Craciunul inseamna si copilarie

Evident, nu m-am prins de chestia asta pana anul trecut, cand am plecat in Bucuresti. Ma refer la partea mai profunda a lucrurilor, nu la clasica suprafata cu " Mosul le aduce cadouri copiilor cuminti".
M-am copilarit mult zilele astea. Cu lucruri marunte. Si m-a lovit gandul asta de-abia acum 5 minute. Ma dau pe langa mama cand gateste, mananc non stop bomboane Raffaello ( semn clar de sarbatoare; cand eram mica, le primeam doar cu ocazii speciale pentru ca erau cam scumpe ), mai am putin si intru in transa privind bradul ( luminite rosii, care se fac albastre, apoi galbene, apoi verzi...nu, iar albastre! ), imi pun vin fiert intr-o cana pe care jumatate o bea mama pentru ca eu ma ametesc prea repede, siiiii...m-as uita in continuu la desenele animate ale copilariei in timp ce mananc portocale.
Nu ma refer la "Sailor Moon" sau la "Dragon Ball", serialele pentru copii difuzate pe TVR-uri de obicei acum...10-15 ani. Zilele trecute am vazut "Anastasia". E ca un ritual: ma uit an de an in luna decembrie la acest desen pentru ca se potriveste perfect cu perioada. Daca l-as privi in mijlocul verii, n-ar mai avea absolut nici un farmec. Aseara am privit "101 dalmatieni" pentru a mia oara. Si tot ma sperie Cruella. In seara asta am revazut deja "Bambi" si planuiesc sa adorm cu "Doamna si vagabondul". Cand eram micuta, aveam o jucarioara de la Mc: o cusca din care iesea Lady. Probabil am dat-o altor copii in urma cu ceva timp. Sper doar ca ei sa aiba habar de cine au fost personajele respective... Pentru ca eu o sa mi le reamintesc si la 70 de ani!