Cea mai placuta birocratie

Cei care au intrat in biroul din sala 10 ca sa se inscrie pentru examenul de admitere la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din SNSPA au dat de vreo 10 doamne si domnisoare care i-au intampinat si i-a ajutat cu dosarele. Ceea ce nu stiau viitorii candidati este faptul ca doar 4 erau secretare, iar restul erau studente care doar ce terminasera anul 1 si ca iulie 2010 paseau in facultate la fel de emotionati ca ei.
Cand m-am inscris eu la SNSPA, am fost foarte impresionata de organizare si de ajutor. Multi studenti care te ajutau sa completezi fisa de inscriere, care stateau cu tine de vorba indiferent cate intrebari ai fi pus, care te indrumau corect. Toata treaba a durat vreo 15 minute, in timp de la Limbi Moderne Aplicate ( din cadrul UB ) durase 3 ore. Pentru ca mi-a placut eficenta colegilor mei de anul trecut, saptamana trecuta am ajutat si eu viitorii studenti sa se inscrie. Invariabil, toti emotionati. Si am vazut cazuri si cazuri. Unii vroiau sa isi depuna dosarul, dar nu stiau la ce specialiazare. Altii nu stiau sa deosebeasca specializarea de care va spuneam mai devreme de disciplina la care urmau sa dea examen. Unii veneau insotiti de parinti,chiar daca erau fete sau baieti, chiar daca erau din Bucuresti sau din provincie. Altii au avut curajul sa vina singuri sau doar cu alti prieteni/prietene. Unii au venit dis-de-dimineata, altii au venit si vineri ( in ultima zi ) la 16:30, in conditiile in care la 17:00 inscrierea se termina. Unii au venit foarte pregatiti, altii s-au prins ca le expirase buletinul de aproape un an fix in ziua in care venisera sa isi depuna dosarul. Oameni si oameni...
Am fost destul de busy. Am avut in fata ochilor numai baze de date, legitimatii de concurs, fise de inscriere si documente. Si chiar in ziua in care citeam pe blogurile unor prieteni numai lucruri de dulce referitoare la birocratie, secretarele de langa mine mi-au pus sub nas o farfurie cu covrigei si m-au rugat sa ma servesc cu suc daca vreau. Am realizat zilele trecute ca nu toate sunt la fel de uracioase si de intepate. Ale noastre sunt relativ prompte si mereu gata sa te ajute. Daca le zambesti, iti vor raspunde la fel. Dar am ajuns sa le si inteleg nervii pe care ii au uneori: sa stai 8 ore pe un scaun, cu ochii in calculator sau cu sute de persoane diferite care sa iti treaca prin fata si care sa nu inteleaga anumite informatii pe care le-au primit de zeci de ori...e normal sa iti mai sara tandara cateodata. Chiar si asa, au pastrat oboseala pentru ele, nu au tipat nici la candidati si nici la noi, studentele, cu toate ca uneori mai greseam cate ceva. Am realizat ca o banala secretara poate organiza ditamai admiterea cap-coada pentru sute de oameni, in cele mai mici detalii. Si ca nimeni nu stie asta. Nimeni nu stie ca atotputernicii profi universitari ( caci asa le par tuturor la inceput ) au in spatele lor cateva secretare care le fac programul in fiecare saptamana. Sunt multi care habar n-au ca de fapt secretarele joaca pe degete toate activitatile din facultate...
Am avut parte de momente obositoare saptamana trecuta, dar si de unele placute. Am avut ocazia de a le zambi complice si de a le ura succes candidatilor din Constanta, dar mai ales celor cateva fete care au venit din George Calinescu, fostul meu liceu. Le tin pumnii si le astept in toamna in foisorul din curtea facultatii sa stam la o mica barfa despre profesorii pe care ii vor avea in anul 1.
Cei care au intrat in biroul din sala 10 ca sa se inscrie pentru examenul de admitere la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din SNSPA au dat de vreo 10 doamne si domnisoare care i-au intampinat si i-a ajutat cu dosarele. Toti le-au acordat nota maxima pentru organizare.