Cand ajungi la capatul puterilor...fixeaza-ti alte limite!

Eu nu sunt genul de persoana care sa se dea batuta dupa prima incercare. Nici dupa a doua. Nici dupa a o mia. Stiu ca am limite, dar imi place sa cred ca ele sunt undeva departe. Si stiu ca pot orice, de-asta nu ma las intimidata de mii de pagini de invatat si de o multime de proiecte. Nu bat inapoi cand ceva presupune mult efort fizic, intelectual si chiar sentimental, nu pentru ca as fi o persoana extrem de harnica, ci doar pentru ca ambitia mea trece de orice durere de cap, nopti nedormite si senzatie de rau. Dar cand nu mai pot, inseamna ca intr-adevar simt ca ma sfarsesc din toate punctele de vedere. Si cand nu mai pot eu, devin pentru toata lumea indice al masurarii gradului de dificultate al unei situatii: "daca nici Dana n-a putut, atunci...".
Aparent, Dana a simtit ca nu mai merge. Cu toate ca acum cateva saptamani va sfatuisem sa nu pierdeti noptile in sesiune, sa va odihniti bine, sa nu beti cafea si nici energizante, sa va planificati totul asa cum trebuie, in urma cu cateva zile imi venea sa imi retrag toate cuvintele si sa regret amarnic precum cafeaua ca le-am scris vreodata. Am avut cea mai nasoala sesiune de pana acum, cele mai urate saptamani de cand am inceput facultatea. Multa materie, zile putine. Multe informatii despre orice, putine relevante pentru viitoarea mea meserie. Dar de, studentul roman trebuie sa stie tot...
Dupa atatea zile de trezit la 6, de invatat in baie ( ca acolo e mai cald ), de baut cafea si 3 in 1, de obligat pe Habiba sa se bage la somn devreme ca a doua zi eu ma trezeam cu noaptea-n cap, dupa atatea emotii si limite ale cedarii nervoase, dupa zeci de telefoane date Dennei si dupa sute "bagami-as picioarele in el de curs!", i did it: am terminat sesiunea. Partea buna e ca sunt sigura ca am slabit macar putin, partea proasta e ca ma simt slabita si e o senzatie cam nasoala. Partea buna este ca, in general, am trecut peste hopuri majore, partea proasta este ca mai am de aflat cateva rezultate. Partea buna este ca am vazut ca sunt rezistenta, partea proasta este ca cel putin in ultima saptamana nu am fost om. Partea buna este ca am doua saptamani minunate la dispozitie pentru a ma relaxa si pentru a incepe noi proiecte cu forte proaspete, partea proasta este ca sunt atat de traumatizata de sesiunea asta, incat o sa izbucnesc literalmente in plans cand o sa aud de urmatoarea!

Sursa foto: La petite Ada