Si cea mai realista! Stiu ca multe dintre noi viseaza la clasicul Paris si la el in genunchi in fata Turnului Eiffel, dar c'mon, astea sunt SF-uri! Si culmea, majoritatea povestilor de genu', presarate cu zahar pana peste cap, o dau in diabet dupa cativa ani atat de tare, incat partenerii nu se mai suporta.
Nu si cuplul aceasta. Cu toate ca nu ii cunosc personal pe indragostiti ( videoclipul este postat pe Facebook de catre Bogdan Sarbu; fata ceruta in casatorie este sora lui ), le prevad un viitor frumos, pentru ca par fericiti din motive simple.
Fara prea multe cuvinte, aveti mai jos filmuletele. Evident, eu si Habiba am miorlait crunt cand le-am vazut :">.

Cererea lui: http://vimeo.com/22656698

Si raspunsul ei: http://vimeo.com/24215954

Vizionare pufoasa!
13:48
V-am amenintat imediat dupa ce am fost la opera ( la Aida ) ca o sa ajung sa vad si un spectacol de balet si am fost, domne'! Joi seara am fost cu fetele si cu prietenul meu sa vedem "Corsarul". Si ne-a cam placut. Desi eu si Habiba inca vrem sa mergem la "Lacul lebedelor". Probabil e nebunia asta care ne-a cuprins dupa ce am vazut "Black swan", dar nu mai conteaza. Ambitia noastra e una si o sa ne-o indeplinim!
Va spuneam de "Corsarul". Frumos spectacol. Bineinteles, l-am vizionat cat se poate de subiectiv, din punctul meu feminin de vedere. Si am desprins cateva concluzii, idei, mi-am pus intrebari:
1. Baietii in colanti arata mai bine ( unii chiar au fost un deliciu pentru privirile rimelate din public ) decat majoritatea fetelor cu maieute si tutu, care sunt cam plate in partea de sus.
2. Ma uitam azi cu Habiba la niste poze ale unor balerine si ne-am prins noi ca aveau patratele pe abdomen! Noi bocim sa avem burtica plata si ele sunt pline de muschi!
3. Inainte sa intram, am vazut in parcare o balerina superba. Am recunoscut-o dupa postura impecabila si dupa gratia cu care facea si doi pasi. Concluzie: daca o sa am o fetita, o sa o trimit la balet! Bineinteles, o sa am grija sa nu se umple de muschi. Dar cred ca acest dans ar ajuta-o sa se dezvolte armonios, sa aiba un stil de viata ordonat si nu in ultimul rand, sa ii ofere mamicii ei bucuria de a o vedea pe scena si de a o aplauda din tot sufletul ei!
4. Sala unde a avut loc spectacolul ma fascineaza! Decorul este parca desprins din palatul Romanovilor, asa cum am vazut eu cand eram mai mica in "Anastasia".
5. Mi s-a indeplinit visul de a vedea multe balerine imbracate in roz! Stiu ca a durat ceva, dar inca de cand eram mica imi doream sa am ocazia asta! A fost ca si cum as fi avut din nou 7 ani si scena era o casa plina cu papusi Barbie!
6. Cum naiba stau balerinele pe poante?!



  Poze facute de Habiba, as always :D.
12:56
Cred ca nu e student care sa nu fi auzit clasica poveste a lui Costel de la Deko. In sesiune, vrei sa te apuci de invatat. Iti faci program sa te trezesti de dimineata, sa mananci ceva si sa bagi invatat 3 ore. Iei o pauza scurta si apoi mai inveti inca 5 ceasuri. Si a doua zi cand faci ochi, vrei sa iti pui planul in aplicare. Te duci in bucatarie sa iti iei micul-dejun, dar nu poti sa mananci daca n-ai rosii. Ca ti-e pofta, frate! Si te duci la piata si iti iei rosii. Cand te intorci, nu poti sa inveti daca n-ai Cola. Si te duci sa iti iei Cola. Cam asa se duce dracu' ziua de invatat...
Dupa modelul asta, stateam eu cu Habiba azi la barfa, intr-o pauza de invatat. Ne uitam la balconul nostru care este efectiv in paragina si ne gandeam sa facem o curatenie generala si sa-l "pimpuim". Vedeti voi, asta e o problema grava la noi, intrucat resedinta noastra este frumoasa, o iubim si nu ne lipseste nimic, doar ca absolut toate obiectele din ea sunt vechi. Nu stiu daca v-am povestit, dar avem o masina de spalat semi-automata. Trebuie sa punem dusul in ea ca s-o umplem cu apa, sa lasam hainele la spalat, sa le scoatem si sa la clatim, sa le bagam in storcator si sa il descantam ca sa mearga, apoi sa evacuam intr-un lighean. Da, e munca de echipa si cam asa ne-am petrecut eu, Habiba si Delia serile de vineri din ultimele luni.
Acum mi s-a pus pata pe balcon. M-am dus azi la un examen si toata ziua m-am gandit la cum as vrea sa arate terasa mea la vara. Pentru ca am un balcon mare si deja il vedeam azi cu doua fotolii de-alea pufoase si mari, cu o masuta mica si niste Nestea in pahare, iar eu, tronand ca o placinta cu laptop-ul in brate, privind cand la Facebook, cand la apus. Apoi intervine Habiba si imi spulbera visele: costa... Ma gandeam apoi ca si un stil oriental cu perne mari si moi si niste covorase fluffy ar fi dragute...
Stateam in seara asta si citeam pentru examenul de imagologie si tot visam la balconul meu. Am cautat chiar poze pe net si i le aratam Habibei. Pe mine chiar ma roade treaba asta si trebuie sa ma ocup de ea cat mai repede, inainte sa incep examenele. Nu de alta, dar who knows? Poate pentru ultimul examen de pe 23 iunie o sa invat pe propria mea terasa, in propriul meu scaun, cu flori sub nas si cu ceva rece. Cam asa:








Desi, cu tot optimismul si visele mele, cred ca balconul va sfarsi cam asa ( si asta daca avea noroc! ):

22:13
Acum cateva luni am studiat la facultate o materie care tinea de cercetare si de sociologie - Tehnici de cercetare si redactare in stiintele sociale. Am invatat eu atunci cum se face un focus grup ca la carte si m-am prins ca activitatile de genu' se platesc, asa ca ma duc s-o intreb pe profa unde pot sa ma inscriu si eu pentru asa ceva. Primesc un raspuns cam nasol, si anume ca organizatorii de focus grupuri nu accepta studenti de la Comunicare si PR din simplul motiv ca noi, astia, stim cu ce se mananca ceea ce fac ei acolo si exista un risc mare sa ii criticam. In seara asta am inceput sa-i inteleg pe bietii oamenii...
Tocmai mi s-a intamplat cea mai ciudata chestie din ultimul timp. Aseara a intrat un tip pe mine si mi-a lasat un offline de genul: "ciao! you there? hai ca iti scriu in romana ca sa nu crezi ca e cine stie ce virus si sa-mi dai ignore". Va dati seama ca am murit de curiozitate si ca i-am dat add, cu toate ca eu nu fac asa ceva. In seara asta, il vad online si ma mananca tastele. Intru pe el, il salut, ma prezint si spun ca's incantata, tipul se prezinta si el si mi-o arunca: "incantat de asemenea, si nu o spun doar din politete". Fuck it, m-a prins! Da, am spus-o doar de complezenta, si ce-i cu asta? Evident, cer detalii in cel mai dragalas mod posibil ( de obicei nu fac nici asta, dau ignore direct ) si tipul imi spune ca ma stie si ca sunt frumoasa, chiar foarte frumoasa. Avea de gand sa mearga mai departe cu complimentele, dar din pacate pentru el, avatarul meu superb infatisa o poza minunata cu mine si cu prietenul meu, caci ieri tocmai fusesem la un shooting ieri. Revenind... tipul deja ma cam calca pe nervi asa ca ii cer detalii. Si incepe sa verse tot: baiatu' facea un experiement pentru ca asa il taiase pe el capul. Pe scurt, urma sa caute pe Facebook cateva tipe care i se pareau lui ca ar avea ceva interesant de spus, sa le dea add pe mess, sa le spuna ca sunt frumoase, sa le vrajeasca un pic si dupa sa le spuna ca faceau parte din experimentul lui. Pe scurt, sa vada cum reactioneaza fetele. Initial, cand mi-a spus ca va pune discutia cu mine ( anonima ) pe pagina de mai sus, m-am cam enervat si l-am luat la intrebari. Apoi stau eu ce stau si defectul profesional pune stapanire asupra mea. Si descopar: experimentul asta nu e bun! Ii spun omului ca eu, daca as fi in locul lui, as schimba abordarea. Nu ii poti spune unei fete " that's right, tu nu ma stii, dar eu te cunosc si esti foarte frumoasa" pentru ca poti avea parte de reactii nu tocmai ca lumea: fetele se panicheaza, te cred obsedat. Cel mult, iti vor multumi pentru compliement si tot vor vrea sa stie cine esti. In plus, l-am sfatuit sa faca si putina cercetare: sa se uite la pozele fetelor, sa vada cu ce se ocupa, de unde sunt. Eu spre exemplu, am blog de ceva timp. Sunteti de acord ca ar fi putut sa imi citeasca 2-3 articole si apoi sa ma abordeze asa cum trebuie? In fine, tipu' mi-a dat dreptate. Din cobai al unui experiment, am ajuns critic...
All in all, articolul asta are cateva idei principale:
1. E prima data cand mi se intampla asta si recunosc, e ceva destul de original. De-asta nici nu i-am dat ignore tipului, vreau sa vad la ce il mai duce capul pe viitor.
2. Daca vor mai fi si alte fete de pe aici cobai in acest experiment, sper sa stie ce sa raspunda.
3. Un experiment de genul, chiar daca e minor, trebuie bine pus la punct ca sa iasa ceva bun din el. Trebuie stabilita o premisa, un esantion, o metoda de lucru, instrumente de lucru, timpul observatiei etc.
4. Tocmai pentru ca mi s-a parut interesant, consider ca un baiat ceva mai experimentat ar trebui sa-l reia si sa-l execute ca la carte. Si cred ca nimeni altul nu ar fi mai potrivit pentru asta decat batranul Carbonar! :)

P.S: Sper ca domnul cu experimentul sa nu ma injure. Am procedat si eu intr-un fel similar cu al lui: am scris concluziile mele si nu i-am dezvaluit numele :D.
22:59
Sincera sa fiu, nici macar nu stiu cand ar fi trebuit sa inceapa. Initial, am auzit ca sambata la 6:00 dimineata ar avea loc un cutremur. Cum eu si Habiba am avut o zi de vineri extrem de obositoare, in noaptea respectiva am baut amandoua o bere Redd's si am dormit duse :D.
A doua zi cand ne-am trezit, era cea mai frumoasa si mai insorita zi de dupa "apocalipsa". Dat fiind acest fapt, am bagat o curatenie generala ca sa nu ne prinda sfarsitul lumii cu praful de un cot pe birou, si apoi am tras o sesiune de shopping de cateva ore. Dupa-amiaza a inceput sa ploua. Semn de sfarsit? Pe dracu'! Am plecat la o plimbare prin Targoviste cu prietenul meu, ne-am uitat la "The rite" pe seara pentru ca eu nu-l vazusem. Nici macar n-am visat urat noaptea si da, am dormit ca o vacuta si de data asta.
Si iata-ma acum, la ora 10 dimineata, scriind un articol pe blog, ceea ce inseamna ca nu's moarta. Si voi citindu-l, ceea ce inseamna ca sunteti cat se poate de vii. Ideea mea nu era sa fac un jurnal al zilei trecute din articolul asta, ci sa imi pun mai multe intrebari. Prima dintre ele ar fi: cati oameni nu si-au petrecut oare "ultimele ore de viata" intr-un mod la fel de obisnuit ca mine? Cati dintre voi n-ati iesit in parc, n-ati mers la munca sau nu v-ati certat cu prietenul la fel ca pana acum, fara sa va intereseze de ultimele zvonuri legate de ziua de 21 mai? A doua mea intrebare ar fi: de ce lumea care tot prezice sfarsitul continua sa se faca de ras cu astfel de afirmatii? Din cate am inteles, domnul ( asta daca e un domn ) care a scos-o pe asta cu 21 mai s-a mai gafat o data prin 1994 cu aceeasi faza. Dobitocul a petrecut multi ani studiind Biblia. Doamne fereste, eu nu spun sa n-o citim, dar sa stai ca maniacul ani de zile incercand sa scoti ceea ce nu exista din Cartea Sfanta...cred ca nu mai e treaba de credinta, cat de mers la un psihiatru. A treia mea intrebare ar fi: ce reactii vor avea azi sustinatorii prostiei cu sfarsitul lumii? Si ultima mea nedumerire: sa incep sa-mi fac un program de-acum si pentru apocalipsa din 2012...? :)
10:23
O asteptam de mult! Ma saturasem deja de frig, de doua bluze pe mine, de umbrela care atarna greoi in geanta, de zilele in care alternam pantofii cu ghetutele, de esarfe groase la gat si de serile reci!
Intampin vara cu bratele deschise, chiar daca stiu ca nu ma voi putea bucura de ea decat de-abia dupa sesiune, asta insemnand 20 iunie. Pana atunci, ma multumesc cu tot ceea ce au adus si vor aduce zilele acestea calduroase: salata dimineata, la pranz si seara, Cola si Nestea rece, inghetata, fructe, dimineti si seri in care vantul adie placut, ochelari de soare, tricouri si maieute, soarele batand in geamul de la bucatarie si aerul curat de dupa o ploaie calda de vara, care te face sa plonjezi direct in prima balta, fara sa mai tii cont de tocuri si de hainele fitoase...
20:25
Cand m-am trezit in dimineata asta, m-am gandit ca am o zi plina si ca trebuie sa arat prezentabil. Nu pot sa merg in blugi si cu un tricou la o prezentare importanta si la o companie pentru a aplica pentru un internship. Ce mama naibii, doar sunt o doamna! Ia ca imi trag eu o rochie, un sacou si niste pantofi...si sa ma tin...
M-am prins eu ca un costum elegant nu te scuteste de probleme, de nervi sau de suparari. Dimpotriva, conferinta s-a terminat printr-o mascareala maxima, asa la patru ace cum am fost eu si alte participante. Comunicarea intre membrii unei organizatii nu e ca o pensa a sacoului, sa o poti elimina daca te deranjeaza sau daca te-ai ingrasat. E mai degraba la fel de important precum materialul: daca alegi ceva ieftin si de proasta calitate, nu te astepta sa iti faca prea multa placere sa porti haina respectiva.
Apoi am realizat ca un costum sofisticat aduce cu sine o gramada de responsabilitati. Nu le mai invidiez pe femeile care imbraca aproape zilnic asa ceva...pentru ca stiu ca automat vin si grijile, proiectele, sefii, munca interminabila, cafelele pe banda si noptile pierdute. Bineinteles, si succes, situatie financiara buna si respect. Dar nimic din toate cele de pe urma daca tinem mainile in buzunarele sacoului.
In ultimul rand, am observat ca lumea se uita lung la persoanele care sunt elegante in timpul zilei. Multi au impresia ca o cravata pompoasa insemna automat bani multi si o viata data naibii, dar putini stiu de cate ori cei care poarta cravata simt ca se sufoca din cauza ei...
Anul trecut in timpul asta alergand prin Constanta in tenesi si in blugi ( prin ploaie, evident ) ca sa imi depun dosarul pentru Academie. Ma bucur ca nu mi-a iesit. Acum bat pasul prin soare cu un sacou ai carui umerasi ma apasa greu...dar eu ii pot suporta, pentru ca am ochelari la ochi, pantofi comozi si ambitia in geanta!
20:06
E ziua sora'mii astazi...implineste respectabila varsta de 20 ani. Evident, mesaje de "La multi ani!" pe Facebook si sunat la 12 noaptea pentru a-i ura la unison cu Habiba toate cele bune, noroc in dragoste si multa fericire.
Scriam aici anul trecut despre cat de mult ne placea sa petrecem de fiecare data cand era ziua cuiva apropiat. Acum am ramas cu amintiri placute, cu dor de mers in fiecare luna la majorate, cu hainele pe care le purtam la petreceri si, bineinteles, cu poze. Ne permiteam sa ne destrabalam mult, pentru ca, ce dracu', aveam 18-19 ani, ne batea bacu' la usa. De anu' asta merge mai greu. Vorba Habibei mele...cand spui 20, deja inseamna ca trebuie sa fii om serios! Ceva este examenul de bacalaureat, altceva e o sesiune, un job.
Ma gandeam de dimineata ca din cei 20 de ani ai sora'mii, eu am prins vreo 14...doar. Si pe-aia 6 pe care i-am pierdut a avut grija sa mi-i povesteasca printre multe cesti de cafea, tigari, chiuluri, sesiuni de shopping etc. Realizez ca in tot timpul asta de cand o cunosc pe ea si pe Habiba, mi-au trecut pragul multe alte prietene, care s-au vrut a fi apropiate. Recunosc, pe unele le-am crezut si le-am invitat inauntru la o Cola, altora le-am inchis usa in nas direct si nu regret. Insa, citind aseara un articol de-al Malinei despre prieteni, m-am prins eu ca am putini, dar buni. Nu am ezitat sa-i matur afara din viata mea pe cei care m-au dezamagit de multe ori, pe cei care nu au stiut sa ma cunoasca ( desi au petrecut mult timp cu mine ), pe cei care mi-au facut rau, pe cei care m-au barfit pe la spate tocmai prietenelor mele ( gresita miscare!), cu toate ca pretul a fost pierderea acelui om in sine sau chiar a  blogului meu. Pentru ce sa mai stam bucatelele unei sculpturi antice, pe care o credeam pretioasa, dar care s-a dovedit a fi un fake?
Cum spuneam, sora'mea a facut azi 20 de ani. Nu, nu vor dansa bomboneii de data asta si nici nu vor canta manelele...deocamdata! Suntem pline pana peste cap cu examene. Se vede ca prietenele mele au schimbat deja prefixul si ca eu ma apropii vertiginos de varsta pe care o au si ele. Asta nu inseamna ca stimabila sor-mea nu va avea grija la vara sa ne scoata prin Mamaia, sa traga de noi sa mergem la plaja sau sa ne ia obligat fortat in club. Doar e sor-mea, si e mai mare, si e a mea, si o iubesc si trebuie s-o ascult, nu? Ca doar e "Ţaţa Alina"! :>
12:03
Va rog sa ma credeti ca Habiba a izbucnit literalmente in ras cand a vazut urmatoarea poza. Destul de grav pentru mine, intrucat scriam de zor la un referat pentru PR.
Da, stim cu totii cum e. Trebuie sa fie un om care sa nu se poata abtine din ras sau care trebuie sa se maimutareasca si sa strice o poza de grup. Nu spune nimeni ca nu ar fi funny ( mai ales cand peste ani regasesti poza respectiva si incepi sa ai tot felul de amintiri ), dar pe moment sigur te enervezi.
Si in timp ce eu si Habiba ne tavaleam pe jos de ras, ne aducem aminte instant ca si in grupul nostru de prietene exista o "stricatoare de poze", care este Suri. Din clasa a 8-a incoace, de cand eu si Habiba am inceput sa ne credem modele si sa ne pozam in disperare, de fiecare data cand am bagat-o pe sor-mea la mijloc, ea trebuia sa ne dea cu firma-n cap. Dupa atatia ani de poze mascarite si de strambaturi, razbunarea e dulce! Priviti poza de mai jos facuta exact pe 13 aprilie anul curent si observati crunta asemanare!
23:59
Eu nu prea le am cu site-urile smechere sau originale si in general, cu chestii care tin de calculator sau de net. Asa ca ceea ce va voi prezenta mai departe a venit ca o curiozitate pentru mine, sper sa fie asa si pentru unii dintre voi.
Popularitatea de care YouTube se bucura in randul tinerilor, al oamenilor de afaceri si politicienilor, a determinat fetele bisericesti sa construiasca, in replica, GodTube.com, o versiune religioasa a lui YouTube.com.
Desi inca in faza de testare, GodTube are deja 60.000 de vizite zilnic si un blog a carui prima inseamnare dateaza din 13 februarie 2007. Facilitatile precum video chatul si video e-mailul de pe site sunt destinate si ele "comunicarii si relationarii in scopuri evanghelice si raspandirii cuvantului Domnului cu ajutorul tuturor". Inregistrarile video noi sunt adaugate zilnic, iar unele dintre ele au un caracter religios evident si direct, altele mai putin explicit.
GodTube a fost infiintat in SUA si nu aproba incarcarea inregistrarilor video care sunt contrare spiritului religios sau ar putea sa aduca ofense in vreun fel comunitatii crestine online. Aparitia sa nu este singulara si inedita in spatiul religios online din intreaga lume. Deja exista Conservapedia, MyChurch si MuslimSpace, create dupa modelul Wikipedia si MySpace sau alte siteuri care permit crearea de retele sociale si comunitati virtuale.

Sursa: Gutu, Dorina, New Media, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2008





12:23
Va povesteam acum o luna despre o conferinta cu titlul "Ce isi doresc femeile?", organizata de Prime Romania, cu scopul de a discuta cateva reclame si strategii de comunicare ce au avut efect in randul publicului feminin. Marti dupa-amiaza, cand am vazut un alt afis cu o noua conferinta, am ranjit larg si am dat buzna la internet ca sa ma inscriu repede.
Am ramas placut impresionata si de data aceasta...Bine, recunosc, imi place mult atmosfera: calduroasa, toata lumea e prietenoasa, se servesc prajiturele cu ceai...Si sa discuti cu speakerii e ca si cum ai sta de vorba la o cafea, e o adevarata placere, mai ales cand vine vorba despre Alina Tanasa si Diana Enciu. Daca numele lor nu va suna cunoscute, de Absolutely Fabulous sigur ati mai auzit! Ati vazut cu totii reclama de pe Facebook facuta targurilor de handmade cu numele de mai sus. Doar ca aseara am aflat ca pe langa acel targ, Absolutely Fabulous mai inseamna si o firma de PR, plus o revista foarte bine facuta. Cu toate ca firma ar fi trebuit sa ma intereseze mai mult ( doar trebuie sa fiu cu ochii-n patru pe tot ce inseamna PR, nu? ), recomand revista din tot sufletul! Nici macar nu trebuie sa platiti pentru ea, puteti s-o rasfoiti online chiar aici. Si va asigur ca merita! La prima vedere, puteam sa jur ca nu e facuta in Romania, si mai ales de oameni care nu sunt neaparat profesionisti. In plus, realizarea aia a insemnat in mare parte o munca voluntara. Dar uitati-va ce pictoriale, ce poze si ce articole; nu stiu cati oameni ar putea depune atata efort fara sa fie platiti. Jos palaria pentru ei din partea mea!
Cat despre fetele care ne-au povestit aseara cate ceva din experienta lor, spuneam ca e imposibil sa nu iti placa sa le asculti. Eu ma topesc dupa discutiile astea libere, in care fiecare spune prin ce a trecut si te sfatuieste cum poate, pe tine, care esti student si de-abia scoti capul in lume. Ce am apreciat enorm la Alina si la Diana este faptul ca sunt foarte deschise la colaborari. Daca va ocupati cu fotografia, cu modelling, cu scriere de articole, daca aveti ceva idei pentru revista sau in general, pentru intregul concept Absolutely Fabulous, nu ezitati sa le contactati pe fete! Daca aveti prieteni doritori sau daca vreti sa va afirmati pe unul din planurile de mai sus, cred ca veti merge in locul potrivit...Echipa o sa va primeasca cu bratele deschise si o sa aveti cu siguranta ce invata. Si stiti si voi ca e al dracului de greu sa o iei de la zero in zilele noastre, mai ales fara nici un pic de ajutor...
Da, invitatele de aseara chiar mi-au trezit interesul pentru PR Fashion ( tema conferintei ), dar si pentru targurile si revista lor :). Si pot sa pun pariu ca nu sunt singura!

 Sursa poza:  http://abfab-magazine.blogspot.com/
13:44
N-am fost dintotdeauna asa de tare in gura. Cand eram mica pot spune ca eram chiar bleguta: eram mai mereu linistita, cand cineva ma supara nu ripostam sub nici o forma etc etc. Bineinteles, de prin scoala generala am inceput sa ma schimb si sa devin mai intepata...si nu pentru ca, vezi Doamne, intram la pubertate si incepeam s-o iau razna, ci pentru ca am inceput eu sa plec urechea mai bine la ce-mi spunea mama. Si am vazut ca imi place cum suna si ca imi place si mai mult cand pun in aplicare. Si citez:
Daca iti da unul o palma, tu da-i doua inapoi! Si daca la urma ala vine cu maica-sa la mine la usa, eu ii bat pe amandoi!
 Stiu ca nu e cel mai ortodox sfat pe care un parinte i-l poate da unui copil de 8 anisori ( oricum, l-am percutat de-abia pe la 12, asa ca nu va faceti griji pentru mine ), insa la mine a functionat perfect! Cand eram mica, intelesesem 2 idei din toata filosofia mamei mele: 1. ca nu trebuie sa stau ca fraiera cand cineva se ia de mine 2. mama e cea mai tare. Acum, dupa mai multi ani, pot desprinde tot doua invataturi:
1. Cand ai ceva de spus, ridica-te in picioare si da-i inainte! Cand cineva te jigneste sau isi bate joc de tine, riposteaza; nu neaparat prin jigniri sau prin bataie, ci prin modalitati inteligente prin care sa-i arati respectivului ca e un dobitoc. Cand ai ceva de aparat, apara!
2. Mama e cea mai tare. Da, si acum cred asta. E cea mai tare pentru ca spunandu-mi mie ca ea o sa-i bata pe toti, m-a facut sa am incredere in ea...Chiar imi amintesc de o faza din "Viata cu Louie", cand personajul principal spunea ca mamele sunt cele mai puternice - "Pazea, vine cu maica-sa! Saptamana trecuta a ucis un balaur!". Maica-mea a ucis o herghelie la viata ei...:). Da, chiar cred ca e cel mai bun mod de a-i spune copilului tau ca intotdeauna, indiferent de consecintele faptelor sale, tu ca parinte o sa-l iubesti si o sa-i fi aproape neconditionat. Am bagat bine asta la cap. Dovada? Barfe lungi cu mami de fiecare data cand am nevoie de un sfat.
Cand o sa am un copil, o sa-i spun acelasi lucru care mi-a fost spus mie. Insa o sa ma asigur inainte de toate ca nu o ia la propriu, asa cum s-a asigurat si mama in cazul meu :D. Mi-am adus aminte de multe din sfaturile si conceptiile mamei mele, pentru ca zilele astea am avut ocazia sa petrec putin timp alaturi de ea. De-abia peste 3 luni o sa-i mai aud expresiile ingenioase si invataturile originale...
21:06
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com