Fiecare inceput de an scolar...

Anul asta a fost singurul in care nu am mers la deschiderea scolii/liceului meu...Mie nu-mi place sa lipsesc de la evenimente de genul, chiar daca multi doresc sa-si prelungeasca vacanta cu inca o zi in plus. Imi place socul ala pe care il am mereu dupa 3 luni in care contactul cu majoritatea colegilor este scazut...sa vad schimbarile, sa vad cine s-a vopsit, cine a slabit sau s-a ingrasat, cine pare mai fericit sau mai depresiv etc. Mda, anul asta nu am putut sa imi revad profesorii si colegii mai mici, si nici sa iau pulsul atmosferei. Sper macar sa reusesc sa ajung la deschiderea anului universitar...
Cand ma duceam la munca azi, am dat deja peste pusti cu ghiozdane in spate si uniforme calcate la linie. Na, era doar prima zi. De saptamanile viitoare vor umbla cu camasile patate cu cerneala si cu caietele smotocite. Da, caietele alea pentru care s-au rugat atata de mame ca sa le obtina. Pentru ca nu cred ca exista copil care sa nu vrea "caiet cu coperta frumoasa", prin asta intelegandu-se roz cu Barbie pentru fetite, masinute si roboti pentru baieti. Si nu stiu copil care sa nu se imbufneze daca primea unul cu coperta simpla in locul celui dorit. Cam asa am descoperit paradoxul fiecarui inceput al unui an scolar: cand eram mica, nu aveam bani pentru toate caietele frumoase pe care le vroiam. Acum ca am, caietele frumoase nu-mi mai sunt de nici un folos. Cand eram mica, nu aveam bani pentru toate cartile pe care vroiam sa mi le iau din Diverta sau din Carturesti. Acum ca am, timpul imi lipseste cu desavarsire. Intrebare pentru scolari si liceeni: inca mai sunteti siguri ca vreti sa deveniti cat mai repede adulti?

6 comentarii :

  1. Probabil că nu. Dar ce să facem? Timpul nu se joacă. Timpul nu stă în loc şi nu trişează. Timpul doar trece. Am intrat şi eu în rândul studenţilor, primul an de facultate.
    Şi totodata mă văd responsabilă să lupt pentru visurile mele, acum. Şi pentru viaţa care mi-o doresc.

    Poate că singura soluţie pentru şcolarii şi liceenii de astăzi este să se bucure cât mai mult de statutul pe care îl au, să vadă şi părţile bune din această experienţă şi să trăiască clipa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Îi mai spuneam cuiva: mai ți minte când începeam un caiet nou că vroiam să scriem cât mai frumos și să aranjăm în pagină cât mai bine. Dar după câteva pagini scrisul nu mai era așa ordonat :))

    RăspundețiȘtergere
  3. eu una mai am un an de facultate, si ma gandesc cu oroare, ce repede au trecut primii 2, si totusi, tot la liceu as vrea sa ma intorc :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Eh... nu pot răspunde cu adevărat până nu ajung ca noi... tocmai asta e problema...

    RăspundețiȘtergere
  5. In prima zi de liceu am realizat ca e ultimul an si m-a cuprins o nostalgie aproape dureroasa. Sentiment care s-a accentuat cand am vazut bobocii. Deci raspunsul meu va fi nu.

    RăspundețiȘtergere
  6. exista in Constanta libraria Carturesti?

    RăspundețiȘtergere