Anul trecut cand m-am mutat in Bucuresti am avut impresia ca am fost taiata de la portie in legatura cu tot ce inseamna copilarie. Nu ma asteptam sa mai fiu pisicita, sa mai lenevesc, sa fac figuri la mancare, sa fiu rasfatata etc etc etc. Insa, dintre toate mofturile copilariei, cel mai tare am bocit dupa venirea lui Mos Nicolae/Mos Craciun/Iepurasul. Si daca cei din urma mai soseau cand ajungeam acasa in Constanta, la primul chiar nu ma mai asteptam.
Anul trecut am fost trista nonstop incepand cu ultimele zile din noiembrie. Pentru unii e normal sa nu mai vina Mos Nicolae sau sa primeasca bani in schimbul dulciurilor. Pentru mine nu este. Am fost destul de afectata in adancul sufletelului meu, pana cand, in dimineata zilei de 6 decembrie, m-am trezit si am pasit somnoroasa si infofolita catre bucatarie. Imaginea unui pungute mici in cizmele mele m-a facut sa imi frec bine ochisorii lipiti. Stupoaaaare!!! Venise Mosu'! Cu cioco, portocala si banana! In mod normal, daca as fi primit asa ceva cand eram in Constanta, as fi plans de nervi si as fi strambat grav din nas. Dar cum eram foarte departe de casa, a fost cel mai frumos cadou pe care as fi putut sa-l primesc! Mosu' Delia ranjea in sufragerie...Si cand am ajuns seara acasa, venise si Mosu' Habiba ( cu o mica intarziere caci nu fusese in oras ). Si am fost la fel de fericita. In contextul acela, nu am putut sa nu iau si eu prajituri :D.
Eu il astept pe Mos Nicolae si in seara asta si in toate serile de 5 spre 6 decembrie din viata mea. Anul asta stiu sigur ca o sa primesc cadou o ultima zi de munca la Romtelecom ( chiar maine ) si un inceput de vacanta bine meritata. Pentru ca am fost preaaaa cuminte in 2011! :D

6 decembrie Bucuresti cadou cizme Constanta copilarie dulciuri Mos Craciun Mos Nicolae rasfat

23:26

Citeam la Creve ceva despre planuri pentru sarbatori. Unora li se parea destul de devreme sa se gandeasca la Craciun din luna asta, dar eu care cantam "All my bells are ringing" inca de pe la sfarsitul lunii septembrie, ce sa mai spun?

Eram dispusa sa sar peste ziua mea de nastere si sa ajung cat mai repede la Sf. Nicolae, doar sa vina vacanta mai repede! As fi fost impacata chiar si cu un strat de zapada afara, pentru ca am bocanci. Si m-as fi trezit la 6 dimineata sa ajung la seminarii chiar daca afara ar fi fost -10 grade. Doar ca zilele astea m-am cam razgandit...pentru ca am dat tare de tot nas in nas cu gerul...in octombrie! Sincera sa fiu, mai tragic este cancerul din casa decat cel de afara. In dimineata asta, pentru prima oara de cand m-am mutat in Bucuresti, am tarat plapuma dupa mine pana in bucatarie, cu toate ca aveam o pijama groasa pe mine plus un halat pufos. Si chiar si asa, tot tremuram ca un erou la simplul auz al vijeliei de afara si al curentului din casa. Bine, m-am mai incalzit cand am ajuns la munca, dar nu ma pot muta la birou cu toate catrafusele :-<.
Si cu tot frigul si vajul asta, tot mai vad pe strada domnisoare cu arogante de vara, recte rochite subtirele, gecute pana in talie, balerini sau pantaloni scurti cu ciorapi subtiri. Paradoxal, tot ele se uita dubios la mine pentru ca de vreo saptamana incoace nu mai ies fara palton, fular, cizme si basca. Oare doar mie imi tremura geamurile de la balcon din cauza vantului? Oare la ele e un soare orbitor si o briza de Bahamas?
Si cu toate ca stiu ca o sa platesc intretinerea pana imi va veni rau, nu am putut sa ma abtin sa nu fiu fericita cand Delia mi-a spus ca avem calorifele caldute :D. As da tot salariul meu din Romtelecom numai ca sa nu mai merg pana in bucatarie cu plapuma dupa mine!

all my bells are ringing basca calorifere casa cizme Craciun frig fular Lenka octombrie palton plapuma sarbatori toamna vacanta vant

14:50