Si printu'?

Verisorul meu din Italia care va implini 2 anisori peste o saptamana nu ma cunoaste, dar ma adora. Imi face declaratii de amor ghebos la telefon, spunandu-mi ca sunt "bella". Tot el stie ca Dana sta in "Bututesti" ( Bucuresti ), si ca este "cuginetta" ( verisoara lui ). A avut mama grija sa ii arate poze si sa il invete sa spuna tot felul de chestii dragute despre mine. Tot mama ii spune povesti, exact asa cum imi spunea si mie cand eram micuta. Singura diferenta este ca eu eram fixata pe "Povestea cu fata mosului si fata babei". Atat de fixata incat imi placea partea cu catelusa care ii spunea fetei mosului "Fata buna, curata-ma si pe mine!" ( in traducerea mea de la cativa anisori - "Hata buna, cuta mini!" ) si ma suparam de fiecare data cand mama sarea peste cate o parte. Verisorul meu e fixat in schimb pe print.
Mama: - Si printesa era frumoasa, cu parul lung si negru...
Verisorul meu: - E printu'? ( e = "Si" in limba italiana...pentru ca vorbeste romitaliana )
Mama: - Eh stai, inca n-am ajuns la print. Printesa avea o rochie alba, lunga si frumoasa...
Verisorul meu: - E printu'?
Mama: Stai ma ca inca n-am ajuns la print!

Azi vorbeam cu mama pe mess. Verisorul meu langa ea. La avatarul meu o poza cu mine si cu prietenul meu. Mama catre verisorul meu: - Cine e in poza?
Verisorul meu: Dana
Mama: - Si cum e Dana?
Verisorul meu: - Bella! Si printu'!!! ( aratand cu degetul catre prietenul meu )

Imi venise brusc in momentul ala in minte un citat dintr-o carte de-a Aurorei Liiceanu: "Oare si Cenusaresei i se spun povesti despre noi? ".