La costum

Cand m-am trezit in dimineata asta, m-am gandit ca am o zi plina si ca trebuie sa arat prezentabil. Nu pot sa merg in blugi si cu un tricou la o prezentare importanta si la o companie pentru a aplica pentru un internship. Ce mama naibii, doar sunt o doamna! Ia ca imi trag eu o rochie, un sacou si niste pantofi...si sa ma tin...
M-am prins eu ca un costum elegant nu te scuteste de probleme, de nervi sau de suparari. Dimpotriva, conferinta s-a terminat printr-o mascareala maxima, asa la patru ace cum am fost eu si alte participante. Comunicarea intre membrii unei organizatii nu e ca o pensa a sacoului, sa o poti elimina daca te deranjeaza sau daca te-ai ingrasat. E mai degraba la fel de important precum materialul: daca alegi ceva ieftin si de proasta calitate, nu te astepta sa iti faca prea multa placere sa porti haina respectiva.
Apoi am realizat ca un costum sofisticat aduce cu sine o gramada de responsabilitati. Nu le mai invidiez pe femeile care imbraca aproape zilnic asa ceva...pentru ca stiu ca automat vin si grijile, proiectele, sefii, munca interminabila, cafelele pe banda si noptile pierdute. Bineinteles, si succes, situatie financiara buna si respect. Dar nimic din toate cele de pe urma daca tinem mainile in buzunarele sacoului.
In ultimul rand, am observat ca lumea se uita lung la persoanele care sunt elegante in timpul zilei. Multi au impresia ca o cravata pompoasa insemna automat bani multi si o viata data naibii, dar putini stiu de cate ori cei care poarta cravata simt ca se sufoca din cauza ei...
Anul trecut in timpul asta alergand prin Constanta in tenesi si in blugi ( prin ploaie, evident ) ca sa imi depun dosarul pentru Academie. Ma bucur ca nu mi-a iesit. Acum bat pasul prin soare cu un sacou ai carui umerasi ma apasa greu...dar eu ii pot suporta, pentru ca am ochelari la ochi, pantofi comozi si ambitia in geanta!