Dana Carastoian

Contrar opiniei unora ca ideile cele mai bune iti vin la toaleta, mie imi vin in timp ce urmaresc un film, ascult o anumita melodie sau citesc o revista. In situatia de fata, ma aflam pe tren catre casa si rasfoiam Cosmopolitanul de luna octombrie...si in urma citirii unui articol, raman putin cu privirea fixa pe baietelul blondin din fata mea: de data asta nu aveam idei, ci doar amintiri si ganduri.
Au fost perioade in care eu si Habiba eram mai mult sau mai putin fericite. Nu am trait niciodata cu presiunea ca suntem singure. In schimb, dupa multe relatii esuate, ne-am permis sa visam ca The Right Guy va aparea la coltul strazii, asa, din senin, fara ca noi sa ne mai batem capul. Poate chiar am ratat cativa baieti deosebiti doar pentru ca i-am intalnit in alte locuri si circumstante...Imi treceau toate astea prin cap pentru ca Diana-Florina Cosmin a scris un articol al naibii de bun despre un prieten de-al ei, mereu ocupat cu orice in afara de a cauta persoana potrivita, intrucat astepta sa apara ea de una singura. Si chiar si atunci cand soarta a dat semne orbitoare, el a preferat sa stea deoparte, chiar daca lumina destinului ii convenea...
Exact la asta ma gandeam eu acum la final de septembrie. Daca are rost sa ne zbatem si sa cautam in toate partile acea persoana speciala sau sa asteptam sa apara ea de undeva... La coltul strazii sunt sanse mici sa fie, dar eu am dat de prietenul meu intr-un fast food. Nici cal alb nu cred ca mai are cineva in ziua de azi, dar prietenul meu statea tolanit pe un scaun, inconjurat de fumul de tigara caracteristic lui pe vremea aceea. Stralucirea situatiei de atunci nu era tocmai de 18 karate, dar flerul meu a fost. Si nici macar nu am cautat, pur si simplu s-a intamplat sa fiu in toane relativ bune si sa spun "da!". Ma intrebam unde as fi fost acum daca as fi spus "nu!" si as preferat sa mai caut sau sa mai astept..."Daca marea iubire te-ar opri in mijlocul strazii, i-ai mai da voie sa plece vreodata? Sau, mai curand, i-ai face o poza ca sa-ti aduci aminte exact de momentul in care s-a dus?".

23:59

Eu le numesc "lucruri de bucatarie". Pentru ca atunci cand mergi la un restaurant te intereseaza sa fii servit cat mai bine, mancarea sa fie cat mai aspectuasa si mai delicioasa, vinul cat mai savuros si plata cat de cat decenta. Putin iti pasa ca bucatarul a ars prima bucata de carne, ca ospatarul s-a certat cu seful din cauza ta sau ca femeia care spala vasele trebuie sa stea peste program ca sa iti spele tie vasele. Doar de-asta mergi la restaurant: ca sa te relaxezi, ca sa nu te stresezi, ca sa vezi doar partea frumoasa, ca sa nu iti pese ce si cum.
Aseara am fost la coafor si cand am ajuns acasa am vrut sa ma vopsesc. De obicei ma ajuta mama sau Suri, singura sunt cam neindemanatica. Profit ca prietenul meu e prin zona si il rog sa ma dea cu creme ca sa nu ma mazgalesc, sa imi amestece vopseaua, sa imi spuna ce locuri am ratat, sa ma ajute sa ma spal pe cap...cu alte cuvinte, "lucruri de bucatarie". El ar fi trebuit in mod normal sa vada doar produsul finit a doua zi: par tuns, vopsit si aranjat. Din pacate, a trebuit sa vada si cum se face totul. Nu stiu daca a fost incantat, dar nici nu a refuzat. Poate curiozitatea l-a impins sa vada cum se face. Sau poate faptul ca ma iubeste si vroia sa ma ajute. Sau poate mania pentru detalii l-a determinat sa fie sigur ca o sa imi iasa totul perfect. Nu mai conteaza. Ideea e ca mai sunt si clienti care, dupa ce comanda, vor sa vada la cate grade va sta carnea lor in cuptor sau cat de bine sunt spalate farfuriile in care ei vor manca. Din curiozitate sau din orice alt motiv. Uneori e bine sa le deschidem usa de la bucatarie ca sa vada ce se intampla acolo, alteori e mai bine sa ii rugam sa astepte la masa si sa ii permita bucatarului sef sa ii surprinda :).

bucatar coafor curiozitate iubire lucruri de bucatarie mancare restaurant vase vopsea de par

10:31

Nu vreau sa fie un articol kilometric pentru ca, sincera sa fiu, m-am saturat de parerile contradictorii pe acest subiect. Femeile se intreaba unde a disparut cavalerismul in zilele noastre ( da, am auzit o discutie de genul chiar zilele trecute la metrou ), unde sunt barbatii adevarati, ce li s-a intamplat etc. Probabil se refera la una din situatiile de mai jos:

Pe de alta parte, daca ar fi sa urmam modelul de mai sus, nici saracii barbati/baieti nu ar avea de unde sa aleaga. Doar ca ei, fata de noi, nu se plang atata si incearca sa se adapteze la schimbarile noastre si sa gaseasca ce e mai frumos in noi. Hai fie, in spatele lamentarilor noastre, si noi incercam acelasi lucru cu ei.

Ideea e simpla: daca tot ne intrebam unde a disparut cavalerismul in ziua de azi, ar trebui sa ne uitam in jur si sa ne intrebam si unde a disparut feminitatea sexului frumos.

barbati cavalerism femeie feminitate

22:06

De aproape o ora stau pe langa geamul din bucatarie si dau timid din fund. De pe undeva de printre blocuri se aud ritmuri orientale care ma ridica de pe scaun! Asta pentru ca nu e vorba de manele si nici de melodii date la maxim, ci de percutie! Cineva, in cartierul asta, se afla in posesia unor mici tobe ( cred! ) si imi incanta mie urechiusele si sufletelul cu ritmuri arabesti!
Am spus-o de mai multe ori si o spun si acum: imi doresc sa vizitez Marocul din toata inimioara mea! Da, in mare parte meritul se datoreaza telenovelei "Clona", pe care am vazut-o de fiecare data cand am avut ocazia. Lasand povestea la o parte ( care acum 10 ani chiar era ceva! ), m-au fascinat la culme obiceiurile arabesti. Stiu ca barbatii de acolo se poarta mizerabil cu femeile, dar nu puteam sa raman indiferenta la mancarurile lor, la dansuri, la melodii, la haine, la bijuterii, la traditii etc. Poate asta a fost si unul dintre motivele pentru care am acceptat sa lucrez o perioada pentru Amira, dansatoare orientala. Poate asta e si motivul pentru care am pus laptop-ul pe pervaz si scriu in timp ce inca dau din fund pe ritmurile de afara. Sa aprind oare si un betisor parfumat? Parca mi-ar face joia si mai frumoasa...!

Clona dans joi mancare Maroc muzica muzica arabeasca ritmuri orientale tobe traditii