De cand am plecat in Bucuresti, eu nu prea am tras acasa. Nu m-am dus in Constanta aproape in fiecare weekend, ba chiar am fost foarte rar ( de 6 ori din octombrie incoace, incluzand Craciunul si Pastele ). Ma mai intrebau foste colege cand imi fac aparitia pe la malul marii, daca nu mi-e dor nici macar in vacante sau vara. Si nu prea mi-a fost. Pentru ca nu am avut ce gasi aici si nici nu am simtit o nevoie acuta de relaxare...doar uneori.
Incepand cu 8 august voi lucra pentru Romtelecom pentru ca...asa am decis. Pentru ca spuneam ca e foarte important sa lucrezi sau sa te implici in proiecte in timpul liceului/facultatii si o sa merg pana la capat cu ideea asta. Deci da, o fac mai mult pentru experienta si pentru a avansa la functia pe care mi-o doresc eu. Asa ca, am considerat ca din moment ce o sa stau 7 ore pe zi la un training de o luna, iar apoi voi incepe facultatea cu tot cu job pe langa, am nevoie de o saptamana de respiro. De data asta chiar trebuie. Asa ca am revenit in Constanta, ca sa petrec cateva zile cu ai mei pufosi parinti si ca sa imi duc iubitul la plimbare prin tot orasul. Pentru amatori, va spun ca acum vremea e perfecta pentru plaja, deci inghesuiti-va cu incredere! Sper din tot sufletul sa nu mai am parte de frigul oribil de la sfarsitul lunii iunie, dar nici de arsurile de acum cateva saptamani! Luna august ar trebui sa ma trateze cu multa caldura, din moment ce e ultima mea saptamana din vacanta asta de vara.


11:08
In urmatoarele saptamani, "Gazeta sporturilor" ofera cititorilor sai cartile celor mai apreciati scriitori ai secolului XXI: Pascal Bruckner, Frederic Beigbeder si Martin Page. Intamplator, sunt si scriitorii mei preferati. Cand am crezut ca lumea a inceput in sfarsit sa ii cunoasca mai bine, am aflat ca Pascal Bruckner vine in Romania, cu ocazia punerii in scena a piesei "Paradoxul iubirii", adaptata dupa romanul sau. Chestie de PR, deci. Deja am inceput sa recunosc strategiile astea.
M-am ofticat ca nu am mai gasit bilete pentru piesa de teatru. In schimb, am aflat ca Bruckner venea astazi la ora 18 la Carturesti. Evident, nu puteam sa lipsesc...doar e unul din autorii mei preferati! Cand m-am ingramadit inca de pe la 17:30 in micutul magazin, deja simteam cum mi se facea rau: caldura mare, multi oameni, jurnalisti cu ditamai camerele care ocupasera toate locurile bune din fata si persoane care pareau sa iubeasca aventura prin care treceau de la locul lor pana afara, traversand multimea. Da, organizare proasta. FOARTE PROASTA! Cum n-am mai vazut de mult! Cand s-a facut ora 18:15 si autorul nu mai venea, am si inteles de ce: nu ar mai fi avut unde sa stea! Din fericire, s-au prins si organizatorii de treaba asta si ne-au anuntat sa ne mutam in mansarda, unde ar fi fost mai mult loc. Si da-i si urca pana la etaj impreuna cu vreo 100 de oameni, care pareau sa distruga firavul Carturesti. De parca toti acesti factori de enervare nu ar fi fost suficienti, un cameraman de la OTV se protapise in mijlocul scarilor si filma ceata care nu stia cum sa ajunga mai degraba la autor. Senzational!!!!!!!
Am vazut si oameni care habar nu aveau cine era Pascal Bruckner, dar, cu toate astea, si-au achizionat o carte din magazin si asteptau pasivi sa primeasca un autograf. Falsa imagine culturala se pare ca nu costa mai mult de 27 de lei in zilele noastre... Dar ce sa mai zic de jurnaliste care nu aveau idee macar de o carte sau doua scrise de autor... Unde e minina documentare pe care ar fi trebuit s-o aiba...?
Trecand peste toate aceste aspecte, mi-a facut placere sa-l vad in carne si oase pe omul ale carui carti le devoram in liceu. Imaginatia mea de adolescenta ramanea masca la citirea ideilor si conceptiilor atat de elaborate si de originale ale lui Bruckner. Recomand din tot sufletul "Hotii de frumusete", "Iubirea fata de aproapele" si "Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?". Pana puneti manutele pe aceste carti, va dau share mai jos la cateva poze facute astazi ( sorry pentru calitatea slabuta ).



21:48
De fix o luna incoace, mie si prietenelor mele ni se intampla ceva minunat si unic totodata pana acum. Ne cunoastem de 14, respectiv 10 ani, si totusi niciodata nu ne-am sincronizat in ceea ce priveste...iubirea. Cand una dintre noi a avut prieten, alta plangea cu vorbe dupa altul. Cand una placea pe cineva, celelalte doua erau singure si satule de tot ce inseamna relatii. Cand doua dintre noi erau indragostite, alta se juca si mergea din floare in floare. Cert e ca toate am fost norocoase pe plan sentimental ca broastele de pene... Cateodata cand stam sa ne amintim de unii fosti prieteni si de greseli pe care le-am facut noi sau ei, ne umfla rasul. Sunt amintiri placute din care am invatat multe, sunt momente din trecut in care ne intrebam de ce noi trebuie sa trecem prin cele mai aiurea faze, luni/ani in care am avut rabdare si am preferat sa iesim doar intre noi la cafele decat sa pierdem vremea cu "perechile neperechi" ( nepotrivite ). Si cum good things come to those who waaaaaait...:>
Acum, pentru prima oara in scurtele noastre vietisoare ( eu stiu pe una dintre noi care nici 20 de ani n-a implinit ), s-au aliniat planetele si s-a creat o eclipsa de...iubire. Pe scurt, premiera este urmatoarea: toate suntem indragostite in acelasi timp. Ne rugam cu doua maini si doua picioare ca aceasta perioada de concomitenta sa dureze cat mai mult!
20:42
De maaaare actualitate:

Problema sexuala a baieteilor de bani gata este ca au fost obisnuiti, din frageda pruncie, sa primeasca totul fara sa dea nimic. Nici macar nu le-a explicat cineva vreodata ca intre o fata si un Porsche exista o diferenta: cand distrugi o fata, taticul nu te cearta.

Frederic Beigbeder

14:55
Am fost uneori intrebata de ce nu scriu nimic despre iubitul meu pe blog, de ce nu ne comentam toate pozele de pe Facebook, de ce nu ma arat mai iubitoare. Intr-un cuvant, de ce nu fac relatia mai publica decat este. Am evitat sa raspund la intrebari si am preferat sa postez acum cateva cuvinte.
Au trecut 9 luni de cand ne-am cunoscut si de cand suntem impreuna. Cum ar spune Grapefruits, avem un bebe de relatie. M-am gandit vreo 2 saptamani inainte sa pun prima poza cu el pe internet si cateva luni inainte sa editez partea cu "In a relationship with Tibi". In timpul asta am trait cele mai frumoase momente alaturi de el si foarte putini oameni au stiut. Si a fost perfect asa!...Unele colege mi-au spus chiar ca l-am tinut ascuns ceva vreme. Da, l-am tinut doar pentru mine, din pur egoism...poate. In trecut am impartasit prea mult cu altele sau altii din iubirile mele si am sfarsit prin a nu mai avea nici o firimitura pentru mine. Acum ca am gasit pe cineva doar pentru mine nu ii mai dau drumul, nici cat pentru un tag sau doua pe Facebook!
Cam asta e raspunsul meu. Doar pentru ca nu ne sarutam si nu ne "Te iubesc!"-uim pe internet si in public, nu inseamna ca intre noi nu e ceva deosebit. Doar pentru ca nu ne manifestam de fata cu alte persoane, nu inseamna ca ne-am plictisit unul de altul, ca de, au trecut 9 luni si lucrurile nu mai sunt asa de zaharoase ca la inceput. Doar pentru ca nu suntem "iubi" sau "puiu'" prin oras sau cu prietenii, nu inseamna ca nu ne alintam. Pur si simplu tinem totul pentru noi. Din pur egoism. Sau din pura iubire. Pentru ca noi ne stim mai bine dedesubturile fizice si sentimentale si consideram ca spectatorii merita doar cateva picaturi de aparente. Si e perfect asa!

15:05
Eu nu prea am postat bancuri pe blog. De fapt, am publicat un singur articol cu cateva bancuri despre politisti pe chocolatfollie.wordpress.com. Astazi am primit un mass de la un prieten fotograf cu ceva care mi-a atras atentia. I-am dat share ca sa cititi si voi :D.

Reprezentantii mai multor natiuni s-au intalnit intr-un restaurant, pentru un test.
Toti au primit simultan cate un pahar cu vin, in fiecare pahar era o...musca .
Constatari :
Suedezul a cerut alt vin in acelasi pahar.
Englezul a cerut vin nou in pahar nou.
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.
Rusul a baut vinul cu tot cu musca.
Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul.
Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului.
Romanul a baut trei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat.
Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit.
Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului.
Americanul a inceput proces impotriva restaurantului si a cerut 65 mil dolari daune morale.
Scotianul a prins musca de gat si a zis: "Chiar acum sa scuipi inapoi tot ce ai baut!"

13:12
Ploaia torentiala de aseara a picat intr-un moment cum nu se putea mai bun. Pamantul avea nevoie de ceva racoare...la fel ca si mine :). Bucurati-va de aerul proaspat inainte sa se instaleze canicula din nou! Reimprospatati-va puterile! :>

13:45
Cei care au intrat in biroul din sala 10 ca sa se inscrie pentru examenul de admitere la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din SNSPA au dat de vreo 10 doamne si domnisoare care i-au intampinat si i-a ajutat cu dosarele. Ceea ce nu stiau viitorii candidati este faptul ca doar 4 erau secretare, iar restul erau studente care doar ce terminasera anul 1 si ca iulie 2010 paseau in facultate la fel de emotionati ca ei.
Cand m-am inscris eu la SNSPA, am fost foarte impresionata de organizare si de ajutor. Multi studenti care te ajutau sa completezi fisa de inscriere, care stateau cu tine de vorba indiferent cate intrebari ai fi pus, care te indrumau corect. Toata treaba a durat vreo 15 minute, in timp de la Limbi Moderne Aplicate ( din cadrul UB ) durase 3 ore. Pentru ca mi-a placut eficenta colegilor mei de anul trecut, saptamana trecuta am ajutat si eu viitorii studenti sa se inscrie. Invariabil, toti emotionati. Si am vazut cazuri si cazuri. Unii vroiau sa isi depuna dosarul, dar nu stiau la ce specialiazare. Altii nu stiau sa deosebeasca specializarea de care va spuneam mai devreme de disciplina la care urmau sa dea examen. Unii veneau insotiti de parinti,chiar daca erau fete sau baieti, chiar daca erau din Bucuresti sau din provincie. Altii au avut curajul sa vina singuri sau doar cu alti prieteni/prietene. Unii au venit dis-de-dimineata, altii au venit si vineri ( in ultima zi ) la 16:30, in conditiile in care la 17:00 inscrierea se termina. Unii au venit foarte pregatiti, altii s-au prins ca le expirase buletinul de aproape un an fix in ziua in care venisera sa isi depuna dosarul. Oameni si oameni...
Am fost destul de busy. Am avut in fata ochilor numai baze de date, legitimatii de concurs, fise de inscriere si documente. Si chiar in ziua in care citeam pe blogurile unor prieteni numai lucruri de dulce referitoare la birocratie, secretarele de langa mine mi-au pus sub nas o farfurie cu covrigei si m-au rugat sa ma servesc cu suc daca vreau. Am realizat zilele trecute ca nu toate sunt la fel de uracioase si de intepate. Ale noastre sunt relativ prompte si mereu gata sa te ajute. Daca le zambesti, iti vor raspunde la fel. Dar am ajuns sa le si inteleg nervii pe care ii au uneori: sa stai 8 ore pe un scaun, cu ochii in calculator sau cu sute de persoane diferite care sa iti treaca prin fata si care sa nu inteleaga anumite informatii pe care le-au primit de zeci de ori...e normal sa iti mai sara tandara cateodata. Chiar si asa, au pastrat oboseala pentru ele, nu au tipat nici la candidati si nici la noi, studentele, cu toate ca uneori mai greseam cate ceva. Am realizat ca o banala secretara poate organiza ditamai admiterea cap-coada pentru sute de oameni, in cele mai mici detalii. Si ca nimeni nu stie asta. Nimeni nu stie ca atotputernicii profi universitari ( caci asa le par tuturor la inceput ) au in spatele lor cateva secretare care le fac programul in fiecare saptamana. Sunt multi care habar n-au ca de fapt secretarele joaca pe degete toate activitatile din facultate...
Am avut parte de momente obositoare saptamana trecuta, dar si de unele placute. Am avut ocazia de a le zambi complice si de a le ura succes candidatilor din Constanta, dar mai ales celor cateva fete care au venit din George Calinescu, fostul meu liceu. Le tin pumnii si le astept in toamna in foisorul din curtea facultatii sa stam la o mica barfa despre profesorii pe care ii vor avea in anul 1.
Cei care au intrat in biroul din sala 10 ca sa se inscrie pentru examenul de admitere la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din SNSPA au dat de vreo 10 doamne si domnisoare care i-au intampinat si i-a ajutat cu dosarele. Toti le-au acordat nota maxima pentru organizare.

09:29
Oamenii nu se pot abtine sa nu se uite. Si partea penibila este ca nu stiu sa fie subtili; mai pe romaneste, in loc sa traga doar putin cu coada ochiului, te scaneaza din cap pana in picioare.
Cand urc in metrou si ma asez, tot randul din fata mea ma fixeaza imediat. Cand trec pe langa un barbat/baiat, respectivul nu se poate abtine sa nu treaca razant pe langa mine, astfel incat sa ma si adulmece daca e posibil. Cand ma machiez mai mult sau cand nu machiez deloc, sunt inspectata foarte atent de toate domnisoarele care trec pe langa mine. Si sunt sigura ca voi, ca si mine, aveti unele momente in care vreti sa treceti cat mai neremarcati: fie ca va e rau, ca aveti o zi proasta, ca treceti printr-o despartire, ca plangeti, ca aveti ceva pe suflet...si e normal ca fiecare mica traire sa vi se vada pe fata, doar ca pe unele incercati sa le ascundeti cat mai mult posibil. In ultimele doua zile, eu ma chinui in fiecare dimineata sa imi aplic o masca de fond de ten pe nasul care de la rosu aprins trece treptat la movuliu. Evident, ma enerveaza teribil ca orice trecator sa se uite la mine si sa se schimonoseasca incercand sa ghiceasca de ce am atata machiaj pe nas; intr-un cuvant, vrea sa vada ce e in spatele cortinei. Solutia e una simpla: le intorc gestul, ii privesc fix in ochi.
Nu stiu cati dintre voi ati observat efectul unei priviri directe. E ca o lovitura sub centura, numai ca sunt frunte. Barbatii care ma fluiera sau se uita insistent la mine lingandu-se pe bot, nu se asteapta ca eu sa ii privesc fix in ochi, eventual si cu dezgust. Isi intorc repede privire sau le piere zambetul de pe buze. Pitipoanca ce ma judeca in sinea ei pentru faptul ca am iesit nemachiata la piata isi gaseste de indata o alta victima imediat ce o privesc intrebator:" is there any problem with my face?".
Nu stiu de ce s-a intamplat asta, adica de ce oamenii se tem de privirile directe ( mai ales cand ei sunt cei care se uita primii; de ce sa nu le fie intors gestul? ). Habar n-am daca a fost asa dintotdeauna sau de cand tehnologia a inceput sa se dezvolte si pana si discutiile banale se desfasoara pe mess. Cert e ca romanii ( nu stiu daca si cei din afara ) sunt speriati ca de bombe de uitatul in ochi. E
nasol, as zice eu. Pentru ca asa o sa ajungem sa inrosim si cand persoana iubita ne trimite o poza cu ea pe Yahoo!. Si indiferent cat de bine dotati in materie de tehnologie am fi, pot sa pun pariu pe ultimul model de Apple ca sclipirea din ochii iubitului/iubitei se vede de o mie de ori mai bine live decat in pixeli...!

20:39
Da, stiu ca suna paradoxal si chiar usor stupid, dar trebuia sa ma adaptez la mediu. Este mijlocul verii si eu am fost doar de vreo 2 ori la plaja, si atunci pe o vreme racoroasa sau chiar cu tente de furtuna. Asa ca iata-ma impreuna cu Habiba la strandul de la Crangasi. Si ati ghicit, a fost prima oara cand noi am mers la strand, sau altfel spus, cand am platit pentru apa si soare.
Am mers ieri doar pentru cateva ore si ne-a placut. Soare mult, apa curatica, oameni cat de cat ok...normal ca ne-am intors si azi! Doar ca lucrurile nu au mai stat asa cum le vedeam eu ieri. In primul rand, am sperat ca oamenii nu isi vor mai face nevoile in apa, avand in vedere ca ne aflam intr-o piscina publica, unde se vede imediat "infractorul". Insa am ramas cu gura cascata cand o mama si-a scos copilul de vreo 10 ani din apa, i-a dat pantalonii jos si l-a trimis langa piscina ( chiar in coltul ei, langa un fel de scurgere micuta ) ca sa isi faca...treaba. As bate parintii astia... Plus adultii care se zbenguiau ca niste caprioare prin preajma mea. Ca sa fiu mai exacta, barbati in toata regula care sareau ca bombele in bazinul pentru copii ( da, v-ati prins, pe acolo ma balaceam eu :">). Daca vor sa isi demonstreze aptitudinile, de ce n-o fac alaturi de alte persoane apropiate varstei lor, in bazinul cu o adancime de 2-3 metri si prefera sa sara cot la cot cu copiii care aveau colace? Cred ca n-am sa inteleg niciodata asta...
Ma gandeam ca un strand e cu mult diferit fata de Marea Neagra, si asta lasand la o parte ceea ce deja e evident. Ma gandeam ca oamenii se comporta altfel, dar nu. Dimpotriva. Si am facut si greseala de a crede ca soarele nu ma poate prinde extrem de mult. Niciodata nu am fost la plaja in intervalul 12-15. NICIODATA! Pentru ca am crescut la Constanta si stiu cat de rau poate fi soarele in timpul acelor ore. Astazi parca am uitat de aceasta regula. Insetata dupa bronz si mergand pe "daca altii fac asta de anii de zile, de ce sa nu pot s-o fac si eu macar o data?", am ajuns la strand pe la 10 si am plecat de acolo pe la 15 si ceva. Da, stiu, mare greseala. Nu m-am inrosit niciodata in viata mea asa de tare ca acum: pe picioare, pe piept si mai ales pe fata! Cum stiu ca majoritatea cititorilor mei nu sunt neaparat din Constanta, ma simt datoare sa va spun sa nu faceti prostia pe care am facut-o eu azi! Nu mergeti la plaja in timpul pranzului! In caz contrar, veti scrie pe blog cu masca pe iaurt pe fata si va veti ruga sa nu va cojiti prea tare pe spate in zilele ce urmeaza.

P.S: m-am hotarat sa invat sa inot. Aplauze si incurajari, va rog. O sa am nevoie :-s.

18:16
Noaptea, toate pisicile sunt negre. Doar cele curajoase, sunt, insa, negre si ziua!

Sursa: Bianca, din cartea "SuperCostel si Confreria Pisicilor Negre" - Jup.


23:38
Am gasit zilele astea pe facebook-ul revistei Cosmopolitan ( da, sunt o mare fana ) urmatoarea imagine si m-am gandit sa ii dau share ca sa o vada toata lumea. Si adevarul este ca sunt usor confuza...nu e nevoie de o privire de expert ca sa ne dam seama ca ochii acestia ar trebui sa apartina doar sexului frumos. Si nici greu de observat nu este faptul ca fiecare exemplu in parte este inconjurat de mai mult sau mai putin machiaj.
Lasand la o parte criticile si parerile mele, voua si se potriveste? Pentru ca despre scorpia de mine nu stiu ce sa zic...:-?

23:14
A man is only as sick as his secrets. 

 Citatul este dintr-un episod din "Desperate Housewives" si sunt constienta ca sursa poate parea superficiala, dar ganditi-va numai la semnificatia acestor cateva cuvinte. Eu am facut asta. Si m-am ingrozit de ceea ce am realizat. Ma bucur enorm ca nu eu sunt bolnava.

P.S: Da, ati ghicit, incepand de astazi voi publica si eu citate care imi atrag atentia. Stiu ca este un vechi trend printre bloggeri, asa ca m-am gandit...why not? Cu toate ca nu mai am timp sa citesc la fel de mult ca inainte, nu ma las mai prejos si incerc sa tin pasul :D.

16:44
Nu prea stiu cum a trecut luna iunie, dar daca ma chinui sa-mi aduc aminte am in fata ochilor numai foi, exercitii, manuale, carti etc. Poate tocmai din acest motiv nici nu am avut timp sa ma bucur asa cum trebuie de plecarea mea acasa, de zilele linistite care ar fi urmat. Am fost usor neglijenta cu visele mele legate de mare si nu puteam sa nu-mi primesc pedeapsa...
Nu cred ca mai e nevoie sa va spun ca de pe 24 iunie, de cand am ajuns in Constanta, si pana in momentul de fata in care scriu acest articol, vremea a fost extrem de nesuferita: vant, furtuna, ploi, frig. Si da, v-ati prins: mi-am luat numai maieute, rochite, 3 perechi de sandale. Stiam ca urma sa ploua, dar m-am gandit ca ar fi fost cea torentiala si clasica canicula dupa. Stiam si ca se va raci usor vremea, de-asta mi-am luat doua perechi de pantaloni lungi si un singur amarat de puloveras. Dar pe bune daca stiam ca urma sa fie vreme de inceput de toamna! Concluzia: o vacanta nu tocmai draguta si clar nu pe masura asteptarilor mele.
Asa ca in seara asta ma intorc din nou in Bucuresti, la calvarul cu 1000 de parti care ma asteapta cu bratele deschise: stres afara/relaxare in casa, ploaie torentiala acum/canicula peste cateva zile, job & practica/iesiri & plimbari seara etc. Revin in capitala cu un pachet de noi impresii despre Constanta, despre noi locuri pe care le-am vazut, despre noi oameni pe care i-am cunoscut, cu poze de la mare dupa care am suspinat zile intregi ( da, le gasiti pe toate pe Facebook, dar pentru realizarea lor a fost nevoie de niste sacrificii majore )... Si cu toate ca vremea nu a fost prielnica, stiti cum e: rau cu rau, dar mai rau fara rau. Mi-am invatat lectia si peste cateva weekend-uri cand am sa revin la mare o sa imi iau niste pantofi si o geaca imblanita! :) Iar pentru cei care isi fac planuri pentru litoral in perioada urmatoare, sfatul meu este sa astepte cel putin jumatatea lunii iulie daca vor sa se bronzeze. Altfel se vor intoarce exact ca mine: cu o urma anemica a costumului de baie, cu nasul infundat si doar cu mult nisip in portofel!

16:11
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com