Am observat ca de fiecare data cand incep un articol simt nevoia sa fac o introducere. De data asta, am sa spun idee principala "fara anestezie" si fara invartit in jurul cozii: m-am saturat de vecina de deasupra care arunca tot ce ii vine pe geam!
Da, ai spune ca traieste in Bucuresti de zeci de ani, ca ar trebui sa stie mult mai multe si ca ea ar trebui ii faca educatie unei fete din "provincie", asa cum sunt eu. In bunul meu simt dobandit in Constanta, am tacut cateva luni bune la vederea mucurile de tigara si a firimiturilor de paine cu care hranea porumbeii. Ironic este faptul ca in primele zile in care ne-am mutat in capitala, eu si Habiba puneam putina paine uscata pe pervaz pentru pasari. Intr-o seara ne-am trezit la usa cu presedintele scarii si inca vreo 2-3 vecini foarte intrigati care au venit sa ne atentioneze la modul cel mai serios ca nu este bine ce facem, intrucat porumbeii fac multa mizerie. Paradoxal, locatarii din blocul nostru au avut grija sa ne spuna noua, nou-venitelor, regulile pe care unii dintre ei nu le stiu si ce sa mai vorbim de pus in aplicare...
Dar de cucoana de deasupra chiar m-am saturat. E ca si cum nu ar avea cos de gunoi in casa, intrucat am gasit pe pervaz tigari, capace de la sticle de ulei, pungi de chipsuri, oase, pana si pungi si carpe. Am incercat toate metodele posibile (legale si politicoase) cu dansa, de la batut obrazul in mod finut pana la rugat presedintele de scara sa ii transmita din partea noastra sa nu mai fie vita incaltata de Bucuresti si sa isi achizitioneze un cos de gunoi in casa. Evident, Habiba este cea care a procedat fair-play, daca era dupa mine as fi platit-o pe tipa care sta deasupra vecinei ce ne enerveaza pe noi numai ca sa ma lase timp de cateva zile sa arunc gunoiul pe fereastra, exact pe pervazul si in florile stimabilei cu pricina.
Citind astazi un curs despre presa scrisa si genurile de umor din discursul jurnalistic, Habiba pufneste usor in ras si imi citeste cateva randuri foarte elocvente pentru situatia noastra:

-De ce aruncati scrumul pe terasa mea?
-De ce va puneti terasa sub tigarile mele?

Ne gandeam noi ca in eventualitatea in care am avea o discutie cu vecina de deasupra si ea ar avea putina minte, cam asa s-ar desfasura dialogul. In cazul in care as primi un raspuns de genul, nu as ezita sub nici o forma sa imi pun cosul de gunoi peste tigarile doamnei, conform planului meu despre care sunt absolut convinsa ca ar da rezultate. Pentru ca intr-o asemenea flora si fauna bucuresteana, nu te poti face inteles daca nu vorbesti pe limba animalei de la etajul 7.

bloc Bucuresti educatie gunoi mizerie pervaz reguli vecina

17:16

De un an si patru luni sunt prezenta pe blogosfera: de un an si o doua luni pe blogul vechi a carui poveste deja o stiti si de doua luni de-abia pe acest blog. In timpul asta poate am facut greseli, poate am deschis subiecte nepotrivite, poate am fost rea, poate am criticat prea mult fara sa am motive reale. M-am mai intepat putin cu Lusio, dar acum suntem ok, m-am certat la cutite cu Autorul, dar cand am discutat si in privat, ne-am dat seama ca pana la urma nici unul dintre noi nu era atat de nenorocit. Insa mi-am dat seama ca in alte cazuri am fost totusi prea indulgenta...

Din dorinta de a accepta absolut orice parere din partea oricui, in trecut toata lumea putea comenta ce dorea pe blogul meu, chiar daca era de bine sau de rau, pentru ca ar fi primit indiscutabil raspunsul meu. Si asa cu unii am ajuns sa ma cert si nu mi-a facut placere. De-asta am ajuns la urmatoarea idee, poate egoista si aroganta, dar e a mea: voi publica doar comentariile pe care le doresc eu. De ce? Foarte simplu! Pentru ca e blogul meu si nu permit sa fiu jignita pe proprietatea mea si nu stiu cati dintre noi ar permite asta. E ca si cum cineva m-ar jigni in propria mea casa. Unora poate sa va convinga asta, altora nu, eu nu oblig pe nimeni sa imi citeasca blogul. Cine o face, o face de placere. Sa nu va ganditi ca o sa accept doar laude, ci si comentarii critice, dar constructive. Stiu ca cineva mi-a reprosat ca nu ii place aspectul blogului meu si am promis ca o sa-l schimb, inca ma gandesc la culori. Cei care au idei diferite de ale mele sa ii dea inainte cu ele, discutam pana ajungem la un consens, mai aflam lucruri noi etc. Dar in limita in care nu ajungem sa vorbim ( sau sa tastam mai bine zis ) aiurea...
Inca un lucru pe care nu il voi mai permite sub nici o forma este tipul de comentariu ANONIM. De ce asa? De ce nu aveti curajul sa publicati macar un nume, ca sa stie si bloggerul cu cine vorbeste? Mai ales pentru ca acesti anonimi obisnuiesc sa critice fara temeiuri. Si, bineinteles, pentru ca ii gura pe dinainte, ei nu au bloguri. Nu stiu daca am mai scris asta, dar ma irita foarte tare persoanele care nu au blog dar totusi comenteaza si comenteaza foarte urat, evident! Inainte sa incep sa scriu pe blog, si eu eram doar o simpla cititoare si mereu ma gandeam la aspectul acesta: domne', omul asta care debiteaza ceva intr-un articol si-a batut cat de cat capul cu el si de fapt, isi bate capul cu fiecare articol pe care il scrie; eu oare as putea face asta? As putea scrie macar de cateva ori pe saptamana timp de luni de zile? As avea atatea idei, indiferent daca sunt bune sau mai putin bune? Deci as ruga persoanele care doar citesc si nici nu au un nume macar sa ia in considerare aceste aspecte, pentru ca, stiu si ele, sunt de bun simt.
Am mai fost sfatuita de alte bloggerite sa iau in seama doar criticile constructive, dar mi-am zis ca trebuie sa dau dreptul oricui de a se exprima. Am sa fac asta si mai departe pentru ca nu am autoritatea si nici intentia de a interzice anumite cuvinte, doar ca nu le voi mai accepta pe blogul meu. Eu stiu ca romanul s-a nascut si critic si poet, dar daca intr-adevar are ceva de spus, sa o faca pe spatiul lui, nu pe al altora. Si mai stiu ca si ne place, place, place sa ne ridicam ochelarii de pe nas si sa aruncam cu rosii stricate in cei care scriu sau fac ceva, chiar daca reprezentatia lor a fost buna, jalnica sau pur si simplu noi suntem subiectivi, avem capsa pusa pe respectivii si ne gandim noi sa ne ascundem in spatele unui Anonim si sa ne dam drumul la cuvinte, ca masca ne protejeaza, ce mama naibii. Sa fim seriosi...Cei care doresc pot sa ma injure au deci tot dreptul, dar s-o faca in gand! :) Multumesc pufos!

alegere anonim articol blog blogger blogosfera casa cearta comentarii critica laude nume opinie parere reguli

11:44