Ca un ghiocel

Pe mine nu ma incanta iarna. Nu atat de tare. Zapada e frumoasa doar in luna decembrie, in rest e cam degeaba. Niciodata nu am avut un impuls nebun de a ma arunca in cap in ditamai muntele de zapada si nu sunt nici o fana inversunata a sporturilor de iarna. In plus, cea mai mare problema pe care o am in anotimpul rece este aceea a echilibrului. Din multe puncte de vedere: de la a sta in doua picioare pe strada invelita intr-un strat gros de gheata pana la a incerca sa fiu calma cand racesc, cand e frig de ingheata pietrele si cand in casa nu e prea cald.
Dar de maine se termina! Cel putin exista speranta ca primavara va lua cateva lopeti si o masina de la primarie si va termina cu toate mormanele jegoase de zapada de pe trotuare. De maine imi spal bocancii si ii pun in debara si pana  iarna viitoare nu vor mai vedea lumina zilei! Tot de maine speram sa ma pot imbraca si mai subtire, sa scot de la naftalina dantela, matasea, blugii rupti si decolteurile. Cu toate ca m-am saturat de cele trei straturi de haine pe care le-am tot purtat in ultimele doua luni, n-o sa le arunc in fundul dulapului, pentru ca nu se stie niciodata daca primavara va primi lopetile de la primar.
De maine scot capul din fular ca un ghiocel din zapada, de maine mi se vor vedea si mie ochii mai bine. De maine nu mai vreau miros de frig, ci de zambile multe, nu mai vreau peisaje namolite, ci numai verde, roz si mov in fata ochilor! Nu am pretentii de martisor, ci doar de putin soare, de multa iubire si de zile frumoase cu totul. Si pentru ca de cateva zile deja a inceput nebunia cu Holograf - Primavara incepe cu tine ( si o sa mai dureze cateva saptamani ), eu ies un pic din tipare si merg catre Vama Veche. Melodie de suflet. Melodie de caldura. Melodie de fericire. Melodie de primavara.