Se afișează postările cu eticheta caldura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caldura. Afișați toate postările
La sfarsitul lunii mai, pe cand ma pozam cu toca si roba la absolvire si ma chinuiam sa inchei fermoarul rochiei de bal, am citit undeva pe Facebook urmatoarea chestiune referitoare la absolventii de facultate: "Felicitari! Felicitari pentru terminarea celei mai usoare etape din viata voastra!".

De cativa ani, eu nu mai simt verile ca fiind veri. Sunt intruchiparea vie a paradoxulului constanteanului contemporan: ajung la plaja doar de vreo 4-5 ori si ma bronzez un pic, doar cat sa nu spun ca nu m-au "manjit" un pic razele de soare. Insa, ca vara asta parca nu trece nici una. Am dormit si am orbecait prin casa in prima zi de iunie, mahmura fiind dupa bal. Apoi am revenit la birou, la cafelele de la ora 09:00 baute in fata calculatorului, citind mailuri. Sfarsitul acestei luni m-a aruncat printre sute de foi de invatat, emotii, dureri de cap si stari de greata la ora 04:00 dimineata. Mi-am petrecut pana acum cam toate weekendurile insorite ascunsa dupa o draperie de la etajul noua, intr-o camera in care nu stiam daca ma trec transpiratiile de la caldura sau de la gandul la momentele care aveau sa vina.

Cred ca asta face parte din povestea aia cu ce inseamna sa fii adult. Sa ai concediu adevarat de odihna doar vreo 2 saptamani pe an si sa nu stii cum trece pe langa tine. Fug de perioada aceea ca de dieta si ma inraiesc sa profit la maxim de fiecare dupa-amiaza libera a lunii iulie, de fiecare weekend fara proiecte, licenta si cursuri. Zilele mele de vara s-au topit pana acum sub un soare arzator pentru ca nu am vrut sa aud un "Felicitari!" anemic pentru incheierea studiilor, ci unul bine meritat. Promit ca de maine incolo, dupa ultimul hop, am sa dau dracului tot pentru ceva timp si o sa ma bucur de acele zile in care o sa pun cuburi de gheata in orice bautura, ca sa fiu sigura ca aceste momente nu se vor tranforma in simple balti sau mocirle ale unor ploi de vara.

19:27
Mereu am auzit povesti despre comunism de la parinti, de la bunici, de la profesori. Povesti despre stat la coada, despre saracie, despre lipsa multor lucruri care mie mi s-ar parea banale, de perioada in care mureai de frig, in care nu prea aveai ce vedea la tv, in care romanii se incurajau spunand bancuri despre Ceausescu si nevasta-sa. Am auzit atat de multe pareri si istorisiri despre comunism, incat aveam impresia la un moment dat ca am trait atunci. IMPRESIA.
De cateva saptamani incoace de cand este enervant de frig afara, si in resedinta din Militari este cam la fel. Pentru ca, noi recunoastem, este casuta noastra iubita, dar nu este izolata deloc: balcon care sta sa cada si ferestre care scartaie cand le inchizi si de deschizi. Asa ca, pe langa faptul ca afara sunt -n grade, in apartament mai si simti cum iti suiera crivatul pe la mustata atunci cand stai la orizontala. De parca o pijama groasa, un tricou, sosete si un halat pufos nu erau de ajuns, ieri ni s-a oprit caldura. Toata ziua. Am turbat. Ma mutam dintr-o camera intr-alta cu cartea de semiotica dupa mine, cu foi si pix si simteam cum imi ingheata mana pe materiale. Am mai pus pe mine inca un pulover cu gluga si inca o pereche de sosete. Habiba radea de mine si spunea ca sunt sinistrata, pana cand s-a prins ca a fi sinstrat e mai bine decat mort de frig. In plus, nici apa calda nu prea tinea cu mine. Intr-un cuvant, nici o sursa de incalzire, in afara de amaratul de aragaz din bucatarie. Si mai mai sa ne hotaram sa ne luam un radiator, de frig si nervoase ce eram.
Pana seara cand ne-am culcat, a inceput sa vina caldura. Cu chiu cu vai si cu telefoane pe la presedintele scarii, care nici macar nu era in oras ( in mod uimitor, nimeni nu sunase toata ziua sa il anunte de problema legata de lipsa caldurii...stiam ca in blocul e populat in proportie de 80% de pensionari obisnuiti cu frigul si trecuti prin comunism, dar chiar asa?! ). Dupa ce si aseara am stat bagate integral in plapuma, azi ne-am enervat si am izolat cu banda adeziva ferestrele si pe pervaz am pus o patura. Cand l-am sunat pe tata si i-am spus ca ieri m-am simtit ca in comunism, mi-a adus aminte ca ei aveau si curent cu portia. Asta imi mai lipsea...ce vremuri groaznice mi-a fost dat sa prind! :(

13:02
In urmatoarele saptamani, "Gazeta sporturilor" ofera cititorilor sai cartile celor mai apreciati scriitori ai secolului XXI: Pascal Bruckner, Frederic Beigbeder si Martin Page. Intamplator, sunt si scriitorii mei preferati. Cand am crezut ca lumea a inceput in sfarsit sa ii cunoasca mai bine, am aflat ca Pascal Bruckner vine in Romania, cu ocazia punerii in scena a piesei "Paradoxul iubirii", adaptata dupa romanul sau. Chestie de PR, deci. Deja am inceput sa recunosc strategiile astea.
M-am ofticat ca nu am mai gasit bilete pentru piesa de teatru. In schimb, am aflat ca Bruckner venea astazi la ora 18 la Carturesti. Evident, nu puteam sa lipsesc...doar e unul din autorii mei preferati! Cand m-am ingramadit inca de pe la 17:30 in micutul magazin, deja simteam cum mi se facea rau: caldura mare, multi oameni, jurnalisti cu ditamai camerele care ocupasera toate locurile bune din fata si persoane care pareau sa iubeasca aventura prin care treceau de la locul lor pana afara, traversand multimea. Da, organizare proasta. FOARTE PROASTA! Cum n-am mai vazut de mult! Cand s-a facut ora 18:15 si autorul nu mai venea, am si inteles de ce: nu ar mai fi avut unde sa stea! Din fericire, s-au prins si organizatorii de treaba asta si ne-au anuntat sa ne mutam in mansarda, unde ar fi fost mai mult loc. Si da-i si urca pana la etaj impreuna cu vreo 100 de oameni, care pareau sa distruga firavul Carturesti. De parca toti acesti factori de enervare nu ar fi fost suficienti, un cameraman de la OTV se protapise in mijlocul scarilor si filma ceata care nu stia cum sa ajunga mai degraba la autor. Senzational!!!!!!!
Am vazut si oameni care habar nu aveau cine era Pascal Bruckner, dar, cu toate astea, si-au achizionat o carte din magazin si asteptau pasivi sa primeasca un autograf. Falsa imagine culturala se pare ca nu costa mai mult de 27 de lei in zilele noastre... Dar ce sa mai zic de jurnaliste care nu aveau idee macar de o carte sau doua scrise de autor... Unde e minina documentare pe care ar fi trebuit s-o aiba...?
Trecand peste toate aceste aspecte, mi-a facut placere sa-l vad in carne si oase pe omul ale carui carti le devoram in liceu. Imaginatia mea de adolescenta ramanea masca la citirea ideilor si conceptiilor atat de elaborate si de originale ale lui Bruckner. Recomand din tot sufletul "Hotii de frumusete", "Iubirea fata de aproapele" si "Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?". Pana puneti manutele pe aceste carti, va dau share mai jos la cateva poze facute astazi ( sorry pentru calitatea slabuta ).



21:48
Ieri cand am ajuns in gara din Constanta si m-am indreptat catre un taxi, am fost surprinsa sa aud ca pretul unei curse pana la mine este de 15-20 de lei. Am zambit taximetristilor care ma credeau turista doar pentru ca eram nebronzata si le-am spus ca sunt nascuta la mare si ca stiu exact cat face o cursa pana unde vreau eu. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Asa ma simt si cand ajung in Bucuresti si stiu ca pana in Militari trebuie sa platesc 12-13 lei, nu 30.
De fiecare data cand ajungeam in cartierul din Constanta dadeam nas in nas cu o gasca mare ( formata in mare parte din baieti si doar cateva fete ) care inevitabil facea zgomot cand ma vedea. De data asta, una din fete are un copil si cred ca e iar insarcinata si baietii discutau intre ei, coplesiti de griji. M-am oprit chiar pentru cateva secunde sa ii observ, dar nici nu cred ca m-au vazut. Si in Militari e un grup asemanator, doar ca baietii sunt mai mari si mai cu bun simt. Probabil de-asta ii vad mereu linistiti, band o bere seara, discutand si stand in bancile lor.
In Constanta m-a asteptat uneori tata, alteori am venit singura pana acasa. Nu am bagaje mari cand vin, dar cand ma intorc, mereu trag de genti intr-un hal fara de hal. In capitala ma asteapta ori prietenul meu, ori un taxi care sa ma duca in Militari. 
In Bucuresti ieseam des pe Lipscani, in Unirii, in Cismigiu...Si mai ales acum, in ultimele saptamani, plimbarile de seara imi faceau foarte bine. Aveau rolul de a ma face sa imi golesc mintea si sufletul de grijile sesiunii. In Constanta e marea mea si e Mamaia, care chiar daca e cam pustie si nu arata grozav, e locul in care merg de cand sunt mica.
E bine sa ai doua locuri "la care sa tragi", asa cum spunea o vorba din popor. Depinde de anotimp, de starea pe care o ai, de oamenii pe care vrei sa-i vezi. Peste o saptamana o sa ma intorc in Bucuresti, la o caldura imensa, la griji si la cafenele. Pana atunci, Constanta e cel mai bun remediu pentru un om stresat si obosit ca mine. Cu toate ca ambele orase sunt ticsite de aglomeratie, nu las pe nimeni sa critice cele doua "acase" ale mele, pentru ca nicaieri nu e mai bine ca acolo si aici! 

09:56
O asteptam de mult! Ma saturasem deja de frig, de doua bluze pe mine, de umbrela care atarna greoi in geanta, de zilele in care alternam pantofii cu ghetutele, de esarfe groase la gat si de serile reci!
Intampin vara cu bratele deschise, chiar daca stiu ca nu ma voi putea bucura de ea decat de-abia dupa sesiune, asta insemnand 20 iunie. Pana atunci, ma multumesc cu tot ceea ce au adus si vor aduce zilele acestea calduroase: salata dimineata, la pranz si seara, Cola si Nestea rece, inghetata, fructe, dimineti si seri in care vantul adie placut, ochelari de soare, tricouri si maieute, soarele batand in geamul de la bucatarie si aerul curat de dupa o ploaie calda de vara, care te face sa plonjezi direct in prima balta, fara sa mai tii cont de tocuri si de hainele fitoase...
20:25
1 martie...cel putin din punct de vedere calendaristic. Am injurat tot drumul pana la metrou, mi-era al naibii de frig pentru ca azi m-am gandit sa fiu mai glam si sa ma imbrac mai subtire. Citand dintr-un bun prieten: am calculat gresit! In timp ce ma incalzeam si eu cum puteam, ma gandeam ca in anii trecuti pe vremea asta eram imbracata in camasute sau in tricouri si faceam poze prin parcul din Constanta. Nu si acum...soarele trebuia sa se joace in palma mea, trebuia sa fie cald, trebuia sa ne fie drag sa ne plimbam. Nicidecum.
Simplul fapt ca a fost 1 martie ne-a facut ziua mai frumoasa tuturor fetelor. Pentru ca aceasta sarbatoare a adus cu sine si cateva surprize foarte placute pentru noi. Flori la metrou - exact cand bolboroseam ca ore in sir am avut de umblat prin oras. Macar acum umblam cu flori in mana ca o lady ce sunt :)) La facultate, scumpii nostri baieti ne asteptau cu flori la usa. Asa s-a umplut o sala intreaga cu vreo 200 de oameni, din care peste 150 de fete cu narcise in fata lor. Am facut cateva poze si am aplaudat fericite, in timp de domnul Remus Pricopie zambea usor ( stiu eu ca a fost mana dansului! si ne-a suprins foarte placut, ce e drept ). Iesind de la curs, am inceput sa-mi stresez prietenul ca de obicei ca mereu intarzie sa ma ia. Si cum comentam eu acolo cu o colega, il vad in fata mea, ranjind cu un trandafir in mana. Si sa mai pot deschide gura atunci? :))
All in all, va doresc tuturor o primavara cat mai fericita si mai frumoasa. Stiu ca vreti sa vina caldura mai repede, credeti-ma, si eu tot plang dupa ea! Atunci cand in sfarsit o sa se gandeasca sa mai treaca si pe la noi, am face bine sa tinem tare de ea. Asta fiind o prima concluzie. A doua concluzie ar fi un sfat pentru baieti: profitati de aceasta luna si mai ales de aceste zile pentru a oferi flori fetelor. Chiar daca ele va spun ca nu sunt necesare, ca nu trebuie, chiar daca nu o sa le faceti sa le fie mai putin frig sau sa fie mai putin obosite...cu siguranta le veti face sa zambeasca si sa se simta apreciate!
23:12
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com