De un an si patru luni sunt prezenta pe blogosfera: de un an si o doua luni pe blogul vechi a carui poveste deja o stiti si de doua luni de-abia pe acest blog. In timpul asta poate am facut greseli, poate am deschis subiecte nepotrivite, poate am fost rea, poate am criticat prea mult fara sa am motive reale. M-am mai intepat putin cu Lusio, dar acum suntem ok, m-am certat la cutite cu Autorul, dar cand am discutat si in privat, ne-am dat seama ca pana la urma nici unul dintre noi nu era atat de nenorocit. Insa mi-am dat seama ca in alte cazuri am fost totusi prea indulgenta...


Din dorinta de a accepta absolut orice parere din partea oricui, in trecut toata lumea putea comenta ce dorea pe blogul meu, chiar daca era de bine sau de rau, pentru ca ar fi primit indiscutabil raspunsul meu. Si asa cu unii am ajuns sa ma cert si nu mi-a facut placere. De-asta am ajuns la urmatoarea idee, poate egoista si aroganta, dar e a mea: voi publica doar comentariile pe care le doresc eu. De ce? Foarte simplu! Pentru ca e blogul meu si nu permit sa fiu jignita pe proprietatea mea si nu stiu cati dintre noi ar permite asta. E ca si cum cineva m-ar jigni in propria mea casa. Unora poate sa va convinga asta, altora nu, eu nu oblig pe nimeni sa imi citeasca blogul. Cine o face, o face de placere. Sa nu va ganditi ca o sa accept doar laude, ci si comentarii critice, dar constructive. Stiu ca cineva mi-a reprosat ca nu ii place aspectul blogului meu si am promis ca o sa-l schimb, inca ma gandesc la culori. Cei care au idei diferite de ale mele sa ii dea inainte cu ele, discutam pana ajungem la un consens, mai aflam lucruri noi etc. Dar in limita in care nu ajungem sa vorbim ( sau sa tastam mai bine zis ) aiurea...
Inca un lucru pe care nu il voi mai permite sub nici o forma este tipul de comentariu ANONIM. De ce asa? De ce nu aveti curajul sa publicati macar un nume, ca sa stie si bloggerul cu cine vorbeste? Mai ales pentru ca acesti anonimi obisnuiesc sa critice fara temeiuri. Si, bineinteles, pentru ca ii gura pe dinainte, ei nu au bloguri. Nu stiu daca am mai scris asta, dar ma irita foarte tare persoanele care nu au blog dar totusi comenteaza si comenteaza foarte urat, evident! Inainte sa incep sa scriu pe blog, si eu eram doar o simpla cititoare si mereu ma gandeam la aspectul acesta: domne', omul asta care debiteaza ceva intr-un articol si-a batut cat de cat capul cu el si de fapt, isi bate capul cu fiecare articol pe care il scrie; eu oare as putea face asta? As putea scrie macar de cateva ori pe saptamana timp de luni de zile? As avea atatea idei, indiferent daca sunt bune sau mai putin bune? Deci as ruga persoanele care doar citesc si nici nu au un nume macar sa ia in considerare aceste aspecte, pentru ca, stiu si ele, sunt de bun simt.
Am mai fost sfatuita de alte bloggerite sa iau in seama doar criticile constructive, dar mi-am zis ca trebuie sa dau dreptul oricui de a se exprima. Am sa fac asta si mai departe pentru ca nu am autoritatea si nici intentia de a interzice anumite cuvinte, doar ca nu le voi mai accepta pe blogul meu. Eu stiu ca romanul s-a nascut si critic si poet, dar daca intr-adevar are ceva de spus, sa o faca pe spatiul lui, nu pe al altora. Si mai stiu ca si ne place, place, place sa ne ridicam ochelarii de pe nas si sa aruncam cu rosii stricate in cei care scriu sau fac ceva, chiar daca reprezentatia lor a fost buna, jalnica sau pur si simplu noi suntem subiectivi, avem capsa pusa pe respectivii si ne gandim noi sa ne ascundem in spatele unui Anonim si sa ne dam drumul la cuvinte, ca masca ne protejeaza, ce mama naibii. Sa fim seriosi...Cei care doresc pot sa ma injure au deci tot dreptul, dar s-o faca in gand! :) Multumesc pufos!
Uneori e bine sa pornesti de la ceva si sa ajungi la altceva. Uneori e bine sa vezi partea plina a paharului. Asa ma trezesc ca dupa planuri care au durat vreo 2 zile de a trage un shooting de proportii cu Habiba in cafeneaua Krishna, cand sunam sa facem rezervare ni se spune ca e nu stiu ce party si ca azi nu se poate. Run in circles and scream, cum naiba sa stam in casa intr-o dupa-amiaza de sambata?! Pune deci mana pe brosura "Zile si Nopti" ca doar Habiba mananca zilnic tot ce inseamna presa si pe mine ma termina PR-ul si cauta cafenele dragute.
Asa am ajuns la Green Tea, despre care mai auzisem, dar care nu ne tentase niciodata pentru ca ni se paruse destul de sec. Se intampla asa pentru ca noi doua eram fane Carturesti pana sa venim in Bucuresti, cand am fost dezamagite de cel de aici. Acum nu ne pare rau decat pentru faptul ca nu am mers mai devreme la Green Tea, pentru ca ne-am simtit foarte bine. Si puteti spune ca ii fac reclama, chiar asa e! Este un loc extrem de calduros si de primitor, care aminteste de bucataria mamei. Fetele de acolo sunt foarte de treaba si oamenii care trec pragul ceainariei se pare ca sunt la fel. In Green Tea nu se fumeaza tigari, ci doar narghilele. Nu are rost sa iti iei cafea sau un suc amarat, ci mai bine te-ai indrepta catre unul din cele mai bine de 100 de sortimente de ceaiuri. Noi am gustat azi un ceai negru cu martipan si prajiturele de casa. Nu am spus ca au niste tarte si niste fursecuri delicioase? O spun acum! Nici nu ai cum sa refuzi dulciurile, parca fac parte din decorul "casei". Daca simtiti totusi nevoia unei alte lumi, la etajele superioare ale claditi veti gasi separeuri cu specific chinezesc, indian, parizian. Pe mine una ma atrag teribil locurile de acest gen. Va prindeti repede daca ati ghicit ca eu si Habiba ne vom intoarce acolo pentru o sedinta foto! Si da, Paris indiscutabil. :)




Nu stiu daca e din cauza inaintarii in varsta ( vorba vine ), a mediului in care traiesc sau a amandurora, dar intentiile si caracterele oamenilor incep sa mi se dezvaluie incet, incet...Si am vazut ca sunt oameni despre care ai o parere foarte buna si care ajung sa te dezamageasca atunci cand ii cunosti mai bine, ca sunt oameni pe care ii considerai modele si despre care ajungi sa vezi ca sunt de fapt sub tine, ca sunt oameni care au zambete dar si amenintari goale, ca sunt oameni care incearca sa te manipuleze, sa para ceea ce nu sunt, sa te complexeze, sa te faca sa iti formezi o impresie de milioane despre ei si sa iti inspire admiratie sau chiar inteligenta........dar unii dintre ei nu stiu ca alti oameni studiaza  comunicarea si ca intentiile si caracterele li se citesc in ochi, in fiecare rid de expresie sau in fiecare urcare si coborare a vocii.. :)
Dupa ce "Fermecata danseaza" a aprins "Artificii pe tavan", acum varsa "Lacrimi de coniac".
Eu mi's fana Vunk inca de la melodiile lor de acum ani buni - "Regele soselelor" sau "Langa inima mea". Analog, ador deja si ultima lor melodie, al carui videoclip a fost filmat saptamana trecuta in subsolul Teatrului National Bucuresti. Dupa cum bine veti vedea, baietii si-au distrus instrumentele in urma a 3 tone de apa care au curs sub forma de picaturi de ploaie/lacrimi ( dar nu de coniac ) pe ele. In plus, Dana Rogoz e foarte dulcica :). Ascultare pufoasa si vizionare placuta!
Zilele astea mi-a fost sila de unele persoane si nu am mai putut sa ascund acest lucru ( prea bine ). Tocmai din cauza ca sunt considerata prea scorpie cateodata  si ma gandesc de 2-3-4 ori inainte sa deschid gura sau sa fac un lucru...doar trebuie sa fiu sigura ca am motive intemeiate, nu?
Doar ca uneori ma simt neindreptatita in rautatea mea si simt nevoia sa dau cateva detalii. De pilda, nu inteleg de ce oamenii se supara mai tare pe cei care sunt consacrati ca fiind mai critici, mai mereu cu ceva de spus, mai rautaciosi etc. Adica, persoanele mai date naibii sunt deja cunoscute pentru ceea ce sunt! Rautatea lor nu mai e un secret pentru nimeni! Mai suparatori ii consider pe cei care nu au niciodata nimic de spus, care merg mai mereu cu capul in jos si nu indraznesc niciodata sa contrazica pe nimeni. Si apoi, au cate o rabufnire de diabolicism care te lasa fara cuvinte! Stiti voi, o lovitura sub centura... I mean, cand te certi cu o persoana mai colerica, stii ca trebuie sa ai argumente solide ca s-o combati si mai stii si ca poti astepta orice din partea ei. Dar cand in discutie apare o persoana despre care pana la acel punct nici nu stiai ca exista, si te mai si umple de noroi din cap pana in picioare, atunci cred ca ar trebui sa te enervezi pe ea mai tare decat pe scorpie! Stiti vorba aia doar...sarpele nu e odios pentru ca musca, ci mai degraba pentru ca sta ascuns si apoi ataca! ( Nicolae Iorga)  :)
Prietenul meu stie intotdeauna cum sa ma ia. Si indiferent cat de strong ma dau eu, nu stiu cum naiba reuseste mereu sa-mi atinga coarda sensibila. Asa ma trezesc aseara eu spaland vasele si el butonand canalele de la TV. Pe HBO, doar ce se termina "Remember me". Vazandu-ma ca ma uit destul de sec la ultimele secvente, minunea mea de prieten imi descarca filmul imediat, pe fundalul unor replici gen " E mai tare decat Sweet November si multe altele!". Eu sceptica, frecam farfurii in continuare.
Evident, inceputul m-a lovit. Finalul...si mai tare! Stiu ca poate multi dintre voi l-ati vazut deja, avand in vedere faptul ca eu mereu sunt o intarziata in domeniul asta. Dar pentru aceia dintre voi care sunteti si mai in urma decat mine, va sfatuiesc sa il luati. Nu il respingeti doar pentru ca in rolul principal se afla Robert Pattinson, eternul vampir care le-a innebunit pe pustoaice. Serios, in "Remember me" e capabil chiar sa faca un rol foarte bun!
P.S: da, am plans. Nu, nu mai plansesem de mult la un film.
P.P.S: nu va sfatuiesc sa plangeti de fata de prietenii vostri...
Nu am mai avut de mult o zi atat de...lenesa :). Presesiunea si sesiunea mi-au mancat toata luna ianuarie si inca aproape jumate din februarie. Deja nu mai stiam ce inseamna sa te culci fara griji si sa te trezesti la fel de senin. Asa ca vacanta care tocmai ce a trecut a fost mai bine primita decat unele cadouri de Craciun...Dar tot fiind plecata, de-abia astazi m-am bucurat de o zi de stat aiurea. Probabil si vremea a ajutat, pentru ca din moment ce ploua si vantul batea ca un nebun, nu am reusit sa ma dau jos din pat mai devreme de ora 11...Don't you just love rain sometimes? 8->
Stiti cum e sa iubiti pe cineva din tot sufletul si sa nu reusiti sa-i marturisiti asta? si nu ma refer la iubiti sau la prieteni, ma refer la...rude, persoane din familie, foarte apropiate... Sa iti stea anumite cuvinte pe limba, sa iti vina cateodata sa plangi cu vorbe si sa le spui ca le iubesti, ca tii la ele si ca apreciezi tot ce au facut pentru tine si ca intr-o buna zi o sa le intorci toate eforturile inzecit, dar pur si simplu sa nu poti sa deschizi gura?
Am realizat dupa mai bine de 19 ani ca in ciuda pretentiei mele de a avea o fire artistica, sentimentala...am realizat ca sunt insensibila exact cu cele mai importante persoane, exact in cele mai elementare discutii si gesturi...........not good..........nu e cea mai pufoasa senzatie, va asigur... :-<
Citeam acum cateva minute pe Facebook-ul Alinei urmatoarea idee:
Any guy who waits for Valentines day to treat his girl like a queen is failing 364 days a year.
 Asa a ajuns sa fie considerata Ziua Indragostitilor? 24 de ore in care sa iti ceri scuze partenerului in cel mai dulce mod posibil? DA!

Scriam anul trecut pe vremea asta ca nu imi place Valentine's Day. Atunci duceam o lipsa ingrozitoare de iubire si eram foarte cu fundu'n sus. Acum sunt indragostita pana peste cap si am aceeasi parere despre 14 februarie. Tocmai din acest considerent mi-am instruit bine prietenul ca nu imi plac inimioarele de plus si am fost fericita sa aflu ca nici el nu se da in vant dupa ele. Asta imi lipsea...o ditamai chestia de plus pe care s-o mut de colo colo prin apartament si pe marginea careia sa imi tina Habiba periodic morala ca nu o sterg ca lumea de praf. No, thank you!
Dar dincolo de orice relatie...acum serios, sunt multe fete care in timpul anului suporta tot felul de scandaluri, de jigniri, de evenimente neplacute pentru care trebuie sa pozeze drept surde si mute. Pe 14 februarie insa toate asteapta cu inima ( aia de plus probabil ) la gura un cadou special din partea "boufriend-ului". Si respectivul le va scoate la o cina in oras, le va lua niste cercei si un buchet de trandafiri iar noaptea se va termina iremediabil in pat. Domnisoarele de genul sa nu se mire daca a doua zi, iubirile vietilor lor se vor fi imbracat in 2 secunde si 3 miscari si le vor fi lasat amanet pentru ca "trebuie sa ajunga cat mai repede la o intalnire importanta". Dar fireste, nu e nimic! Fetele noastre se pot imbraca si pot astepta cu rabdare urmatoarea zi a Indragostitilor!
Da, eu inca sunt de parere ca niste cadouri oferite intr-o zi ca 14 februarie nu pot compensa luni intregi de nemultumiri si de certuri. Cel putin eu una nu as pune botul la asa ceva. Inca raman la parerea ca o intalnire simpla, o plimbare sau cateva ore petrecute in 2 conteaza mai mult decat niste bijuterii pe care oricum nu le porti ca fata pentru ca stim si noi ca baietii se gafeaza de multe ori la asa ceva, decat niste flori care oricum se ofilesc si decat o lenjerie sexy pe care dupa ce o porti o data, o arunci in cutia cu chilotei ( mi-e mila de baiatul care vede lenjerie intima sexy pe prietena lui numai de Sf. Valentin...this might be a problem ).
Nu spun ca aceste cadouri nu ar trebui sa fie facute, doar ca...de ce in aceasta zi? De ce pe 14 februarie cand inca nu stiu cate mii se cupluri fac acelasi lucru? Unde mai e unicitatea iubirii si intimitatea unui cuplu? Prefer mai degraba sa primesc toate chestiile astea de ziua relatiei, cand as face un an sau doi de cand sunt langa un baiat ( da, v-ati prins, pentru mine 1-2 ani inseamna enorrrrm! ). Deci nu, in concluzie, indragostita sau neindragostita, inca nu ma dau in vant dupa Valentine's Day. In ritmul asta, toti fostii mei prieteni ar trebui sa imi cumpere un magazin Gucci si unul Prada pentru toate porcariile din anii trecuti! :))
Surse: Cosmopolitan si DeviantArt
Da, sunt in vacanta si imi permit sa ma relaxez, sa umblu. Pentru cei care isi d oresc sa profite de urmatoarele doua zile libere si vor sa iasa prin oras dar nu stiu pe unde, am eu cateva recomandari.
Maine si poimaine intre orele 11:00-18:00, tineri designeri va asteapta sa le admirati lucrarile expuse in zona veche a orasului.
De azi a inceput Choco Fest, de data asta targul fiind organizat nu la Vila Rodizio, ci la Casa Radio. Nu cred ca e cineva care sa poata spune nu dulciurilor care ne asteapta sa le degustam.
Si maine seara, ca sa nu stati in casa, va astept in club ONX (Regie) la un spectacol de dans oriental unde o puteti vedea pe Amira. Narghilele, ritm si multaaa distractie. Pe mine ma veti gasi maine in toate cele trei locatii despre care v-am spus mai sus :D. O sa am o zi destul de obositoare si o seara agitata, dar pentru prima oara dupa nu stiu cate saptamani nu voi la pamant din cauza invatatului. Asteptam de mult sa pot iesi din nou la tot felul de evenimente prin Bucuresti si acum ca am ocazia nu am de gand sa o ratez!



Pentru cei care nu vor totusi sa iasa, le urez un weekend linistit si relaxant pe fundalul melodiei "Goodbye" - Fly Project. N-are cum sa nu va placa! :)




Oficial, ma declar E-PU-I-ZA-TA! Asa cum cred ca nu am fost in viata mea! Ce e drept, imi amintesc ca nici in vara dupa bac si admitere nu eram prea intreaga, dar de data asta a fost prea mult pentru mine ( macar nu maie xista stresul ca examenele sunt decisive ) :(. Probabil pentru ca am muncit destul tot semestrul la teme si diferite proiecte spre deosebire de altii care au pus mai mult accent pe examenele de acum, ale caror rezultate le asteptam cu totii disperatii dar nu ni le afiseaza nimeni :(. Azi am ultimul examen si am terminat...astept vacanta asta ca pe painea lui Dumnezeu! Is it me sau toata lumea este fucked up total dupa sesiune?
P.S: binecuvantata fie minunata zi de joi in care cosmarul asta de aproape o luna se termina!
Sursa: Facebook. Nu stiu daca o mai are si altcineva, dar eu am gasit-o la Raluca si la Luciana :D.
In ditamai intersectia de la piata Gorjului SEMAFOARELE NU AU FUNCTIONAT O ZI INTREAGA! :| Da, exact..erau masini peste tot, cozile de intindeau undeva intre Pacii si Lujerului, pietonii se strecurau efectiv printre masini ca intr-o veche reclama de genul "Crezi ca te poti strecura?". Si da, toate astea de dimineata pana pe la 18:00 si poate se mai intampla asta chiar si acum. Sa faca cineva ceva? Nu :)

Ma bucur sincer ca nici o persoana apropiata mie nu a avut ghinionul de a se afla intr-o ambulanta azi care circula prin zona Gorjului...

Sursa fotografie: Facebook Cristina Matei
Habar nu aveti cat imi doresc sa vina mai repede sfarsitul acestei luni! Am fost cea mai fericita persoana din lume cand am vazut ca incepe sa se topeasca zapada si sa se mai incalzeasca afara!


Iarna asta m-a batut grav... Am racit ca lumea acum 2 saptamani si imi trece foarte greu. In afara de asta, indiferent cat de gros m-as fi imbracat, tot mi-ar fi fost frig: ba la cap, ba la maini, ba la picioare. Si in ceea ce priveste incaltamintea, iarna asta a adus o adevarata inovatie pentru mine. Cum mereu mi-au placut cizmele mai glam, evident ca nu am existat in a-mi cumpara pentru acest an o pereche pana la genunchi de care am fost foarte mandra pana in ziua in care grabindu-ma catre facultate, am picat la mare arta! ( nu ca ar fi fost prima data, dar in ziua aia am pus piciorul in prag - cu grija totusi, sa nu alunece! ). Asa ca in urma cu o saptamana m-am dus nervoasa la shopping si da, mi-am luat un fel de bocanci megaimblaniti si cu o aderenta nebuna. Dupa cateva zile de defilat, observ cu stupoare ca mai-mai sa pic in dinti cu superbocancii mei cu tot exact in fata bibliotecii universitare!
Deci da, m-am saturat de iarna. Si acum e perioada aia nesuferita in care tot orasul e plin de balti. Exact zilele astea parca soferii se grabesc mai mult sau au pofte de liniute. Cred ca de la gheata asta topita li se trage sau poate ca deja pluteste in aer un miros de astenie de...ziua indragostitilor :).
Bag de seama ca oricine e student la SNSPA se chinuie cu cate ceva in perioada asta. Acum suntem cu totii pe trend cu 126 de citate "colectate" din vreo 40 de carti pe care mai si trebuie sa le comentam...pana joi. In mod evident, pe langa inca 2 examene.
Partea buna e ca atunci cand rasfoiesti carti ( unele chiar foarte interesante ) mai ramai cu cate ceva in cap sau mai gasesti cateva chestii ca lumea. De exemplu, in Comunicarea nonverbala a lui Septimiu Chelcea si Loredana Ivan ( profa mea, da, da, i'm proud of her! ) am gasit urmatoarele:

1. Rasul in "a" ( haha ): exprima bucuria si lipsa stresului. Este rasul primordial, contagios
2. Rasul in "e" ( hehe ): rasul behait, exprima dispretul, batjocura, o amenintare. Nu este contagios
3. Rasul in "i" ( hihi ): rasul de "gasculita", adeseori involuntar, exprima o bucurie rautacioasa, retinuta
4. Rasul in "o" ( hoho ): este asociat cu uimirea si dispretul; uneori, exprima o doza de neincredere
5. Rasul in "u" ( huhu ): exprima teama si spaima, cu greu s-ar putea spune ca este vorba despre ras
Stiti ca imi place ca la sfarsitul fiecarei luni sau al fiecarui anotimp sa fac cate un bilant. Acum nu prea am ce zice... ma gandeam doar la timp, la cum trece el...
Mi se parea departe sesiunea cand am inceput facultatea. Mergeam la cursuri de placere, la seminarii la fel, nicidecum pentru ca stiam ca ma asteapta nu stiu cate examene. Erau departe. Acum, sunt aproape la finalul sesiunii. Ma rog, mai am inca o saptamana fara aceasta. Si imi doresc sa treaca mai repede zilele astea, sa iau si o eu o scurta vacanta, sa incep sa studiez altceva dupa.
In fiecare decembrie, ma bucur de ninsoare, de Craciun, de vacanta, de compania prietenilor si a familiei. Dar totusi, nu pot sa nu ma gandesc ce urmeaza dupa: luna ianuarie, cea mai odioasa luna din an dupa parerea mea. Nu e vina ei ca e asa, anul asta trebuie sa aiba si el un inceput. Dar ianuarie mi se pare un incipit fortat, si dupa cum spuneam si aici, mie nu imi plac treburile astea deloc. Pe 1 ianuarie imi amintesc ca sunt mereu mahmura; culmea e ca nu beau. Sunt adormita, mi-e cam rau...mereu am pierdut ziua asta. Si toata luna este apoi o mahmureala generala: la facultate, acasa, in oras. Ianuarie 2011 a trecut cam greu. Ma bucur ca s-a terminat..


Pe de alta parte, ma uitam zilele astea cu Habiba la niste poze cu Kim Cattrall ( Samantha din Sex & the city ). Stiam ca are in jur de 50 de ani, o admiram deja pentru cum arata. Dar cand am vazut ca are deja 55, mi-a picat fata si da, o respect si mai mult. Lasand la o parte posibilele operatii estetice, femeia care e frumoasa si stie sa se intretina. Sincera sa fiu, imi place chiar mai mult decat Madonna ( 52 de ani ), pentru ca e mai inalta.
Da, ma gandeam acum cum trece timpul. Cum altii isi doresc sa treaca mai repede, cum altii ar vrea sa il opreasca in loc. Stiu doar ca momentan as vrea ca urmatoarele 2 saptamani sa treaca prin fata ochilor mei cu 100 km/ora si daca e posibil, sa nu dau de nici un radar!