ramane mereu. Opera mea.
Cea de-a doua surpriza a venit astazi. A fost genul acela de surpriza care cred ca a picat in cel mai bun moment posibil si cred ca a fost mai dulce decat orice tort din ciocolata si martipan. De data asta am reusit sa miros clipa, sa ma adaptez instant la schimbari si sa stiu exact cu cine sa vorbesc. M-am gandit ca 21 de ani este o varsta a naibii de importanta, o varsta care te face sa te pui in fund pe o piatra si sa te intrebi ce ai realizat pana in acel punct, ce planuri de viitor ai, ce oameni ai cunoscut, ce oameni te-au marcat, ce oameni iti doresti mai departe in jurul tau. Am considerat ca Habiba trebuie sa vizualizeze toate amintirile cu persoanele marcante din viata ei, asa ca am inceput proiectul "21 de persoane importante din viata ta de pana acum". Am sapat adanc si am dat peste familia ei, peste prieteni si prietene, peste foste colege si alti oameni apropiati. Le-am smuls tuturor cate o fotografie si o urare mai speciala si i-am facut Habibei un ditamai panoul cu toti cei care conteaza. Daca despre tort mai banuia ceva, partea a doua chiar a lovit-o serios in dupa-amiaza asta si cred ca a facut-o fericita. Nici nu are idee cat de fericita am fost si eu odata cu ea de data asta...
Eu o iubesc pe Habiba. Stiu ca deseori uit sa i-o arat, uneori poate ii demonstrez exact contrariul. Dar nefericrea in situatia asta face ca eu sa seman cu tata si ea sa semene cu mine in adolescenta: eu rece, nestiind sa ma exprim cum trebuie, ea innebunita sa faca ce vrea cu viata ei, ignorand sfaturile mele. Ii urez ca de ziua ei sa ma asculte mai mult, sa inteleaga ca ranind-o pe ea e ca si cum m-as rani pe mine, sa invete sa nu planga din orice, sa nu uite niciodata sa fie fericita, dar, mai presus de toate, sa nu uite ca persoana cu care adoarme in fiecare seara stie sa ii asculte cel mai bine visele si incearca din rasputeri sa fie langa ea in orice moment al vietii ei. La multi ani, draga Habiba! Sa ai parte de inca 21 de ani minunati si frumosi ca tine!

22:19
"Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuintezi a fost facuta din iubire, si de aceea nu
poate functiona fara acest combustibil. Ai grija sa-i faci mereu plinul.
Daca o iei în brate, nu uita sa repeti constant gestul. Reactioneaza la fel de
minunat la sarutari si mângâieri, ba chiar la cuvinte calde si simple.
Când e trista, încearca sa o faci sa zâmbeasca. Daca nu stii cum, fa dragoste cu ea,
va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu lovi niciodata o femeie, caci vei înceta sa mai fii barbat si vei deveni o jigodie,
chiar si pentru copiii tai. Ei nu vor uita niciodata ca ai batut-o pe mama lor...
Femeile, chiar si cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare,
chiar si una salbatica, le da atâtia fiori cât un barbat nu poate întelege... Sa nu uiti
de ziua ei, de 1 Martie si de 8 Martie, de ziua casniciei, dar, neaparat, macar o
data, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ti-e draga... joia asta nu uita sa-i duci
o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a gasit la colt...
Iubeste-o dimineata si vei fi si tu fericit. Abia pe la ora prânzului îti vei da seama
de ce-ti merg toate atât de bine si de ce abia astepti sa ajungi din nou acasa, chiar
si dupa ani buni împreuna.
Nu intra peste ea în baie si nici n-o pândi când se aranjeaza! Cele mai multe femei
prefera sa le vezi doar în varianta finala. Respecta-le misterul si... jumatatea de ora
de stat în baie foloseste-o pentru micile tale placeri „vinovate", oricare ar fi ele.
Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cât e de frumoasa, cât îti e de
draga si cât de tare-ti lipseste. Când vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot
mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un
suflet-pereche lânga el.
Nu te îngrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si îsi mai
schimba aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însa e preferabil sa observi ca si
piesele tale suporta exact aceleasi transformari....
Respecta-i familia, prietenele bune si pe colegii de serviciu. Armonia se instaleaza
mai ales atunci când esti primul care o practica... Cu cât esti mai sociabil si mai
placut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit si mai respectat...
N-o transforma în sclava ta, chiar daca ea îti face cu dragoste si mâncare, si masaj
la picioarele obosite, si... lista de cumparaturi. Ajuta macar în micile treburi
administrative si îi vei putea cere orice în schimb...
N-o umili si n-o jigni niciodata, mai ales în public sau de fata cu copii - nu vei
face decât sa fii din ce în ce mai putin barbat... din ce în ce mai putin inteligent...
Scoate-o în oras, la masa, macar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii
tai, chiar si atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta...
Nu râde de pasiunile ei ciudate. Asa par si ale tale, doar ca tu ai mereu norocul sa
fii înteles si apreciat pentru ele.
Nu-i spune ca s-a îngrasat, mai bine propune-i sa alergati împreuna.
Daca ai prietene femei, asigura-te ca-ti respecta sotia sau iubita si ca nu reprezinta
vreo panica pentru ea. Altfel, vei ramâne doar cu prietenele si nu e sigur ca asta siai
dorit.
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viata ta - precis e mai buna ca
ele în multe alte privinte, de vreme ce ai ales-o pentru viata în doi.
Nu-i strica bucuriile marunte - exact din ele se încarca si, fara sa stii, din energia
ei te încarci si tu.
Ascult-o când vrea sa te întrebe, când încearca sa te cunoasca si sa te înteleaga -
atunci te iubeste cel mai mult, desi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o ora de placere. Înlocuieste în tine partea ticaloasa cu
una virtuoasa si te vei simti un barbat minunat. Când vrei sa pleci de tot, pleaca
hotârât, nu te tot întoarce, caci ranesti grav un suflet care a fost lipit de-al tau.
Nu încerca sa aplici aceste reguli pe oricare femeie, caci cu fiecare dintre ele si tu
vei fi alt barbat.....
Femeia functioneaza perfect când o iubesti perfect. Când nu-ti mai place cum
functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei..."

Mihaela Radulescu, evident :). O scriitoare foarte buna, care cel putin pe mine m-a facut sa dau vehement din cap in semn de aprobare dupa fiecare paragraf. O scriitoare foarte buna care din pacate este umbrita de scandalurile din media. O scriitoare foarte buna, si o femeie si mai buna, as adauga eu :).
Sursa: Facebook - Clubul Femeilor

22:19
Eu nu am plans niciodata de fericire. Mi se parea incredibil de stupid. Inteleg sa plangi cand suferi, cand te doare ceva, cand ai un esec, cand ti se intampla ceva naspa...dar cand castigi, cand iti iese ceva, cand te simti foarte bine, de ce mama naibii ai varsa lacrimi...de fericire?! Minte si suflet de copil, alta explicatie nu am pentru aceasta conceptie a mea. Mai ales pentru ca exact ieri, in prima mea zi de om serios de 20 de ani, am plans de fericire pentru toata viata mea de pana acum!
Vineri pe la 12 mi-am aranjat toate cele 20 de lumanari in tort ( da, nu am vrut cifre, am vrut lumanari ) si am scos sampania. Stateam cu prietenul meu in bucatarie si eram fooaaaarte hotarata sa le ciufulesc pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa cu mine exact la miezul noptii. Evident, au ajuns pe la 00:20 cu surle si trambite, a rasunat toata scara de "multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaa muuuulti aaaaniiii!"si, in timp ce am bagat in noi in bucatarie, le spuneam ca daca il prind a doua zi pe vecinu' Stefan cu un buchet de flori la usa, le termin pe amandoua.
Ieri dimineata cand m-am trezit si am iesit din camera ca sa imi fac obisnuita ciocolata calda, am dat nas in nas pe hol cu o sageata...pe pereti, mesaje de la multi ani care ma indemnau catre bucatarie. Habiba a pus mana pe camera si a filmat tot. Cand am ajuns acolo, am vazut laptopul ei pe masa si m-am uitat ciudat la el. Habiba a dat play si a inceput nebunia...ceea ce veti vedea mai jos. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit in toti cei 20 de ani ai mei...nu m-am asteptat la asa ceva nici macar o secunda. Aveam nervi pe Habiba si pe Delia ca nu au fost acasa la 12 fix si chiar ii spuneam prietenului meu ca n-au ele ce surpriza sa imi pregateasca, dar m-au pus in fund tare de tot. Si da, aici mi s-a intamplat: am plans de fericire, pentru ca am vazut persoane dragi care erau foarte departe, prieteni vechi, prietene care azi nu au putut fi langa mine din pacate. Mai mult decat atat, cuvintele pe care fiecare le-a spus mi-au mers direct la sufletel. Din acest motiv si bocetele incepand inca de la discursul Denei... Au fost toti aproape, persoane la care nici macar nu ma asteptam...Reactia mea este prea intima ca sa o vedeti, dar restul este pe Facebook ( multi ati vazut-o ) si promit ca voi incerca sa o postez si aici cat de curand ( cred ca formatul nu e ok ). Le multumesc mult acelora care mi-au urat toate cele, dar si acelora care au uitat si multi ani sa traiesc alaturi de oamenii nebuni pe care ii iubesc!







23:35
Stiti cum e sa iubiti pe cineva din tot sufletul si sa nu reusiti sa-i marturisiti asta? si nu ma refer la iubiti sau la prieteni, ma refer la...rude, persoane din familie, foarte apropiate... Sa iti stea anumite cuvinte pe limba, sa iti vina cateodata sa plangi cu vorbe si sa le spui ca le iubesti, ca tii la ele si ca apreciezi tot ce au facut pentru tine si ca intr-o buna zi o sa le intorci toate eforturile inzecit, dar pur si simplu sa nu poti sa deschizi gura?
Am realizat dupa mai bine de 19 ani ca in ciuda pretentiei mele de a avea o fire artistica, sentimentala...am realizat ca sunt insensibila exact cu cele mai importante persoane, exact in cele mai elementare discutii si gesturi...........not good..........nu e cea mai pufoasa senzatie, va asigur... :-<
23:48
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com