Dana Carastoian: terasa

Pe Richard Clayderman l-am descoperit din povesti. Prima data, se facea ca ma balansam la o terasa cu prietenele mele intr-o seara de vara, savurand cate un cocktail rece si vorbind cu atata pofta despre noi si altii, de zici ca se luptau pisicile la gura noastra. Ce e drept, cam asa se intampla de fiecare data cand ne vedem dupa multa vreme. Si in pauzele dintre subiecte, se auzea o melodie care ne calma patosul de vorba si ne redadea suflarea.
A doua oara, se facea ca eram cu iubitul meu intr-o dupa-amiaza calduroasa, eu jucandu-ma cu paiul intr-un frappe si el deschizandu-si berea, la fel, vorbind de-ale noastre, pupicindu-ne si urmarind trecatorii. Mancam amandoi romantic dintr-o pizza, un fel de poveste urbana in genul "Doamna si vagabondul", numai ca fara spaghette. Chiar si asa, tot ajungeam botic in botic dupa fiecare inghititura de mancare. Si fundalul muzical parca ne indemna sa ramanem asa lipiti acolo.
Ambele povesti au in comun terasa La Balansoar din Mamaia, locul in care asta-vara probabil se putea asculta cea mai relaxanta si mai frumoasa muzica din toata statiunea. Mi s-a parut mie ca erau melodii de poveste, si, de atunci, de fiecare data cand aud pianul lui Clayderman, parca revad acele momente frumoase pe un fundal roz pal si cu putin praf magic de zane presarat printre oamenii din ele. Uneori mai ascult melodiile la birou, in timp ce lucrez sau sunt agitata. Parca ma rup putin de lume si ma invaluie din primele secunde o stare pe care o capeti atunci cand asculti finalul fericit al unui basm sau al unei povesti de dragoste. Pianul lui Clayderman este o poveste pentru fericiti, pentru indragostiti, dar mai ales, pentru visatori...

12:02

Toata saptamana aceasta am avut doar cateva melodii in playlist-ul de la birou, insa mi-au umplut foarte bine orele care parca se tarau in patru labe pana la sfarsitul fiecarei zile. Mai aruncam cate un ochi la Tudor Chirila care canta "Suflet normal", in timp ce monitorizam presa. Ma gandeam ca sufletul meu e plecat la mare de ceva timp, ca si-a dat jos camasa de birou si a plecat la plaja cu rucsacul in spate. Ca alterneaza o Cola rece cu o bere Redd's in timp ce sta tolanit pe nisip cu ochelarii la ochi, ascultand valurile si privind lumea din apa. Ca e pe undeva pe la o terasa, savurand un Frappe si stand la barfa cu alte suflete care au ajuns la distractie inaintea lui. Ca il poarta pasii pe undeva prin Constanta in timp ce mediteaza vag la toamna care urmeaza. Da, cu siguranta sufletul meu a plecat la mare cu o pereche de blugi scurti si chiar si asa, acum probabil moare de cald printr-un maxi taxi sau vreun autobuz.Eu o sa-l prind din urma in seara asta. Si o sa il scot la plimbare in fiecare seara timp de doua saptamani ca sa nu mai planga de atata dor de duca. Cand o sa se termine vacanta, o sa-l consolez amintindu-i ca inainte sa incepem primul an de facultate nu ascultam numai Vama, ci si Bruno Mars - Billionaire, in timp ce goneam cu masina pe bulevard si visam cu ochii deschisi la tot ce inseamna Bucuresti. Am sa-i spun sa fie impacat si sa aiba curaj, pentru ca toate visele alea de pe Tomis incep sa prinda contur si toate dorintele de pe stradutele din centrul vechi al Constantei se implinesc pe rand, ca si cum le-as sufla pe fiecare in parte de pe un tort. Si o sa ma inteleaga. Dar pana atunci, il asteapta multe rasarituri si apusuri pe malul marii si multe amintiri pentru toate golurile mai mici sau mai mari pe care le-a acumulat de-a lungul anului. O sa fie un suflet fericit...

apus Coca Cola Constanta fericire Frappe litoral mare nisip plaja plimbare rasarit Redd's suflet terasa vacanta valuri vara

17:23

Cred ca nu e student care sa nu fi auzit clasica poveste a lui Costel de la Deko. In sesiune, vrei sa te apuci de invatat. Iti faci program sa te trezesti de dimineata, sa mananci ceva si sa bagi invatat 3 ore. Iei o pauza scurta si apoi mai inveti inca 5 ceasuri. Si a doua zi cand faci ochi, vrei sa iti pui planul in aplicare. Te duci in bucatarie sa iti iei micul-dejun, dar nu poti sa mananci daca n-ai rosii. Ca ti-e pofta, frate! Si te duci la piata si iti iei rosii. Cand te intorci, nu poti sa inveti daca n-ai Cola. Si te duci sa iti iei Cola. Cam asa se duce dracu' ziua de invatat...
Dupa modelul asta, stateam eu cu Habiba azi la barfa, intr-o pauza de invatat. Ne uitam la balconul nostru care este efectiv in paragina si ne gandeam sa facem o curatenie generala si sa-l "pimpuim". Vedeti voi, asta e o problema grava la noi, intrucat resedinta noastra este frumoasa, o iubim si nu ne lipseste nimic, doar ca absolut toate obiectele din ea sunt vechi. Nu stiu daca v-am povestit, dar avem o masina de spalat semi-automata. Trebuie sa punem dusul in ea ca s-o umplem cu apa, sa lasam hainele la spalat, sa le scoatem si sa la clatim, sa le bagam in storcator si sa il descantam ca sa mearga, apoi sa evacuam intr-un lighean. Da, e munca de echipa si cam asa ne-am petrecut eu, Habiba si Delia serile de vineri din ultimele luni.
Acum mi s-a pus pata pe balcon. M-am dus azi la un examen si toata ziua m-am gandit la cum as vrea sa arate terasa mea la vara. Pentru ca am un balcon mare si deja il vedeam azi cu doua fotolii de-alea pufoase si mari, cu o masuta mica si niste Nestea in pahare, iar eu, tronand ca o placinta cu laptop-ul in brate, privind cand la Facebook, cand la apus. Apoi intervine Habiba si imi spulbera visele: costa... Ma gandeam apoi ca si un stil oriental cu perne mari si moi si niste covorase fluffy ar fi dragute...
Stateam in seara asta si citeam pentru examenul de imagologie si tot visam la balconul meu. Am cautat chiar poze pe net si i le aratam Habibei. Pe mine chiar ma roade treaba asta si trebuie sa ma ocup de ea cat mai repede, inainte sa incep examenele. Nu de alta, dar who knows? Poate pentru ultimul examen de pe 23 iunie o sa invat pe propria mea terasa, in propriul meu scaun, cu flori sub nas si cu ceva rece. Cam asa: