100

Am ajuns in sfarsit la ea. Poate ar fi trebuit sa o fi scris in urma cu ceva timp, sa fi publicat mai mult si mai des. Dar nu am facut-o. Si uneori regret, pentru ca multe lucruri pe care vreau sa le povestesc aici se pierd in orele mele petrecute la birou sau la facultate, dar alteori nu am nici o remuscare, pentru ca stiu ca nu consemnat aici decat ganduri pe care le-am considerat demne de povestit.
Au fost 100 de postari scrise deseori la sentimente puternice, de genul furiei sau extazului, postari scrise in momente de liniste, din comfortul casutei mele sau din deplasare, postari scrise mai la oboseala, mai in momente in care nici sa ma ridic din varful patului nu-mi ardea. Nu stiu daca sunt cele mai reusite, dar cu siguranta fiecare articol are intensitatea lui, mai redusa sau mai puternica, pentru ca fiecare reprezinta o mica parte din defularile mele si, de ce nu, din micile si ocazionalele mele frustari ca nu m-am facut "scriitoare", precum imi doream cand eram mica. Dar cine stie, poate pana la postarea cu numarul 200, o sa tin in mana un mic volum propriu de proza sau poezie; daca nu, o astept pe cea de-a 300-a, 400-a, etc. Pana atunci, ma bucur de acest numar ca un copil de ziua lui de nastere si imi doresc un sincer "la cat mai multe!"si poate si mai dese.