Sa clachez. Fizic si psihic. Nu prezint simptome, desi bine ar fi fost sa imi dau niste semnale ca sunt pe cale sa gafez cate ceva ca sa stau departe de angajamente, responsabilitati, de lume in general si de mine insumi.

Mi se intampla fix o data pe luna, dar in momente diferite si ma tine o zi sau doua, suficient cat sa distrug cate ceva in jurul meu sau cat sa-mi busesc propriu-mi moral pentru o perioada. As spune ca sunt ca un ceas elvetian dus la reparat dupa ce a fost scapat de cateva ori pe jos sau in cada, ca intr-un final un toc cui sa ii striveasca geamul si sa-i  strapunga adanc mecanismul interior.

Eu una nu imi gasesc scuze sau cauze. Unii imi spun ca e de la "baterii". "Auzi, draguta, lucrezi, esti anul III si ai licenta. Nu-i mai forta atata mana lui Dumnezeu", imi spunea o colega acum ceva timp. Si ajung sa cred ca, in fiecare luna, Dumnezeu face intindere la mana, dar ma lasa pe mine sa trag ponoasele durerii lui. So not fair.

a claca ceas elvetian Dumnezeu greseli luna moral oboseala scuze simptome

17:06

La inceputul primei zile, Dumnezeu si-a suflecat manecile si a creat cel mai pretios si apreciat dar al lumii: mama. A separat cerul de pamant, pentru ca stia ca doar ea poate spune copilului ei povesti despre ingeri si il poate invata despre ce e bine si ce e rau in lume. A separat lumina de intuneric, pentru ca mama este ultima persoana care iti saruta fruntea inainte sa te culci si prima care te imbratiseaza cand se crapa de ziua, pentru ca doar ea te poate apara de visele urate din timpul noptii, dar si de monstrii care iti tulbura linistea din timpul unei zile. Apoi, in a doua zi, Dumnezeu a separat apele de sus de cele de jos si a pus cerul intre ele, pentru ca stia ca stia ca soarele mamei va fi doar copilul ei si in ziua a treia a facut ca pamantul sa devina roditor, pentru ca mama sa isi rasfete odrasla cu toate bunatatile posibile. In ziua a patra, a creat luna si stelele si i-a dat mamei puterea infinita de a-si sustine copilul sa le atinga. In urmatoarele doua zile, a creat vietuitoare mai mici si mai mari, dar nici una atat de apriga in a-si apara puiul precum este mama de om. Apoi a creat omul si l-a dat mamei in grija, sa ii fie copil toata viata. In ultima zi s-a odihnit si a vazut nu numai ca mamele sunt cel mai important dar pe care il putea face omenirii, dar si ca mamele sunt chiar intregul univers, sunt cel mai important astru din viata unui om.

La multi ani, mami! Ti-as oferi soarele de pe cer, dar nu ai nevoie, pentru ca stralucesti de un miliard de ori mai tare decat el. J

 

 

cer copil dar Dumnezeu intuneric lumina luna mama omul Pamant povesti putere soare stele sustinere te iubesc mama univers

22:40

Sunt una dintre acele persoane care nu crede in noroc. Bine, hai, poate doar un pic. Nu cred nici ca Dumnezeu este cel care mi-a adus mie toate reusitele din viata, prea rar am impresia ca ma iubeste cineva acolo sus. Mai degraba pot spune ca sunt de parere ca norocul ti-l faci cu mana ta. Cel putin eu stiu ca trudesc ore intregi, ca imi tocesc coatele, imi distrug orele de somn si imi macin gandurile pana sa ajung la un rezultat care sa ma bucure. Si rareori lucrurile foarte importante imi ies din prima: la admitere m-am gafat, in momentele critice trebuie sa fie ceva care sa nu imi iasa bine. Pana nu am parte de a doua sansa si pana nu ma chinui de imi ies ochii din cap, eu nu ma simt bine si nu pot obtine ceea ce imi doresc.
Cu toate ca nu cred in karma sau in interventii divine, recunosc ca uneori simt ca cineva imi tine isonul in ceea ce fac: ma mai impinge cu un degetel de la spate, mai muta cate un pietroi din calea mea, ma lumineaza intr-un moment crancen de bezna. Nu ii spun in nici un fel; imi place sa cred ca e vorba despre o ordine universala care se intinde uneori in fata mea asemenea unui covor rosu pentru a-mi pregati momentele de glorie...
Eh, si asa se face ca de vreo doua saptamani covorul meu rosu nu numai ca s-a cam murdarit, dar parca s-a rupt de tot! A ajuns in asa hal incat am reusit sa dau peste cap pana si lucrurile pe care le faceam cu ochii inchisi, pana si activitatile pentru care m-am pregatit ani de zile. In aceste circumstante nu am putut decat sa cred ca Dumnezeu mi-a trimis cadou un ditamai ghinionul cu funda rosie de avertizare pe care scrie "I'm big, you're small, i'm right, you're wrong, and there's nothing you can do about it!". Asa se face ca am plecat la un concurs pentru a obtine un post doar cu laptop si fara incarcator, nu am mai gasit nici un model de laptop pe care as fi dorit sa il achizitionez la reducere, am pierdut cateva nopti bune de somn din cauza unei tuse magaresti si mai lipsea sa ma umple de "respect" un ditamai stolul de porumbei. Si am cedat, frate...exact unde urasc mai tare: in public, in mall. M-am pus in fund pe o bancuta din fata unei fantani alaturi de prietenul meu si am privit-o pana cand picaturi de apa au ajuns in ochii mei si au declansat o reactie adversa de buza tremuranda. Mi-am miorlait oful si apoi m-am consolat cu un Big Mac. Si un Nestea, ca eram la dieta.
De cateva zile incoace, Dumnezeu mi-a adus covorul rosu inapoi, curat si carpit. Nici acum nu stiu ce mi s-a intamplat saptamanile trecute. Prietenul meu spune ca eram mai neatenta, o colega mi-a spus ca e astenie. Eu cred ca a fost doar o dezordine universala, asta ca sa ma intorc la termenii mei. Nu am idee nici macar cum de au revenit toate la locul lor. Stiu doar ca parca nu mai simt atat de tare vantul pe sub palton, ca in sfarsit aud muzica din casti si ca oamenii din metrou imi par mai frumosi si mai zambitori...

Dumnezeu ghinion karma munca noroc ordine universala realizari

23:51

Stiu ca poate suna cam dur, dar am analizat eu un pic situatia si cam asa e.
M-a sunat tata in dupa-amiaza asta. Foarte disperat. Imi spune ca se anunta cod portocaliu, rosu, ROGVAIV pentru urmatoarele zile in toata tara. Eu ma uit pe geam si nu mi se pare mare lucru afara, nu mai mult decat era ieri ( cu sesiunea asta cu tot nu prea ies din casa ). Tata imi spune sa ma duc cat pot de repede intr-un supermarket si sa imi iau mancare, sa imi alimentez bine frigiderul si camara, sa imi fac provizii. Eu rad si fac misto de el. Tata imi spune ca e treaba mea, dar daca ninge mai tare zilele astea, supermarketurile nu vor mai putea fi aprovizionate. Eu cad pe ganduri...
Adevarul e ca am fost la piata chiar ieri. Si mi-am luat 2-3 chestii, pentru ca sunt la dieta si o gurmanda ca mine nu face casa buna cu multe delicatese prin preajma. Dar daca vor fi toate drumurile blocate pentru urmatoarea saptamana? Adica...dieta ca dieta, dar nu vreau sa cad in latura cealalta. Evident, am mers cu Habiba ca pinguinii pana in Carrefour si am mai luat cate ceva. Momentan, am frigiderul plin cu mancare. Ar fi bine sa ninga bine de tot zilele viitoare si sa nu raman amanet cu alimentele. Pentru ca imi pare rau sa le arunc, deci o sa le mananc. Si nu o sa fie bine. Si-asa stau prea mult in casa de cand cu sesiunea si simt nevoia permanenta de a rontai ceva, ca si cum publicitatea, semiotica si stiintele politice ar cere dulciuri si chestii crocante. Si-asa luna asta e plina de ocazii gen Ziua Indragostitilor, gen cateva zile de mers la munte...ocazii in care clar imi voi destrabala papilele gustative. E un complot divin impotriva mea, deci, aparent, Dumnezeu nu vrea ca eu sa ajung la 50 de kg. Daca peste o luna ma voi lauda ca am slabit totusi vreo 2 kg, sa stiti ca asta inseamna sa iti infrunti destinul! :))

ceai de iarna complot cura de slabire delicatese dieta dulciuri Dumnezeu mancare tata

23:40

Stiti ca termenul "cosmetica" vine din grecescul "cosmos", care inseamna "ordine" dar, totodata, si "univers"? Etimologic, machiajul este ordinea care domneste in univers...Cosmetica e cosmica. Dumnezeu nu este nimic altceva decat make-up!

Frederic Beigbeder - "Iarta-ma!...Ajuta-ma!"

Unul dintre cele mai originale puncte de vedere asupra acestui lucru. Parerea mea.

citate cosmetica cosmos Dumnezeu Frederic Beigbeder machiaj make-up ordine punct de vedere univers

14:37