Cu happy ending

Am trecut pragul primei zile de vara cu o gramada de rapoarte la birou si cu sesiunea de mana. Unul din inceputurile fortate despre care am spus de atatea ori ca imi provoaca incomoditate sufleteasca. Si cum oricarui inceput ii sta scris in frunte un final, aseara s-a terminat vara cu tot ce a insemnat ea.
Ma asteptam sa fiu usor melancolica, de obicei cam asa sunt in ultimele zile din august. Nu de alta, iubesc toamna, dar ca orice om care se afla in orice fel de relatie, imi dau seama de ce am avut de-abia cand am pierdut. Asa ca dureaza putin pana cand imi dau seama cat de mult imi plac lunile septembrie si octombrie si cat de fericita sunt de obicei in noiembrie. Dar revenind, strop de melancolie nu am avut aseara pe fata.
Ultimele ore din aceasta vara m-au prins pe terasa unui restaurant din Targoviste cu o super priveliste si o mancare delicioasa (nici n-aveti idee cat conteaza detaliul asta pentru mine!). Si m-am trezit discutand cu iubitul meu despre oamenii pe care am avut placerea de a-i cunoaste in aceste trei luni, despre contractul de munca semnat cu emotie si entuziasm chiar ieri dimineata, despre cat de frumoasa a fost mini-vacanta din august petrecuta impreuna. M-am prins cu greu si cu neincredere precum Toma Necredinciosu' ca povestea din aceasta vara a fost cu happy ending pentru mine. Una dintre putinele. Cu binele care invinge raul, cu munca rasplatita, cu asteptare care merita, cu un curcubeu care apare dupa ploaie. Pentru prima oara dupa mult timp am pasit in toamna cu liniste, implinire, fericire si cu saluturi prietenoase catre vara. Vreau frunze aurii care sa inlocuiasca marea, vreau ploi scurte si tacute care sa suplineasca toata canicula, vreau continuare a ceea ce am inceput, vreau plimbarile lungi de mana prin parc in locul celor de pe litoral si, daca se poate, inca un happy ending peste trei luni. O toamna frumoasa tuturor si la cat mai multe povesti frumoase!