Am fost aseara la o conferinta de vreo 2 ore pe tema "Ce-si doresc femeile?". Da, titlul suna foarte atractiv, mai ales ca este vorba de o dilema pe care o au barbatii ( si femeile, de ce sa fim ipocrite? ) de o gramada de timp. Probabil din acest motiv eram doar vreo 10 persoana ( in afara de cei 2 speakeri si de organizatori ) care aveam idee despre PR, comunicare, advertising etc. Pentru ca de fapt, in cadrul conferintei urma sa se discute despre brandurile care au trecere la femei, despre reclamele care le plac doamnelor si domnisoarelor etc.
Cu toate ca un speaker a intarziat si am inceput cu vreo 15 minute mai tarziu decat trebuia, organizarea a fost foarte buna. Cateva fete stateau la intrare cu lista cu membrii publicului, ni s-a servit ceai si prajiturele si atmosfera a fost in general destul de prietenoasa. In mod special m-a impresionat primul speaker, Alecsandra Roman (Strategic Planner, Graffiti BBDO) care a avut un discurs degajat, dar foarte interesant. Cu toate ca avea doar 23 de ani din cate am inteles eu, are o cariera solida si a avut ce sa ne impartaseasca. Eu apreciez mult oamenii ( si mai ales pe cei de comunicare ) care sunt in stare sa vorbeasca pe un anumit subiect fara un suport de voi in fata. Si am mai apreciat si faptul ca ne-a aratat unele reclame pe care nu le stiam. Spre exemplu, stiam de campania DOVE cu toate acele femei care nu arata tocmai 90-60-90, dar care se simt bine in pielea lor. Nu stiam in schimb de urmatoarele reclame, care m-au cam "lovit" si tocmai din acest motiv le-am retinut:

Am mai vorbit un pic si despre campaniile de la Pepsi Light si Redd's, dar acestea  va sunt mai cunoscute. Prima vorbeste despre cat de greu este sa fii femeie ( si chiar si multi barbati au recunoscut-o! ), iar despre cea de-a doua stim cu totii ca este Too Tasty for Men. Dar as vrea sa va uitati neaparat la reclamele DOVE, pentru ca, or exprima ele ceva ce stim cu totii, dar aceasta firma a fost prima care a spus cu voce tare toate frustrarile femeilor in ziua de azi si pericolul la care suntem toate expuse. Nu e de mirare ca multe fete nu isi iubesc corpul si sunt dezamagite de cum arata. Am mai spus-o si o voi mai spune: doamnelor, suntem frumoase asa cum suntem si daca nu ne placem noi insine, nimeni altcineva n-o va face! :)
15:34
Zilele trecute am utilizat pentru prima oara in viata mea ruj rosu :). Da, stiu, rusinos. Am mai incercat eu pana acum gloss'uri mai evidente, dar le stergeam repede spunandu-mi ca nu sunt de mine. Si m-am ambitionat saptamanile astea si mi-am spus s-o dau naibii de treaba si sa incerc...Cam asa mi-am inaugurat eu rujul meu rosu la o sedinta foto cu Habiba. Cum nu am avut tupeu sa plec cu el pe buze de acasa, am facut cateva poze fara. Dupa ce m-am gandit sa ma rujez si eu ca o doamna, am vazut rezultatele: nu imi venea sa cred ca gagica din fotografii eram eu...Doamne, ce schimbare! Ce poate face un ruj rosu!
Si chiar ma gandeam zilele astea ca nu prea m-am machiat in ultimii 3 ani asa. A fost nebunia aia de pe la 14 ani cand am descoperit si eu fardurile si creionul de ochi; am cam fortat-o in primul an de liceu, dupa care am inceput s-o las din ce in ce mai moale. Cand eram in clasa a 12-a si trebuia sa plec de acasa la ora 7, de-abia imi puteam tine ochii deschisi sa imi aplic un fond de ten si un balsam de buze. Cand ma uitam la domnisoarele mai mici cu un an decat mine care defilau pe tocuri si cu boticul inainte pe la 8 dimineata cand eu nu stiam cum sa ma ingramadesc mai repede la cafea sau la Cola, nu imi venea sa cred. Si acum ma intreb cum fac unele colege de-ale mele de la ora 8 cand incepem cate un seminar sunt ca scoase din cutie...
Barfeam cu prietenul meu acum ceva timp ( yeah, we do that ) si imi spunea ca, daca o fata e frumoasa si dimineata cand se trezeste cu parul ciufulit, fara machiaj si cu ochii lipiti, atunci inseamna ca frumusetea ei naturala e pe bune si ca aia da gagica! Sunt curioasa oare cati baieti gandesc asa... pentru ca noi fetele ne aranjam si pentru voi ( lasand la o parte alte domnisoare pe care avem ciude si vrem sa le facem invidioase ). Ne simtim bine in adancul sufletului nostru cand avem o fusta noua sau un fard nou si suntem claxonate de cum iesim pe strada ( sa nu exageram totusi cu claxonatul ). Dar cand stam prin casa nu aratam prea sexy... purtam si noi pijamale mai largi, parul prins banal in coada si ne pierdem si noi prin halate pufoase sau sosete groase. Da, haina face pe om, dar machiajul il da gata! Stiam de mult ca un make up poate schimba radical o persoana, dar acum m-am convins, avandu-ma cobai chiar pe mine... de-asta am un sfat pentru baieti: cand dati peste o domnisoara draguta cu care vreti mai mult de 2-3 intalniri, dati-i un servetel umed si rugati-o sa isi curete un pic "masca". :)
23:03
Nu sunt eu mare fana H&M, dar pentru ca am fost prin apropierea AFI-ului azi m-am gandit sa imi iau fetele si sa dam o tura de curiozitate. Barfisem cu ele destul pe tema asta in ultimele saptamani. Adevarul este ca publicitatea facuta brand-ului a fost obsedanta...nu aveai cum sa nu stii ca zilele astea au loc deschideri ale filialelor din Bucuresti! Asa ca am mers mai mult ca sa vedem daca reclama lor a atras atat de multa lume pe cat si-ar fi dorit ei. Ei bine, da! Si chiar si in plus!
Dupa cum v-am spus, nu am vrut sa imi iau ceva din H&M. Aveam alte lucruri de cumparat, dar nu m-am putut abtine sa nu arunc o privire de PR-ista in formare. Am fost uimita sa vad ca organizarea era data naibii. Cu toate ca oamenii ( da, 90% femei ) formasera o coada de aproximativ 1 km cred eu, aproape de la intrarea mall-ului pana la intrarea din magazin, totul s-a desfasurat intr-o ordine perfecta. Grupuri intrau atunci cand paznici le dadeau drumul inauntru. Nu au existat conflicte din cate am vazut, pentru ca existau persoane care aveau grija sa asigure ordinea si disciplina. Am vazut si o tipa ( i-as fi strigat "Disperato!", dar sunt o doamna ) care a incercat sa se bage in fata, dar unul din paznici a pus-o frumusel la locul ei.
Da, lansarea H&M a fost pe masura asteptarilor. Chiar vorbeam cu Denna zilele trecute si prevedem noi asa ca Zara va avea mult de suferit in perioada urmatoare, pentru ca are si niste preturi nesimtite de multe ori pentru nimic. Da, concurenta va fi mare. Insa nu am inteles aglomeratia de azi ( am incercat s-o surprind in cateva poze facute cu telefonul Flaviei, dar nu stiu cat am reusit ); stiu ca aseara a fost un party oferit de H&M unde invitatii au avut parte de reduceri bunicele. Astazi, din cate am inteles, oferta nu mai era valabila, dar romanii tot stateau la ditamai coada asemanatoare cu cea de la paine calda. Cam asta a fost si lansarea in AFI. Atat am vrut sa vad. Sunt sigura ca si cele din restul mall-urilor vor avea succes, dar eu prefer sa intru linistita in magazin peste 2 saptamani asa si sa pot proba ce imi doresc, fara sa fiu grabita :).




23:55
Nu le am cu politica. Acasa era tata care imi explica ca la prosti, aici este Habiba care imi citeste zilnic presa. Unele lucruri le intelegem, altele nu, ne punem intrebari si ne dumirim si noi cu ce se intampla prin lumea asta mare. Insa nu trebuie sa avem 3 diplome ca sa ne dam seama de unele lucruri...grotesti.
Articolul despre care vreau sa va povestesc un pic ( da, de obicei scriu posturi kilometrice, acum voi fi scurta pentru ca faptele personajului principal vorbesc de la sine ) este mai vechi, adica a aparut pe la sfarsitul lunii februarie. Inca de cand l-am vazut, m-am asteptat ca omul asta s-o dea in bara grav de tot, chiar daca nu stiam mai nimic despre el. Da, Gaddafi este un nebun de legat dupa parerea mea."Copil teribil al nationalismului arab, "sponsor" oficial al terorismului, batran leu al desertului, rege si bufon"  - cam asa este descris Gaddafi in presa, care de data asta chiar nu exagereaza. Iata cateva replici memorabile la care m-am gandit sa va dau share si voua:
"Shakespeare: acest mare dramaturg de origine araba", spunea el, explicand unei asistente putin instruite ca numele scriitorului englez este o deformare a numelui seicului Zubayr.
In dictionarul personal al liderului revolutiei libiene, stramosii indienilor americani sunt originari din Africa de Nord. Iar America isi trage numele de la "emir Ka" de la care navigatorul italian Amerigo Vespucci ar fi furat totul.
In registrul economic, Elvetia este o tara "apropiata" de Libia dar "mai putin dezvoltata".
Hamburgerul este un "amestec de libarci, soareci si broaste cu ajutorul caruia a fost distrus URSS".
Este si expert voluntar in sanatate. "SIDA, SIDA, SIDA. Nu mai auzim nimic altceva. Este terorism. Este un razboi psihologic. SIDA e un virus linistit. Daca te pastrezi curat, nu sunt probleme", a spus el, in 2003, la un summit al Uniunii Africane.
"Conditia femeii in Europa este tragica. Ea este obligata sa faca uneori o munca pe care nu o vrea, precum mecanic sau zidar. Mi-ar placea sa salvez femeia europeana care se zbate", afirmase el, la Paris.
In cursul summitului arab din 1988, s-a prezentat cu o manusa alba pe mana dreapta. Liderul libian a explicat ca vrea sa evite orice contact cu "mainile patate de sange" ale anumitor lideri. La summitul urmator, a fumat un trabuc gros, sufland ostentativ fumul in directia vecinului sau, fostul rege saudit Fahd.
Rad eu, dar e cam de plans... Gaddafi nu se va opri doar la niste replici penibile...
Sursa: http://www.hotnews.ro/
20:26
De curand particip intr-un proiect creat de SNSPA, unic in Romania. Intelligent Communication este coordonat de cateva profesoare din cadrul facultatii si reprezinta o firma imaginara, dar cu 45 de angajati ( astia suntem noi, studentii ) si cu task-uri reale. Pe scurt, tot acest proiect isi propune sa simuleze timp de cateva luni intreaga structura si activitate a unei companii. Si e al naibii de interesant... e ca si cum ai avea un job, trebuie sa lucrezi in echipa ( cu departamentul tau ), ai un termen limita pentru a preda anumite sarcini etc. Pentru mine, este ca si cum as fi manager in cadrul departamentului de Strategii de Comunicare al unei organizatii cat se poate de reale.
Nu stiu cat de mult va intereseaza pe unii dintre voi proiectul in care eu m-am bagat cu atata entuziasm, dar promit ca imediat ajung la subiectul articolului, subiect despre care vroiam sa scriu de mult. Intrucat noi suntem 300 si ceva de studenti in an si locurile au fost limitate, a avut loc o selectie a candidatilor. A trebuit sa trimitem un CV insotit de o scrisoare de intentie si sa participam la un interviu scurt. Cum spuneam mai sus, profesorii chiar isi doresc sa ne arate cat mai mult din functionalitatea unei firme, asa ca ne-au selectat pentru job-uri pe baza EXPERIENTEI. Da, de aici porneste polemica ( pentru unii; pentru mine lucrurile sunt clare ). Cei care nu au fost angajati s-au suparat foarte tare si s-au intrebat de ce au fost alesi tot cei care aveau experienta si nu au fost alesi si cei care nu aveau; in fond, spun ei, cei care au experienta au facut deja practica si acum trebuie sa li se dea si altora oportunitatea de a depasi stadiul teoretic. Aici intervin eu cu lamuririle si voi fi cat se poate de concisa: pentru ca asa e si in viata reala!
Sa va spun cum vad eu treaba asta. Cat suntem in liceu, majoritatea dintre noi suntem pe alta lume: descoperim cluburile, problemele in dragoste, chiulul, fazele rebele etc. Bineinteles ca sunt foarte putini cei care stiu de pe la 15-16-17 ani ce vor sa faca mai departe si se gandesc sa ia atitudine pentru a-si asigura viitorul. Ca sa nu mai spun ca sunt putini cei care se implica in voluntariat sau care iau parte la activitati practice de orice tip si accepta s-o faca moca, doar pentru ca proiectele respective au legatura cu profesia pe care ei si-o doresc. Eu am inceput sa lucrez in ONG-uri de prin clasa a 9-a, cand m-am hotarat sa merg pe la cursurile Crucii Rosii, sa continui apoi cu Antidrog si Centras. Tin minte si acum ca multi dintre colegii sau amicii mei ma intrebau cu cat sunt platita. Nu am degete la maini ( si nici la picioare ) ca sa ii numar pe cei care ma luau de ultima fraiera pentru ca "imi pierdeam timpul" cu activitati de voluntariat. Am facut-o pentru propria mea satisfactie, pentru legaturile pe care mi le faceam cu diferite persoane, dar mai ales pentru ca stiam ca imi va prinde bine la CV. Acum va intreb: cati dintre liceeni se gandesc la aceste aspecte? Prea putini! In clasa a 12-a multi dintre ei se decid cu greu la ce facultate vor merge, sunt fericiti ca au luat bacul si daca au intrat si unde au vrut ei, apai viata e roz. Si cand se gandesc in primul an de facultate sa se angajeze in domeniul lor sau sa se implice in proiecte extrem de serioase, crudul adevar le crapa capul: n-au experienta - automat, nu au ce cauta. Cam asa e si in viata...Acest gen de elevi, studenti sunt cei care se asteapta sa termine facultatea si la 23 de ani sa fie angajati ca directori in companii de prestigiu, cu un salariu nesimtit: cei care au o diploma, dar nu au pus aproape niciodata in viata lor mana pe ceva practic. Chiar vorbeam acum ceva timp cu DianaEmma despre treaba asta... normal ca femeia de serviciu are un salariu bun, ea munceste, a muncit toata viata si n-a asteptat sa se iveasca vreun post de conducere pentru ea.
Nu am vrut sa jignesc pe nimeni prin articolul asta. Imi doresc doar sa fie citit de cat mai multi tineri, mai ales de liceeni care inca le pot face pe toate. Imi doresc sa deschida ochii si sa vada ca diploma de absolvire nu e de-ajuns. Nu zic sa va inscrieti neaparat in ONG-uri. Spun doar sa aveti initiativa, sa cautati cat mai din timp modalitati de a face lucruri practice, care sa va ajute pe viitor. Pentru ca va puteti trezi la 23 de ani ca vreti sa munciti la un nivel inalt, ca aveti cunostiinte chiar, dar nu va vrea nimeni, pentru ca nu aveti experienta. Am colegi de facultate care la 20 de ani au niste CV-uri impresionante ( si nu, n-au bagat de la ei ); oamenii astia au facut mai multe decat au facut altii de 40 de ani. Sfatul meu asta e: apucati-va din timp si faceti nesuferita aia de experienta care va este atat de des ceruta!
13:42
Cica:


Secrete pentru o relatie reusita:
1. E important sa gasesti un barbat care sa te ajute in gospodarie.
2. E important sa gasesti un barbat care sa te faca sa razi.
3. E important sa gasesti un barbat pe care sa te poti baza.
4. E important sa gasesti un barbat care sa te iubeasca.
5. E foarte important ca cei patru barbati sa nu se cunoasca intre ei.
( Sursa: Facebook - Alex Coman )

Ma intreb daca prietenul meu o sa  incerce sa se identifice cu unul sau mai multi dintre acesti barbati sau daca o sa imi rupa capul direct :).

Sursa poza: LeLove
00:20
La recomandarea unui prieten, am vazut in aceasta seara filmul "Quills", produs in 2000, cu Geoffrey Rush si Kate Winslet in rolurile principale. Evident, au trebuit sa treaca 11 ani de la aparitie ca sa vad si eu filmul. Parerea mea? Bolnav, dar extraordinar :).
Spre rusinea mea, nu prea imi gasesc momentan cuvintele pentru a descrie povestea, intrucat doar ce am terminat de vazut filmul. Insa nici nu vreau sa astept pana zilele viitoare pentru a-mi spune parerea pentru ca entuziasmul meu nu va ma fi la fel. Personajul principal este controversatul Marchiz de Sade, a carui opera a fost mult mai mareata decat viata sa. Acesta a fost inchis intr-un spital de nebuni si a murit pentru ideile sale filosofice sadice. Lasand la o parte toata pornografia din film, consider ca morala intregii povesti este la fel de remarcabila precum intamplarea in sine. Probabil ca cei care sunt innebuniti dupa scris, cei care nu pot sta o zi fara sa noteze macar niste ganduri, cei care dorm la cap cu un caiet si un creion vor intelege nebunia Marchizului de Sade, care gaseste cele mai ingenioase si mai bolnave metode de a scrie si de a publica romanele sale perverse. Cum actiunea se desfasoara in Franta, in perioada Marii Terori, trebuie sa ne asteptam de la inceput de la cat mai multa pornografie si de la numeroase pedepse.
Sfatul meu este ca pe langa jocul remarcabil al actorilor, pe langa desfasurarea actiunii ( care dureaza vreo 2 ore ) si pe langa partea "scarboasa" in opinia altora, sa incercati sa urmariti si sa nu judecati pasiunea Marchizului de Sade pentru scris, intrucat era singura sa cale de eliberare. Daca veti sta sa meditati bine, veti vedea ca in zilele noastre nimeni nu ne interzice sa asternem orice fel de ganduri pe hartie. Acum cateva sute de ani, sa ii interzici unui om, mai ales unui nebun, de a-si sustine ideile prin scris, era crima pura, era ca si cum i-ati fi smuls ultimele picaturi de salvare. Recomand filmul...il recomand din tot sufletul meu de scriitoare amatoare! :)
00:01
Cand profa de franceza ne-a intrebat acum o saptamana de ce ne place sa ne referim la noi ca la niste adolescenti, am ranjit la ea si i-am spus ca din obisnuita. Cand profu' de sociologie ne-a intrebat azi la seminar ce diferente simtim intre viata de licean de clasa a 12-a si viata de student, ne-a cam traznit.
Si m-am gandit tot drumul inapoi spre casa ( motiv pentru care am fost distrasa si m-au injurat cativa la metrou; no problem, si eu ii injur zilnic pe multi ). Cand imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta eram disperata cu bacul si cu admiterea, si mai ales cu proba de competente digitale ( nu va lasati pacaliti de faptul ca am blog, tehnologia moderna ma termina - asta nu inseamna ca nu stiu cine mi-a spart parola de la blogul anterior ), nu imi vine sa cred. Am trecut deja prin ele, cu stresul de rigoare, dar acum mi se par nimicuri pe langa ce stiu ca ma asteapta in anii urmatori. Toata lumea imi spunea asta, de la DianaEmma pana la bloggeri sau cititori care intrau intamplator pe blogul meu...si n-am crezut...acum ii cred.
Diferentele intre activitatile mele de anul trecut si anul asta sunt cat se poate de evidente. Treburi cu care nici nu aveam tangenta in 2010 fac acum parte din rutina mea. Anul trecut tot ce faceam era curatentie in camera mea, spalatul vaselor mele, o cafea si ajutor prin casa doar daca mama mi-l cerea. Acum am zi stabilita de curatenie si am invatat inevitabil sa gatesc, in ciuda refuzului meu vehement de a trece la cratita.
Si tin minte ca si anul trecut imi toceam coatele cu cititul si invatatul, ca si anul asta. Doar ca acum, ca sa am o formulare mai smechera, totul se intampla la un alt nivel :). Ma da pe spate faptul ca fata de liceu, in facultate ni se cer  parerile nostre si ca nu urla nimeni ca debitezi prostii, atata timp cat le poti sustine argumentat. Imi plac la nebunie discutiile libere cu profii pe temele noastre ( le vad mai mult ca pe niste ore de barfe uneori ) si proiectele pe care trebuie sa le fac.
Nici nu mai stiu cum am ajuns aici...stiu doar ca am muncit al dracu' de mult ca sa muncesc acum si mai si. Si cu toate ca o aud periodic pe Habiba cum ofteaza "a trecut si toamna.."., "a trecut si 2010", "a venit si martie" etc, tot nu am realizat cum a trecut timpul si cum am ajuns de la adolescenta la o tanara studenta ( inca nu adulta, e mult spus ). M-a lovit brusc faptul ca am mai multe drepturi, dar si obligatii de nu-mi vad capul. Ma bucuram ca nu ma mai bate mama la cap sa vin la masa la ora la care vroia ea, dar ma bucur acum in zilele in care gateste Delia sau Habiba, pentru ca nu trebuie s-o fac eu :).
P.S: prefer sa nu vorbesc despre oamenii din viata mea de anul trecut, pentru ca am suferit multe dezamagiri pe toate planurile. Nu-mi neg trecutul, dar citeam mai de mult la Grapefruits ca indiferent ce ai fi facut, inca mai ai un viitor luminos. Am bagat la cap asta!
P.P.S: poza e un pic exagerata, de fapt, nu am dus-o si nu o duc deloc rau, plus ca mereu am stiut ce mi-am dorit :D trebuie sa recunoasteti ca mesajul ei este totusi interesant...
20:49
Nu stiu cum naibii ni se intampla asta! Stiti voi la ce ma refer: baietii spun ceva, fetele inteleg mai mult sau mai putin, de unde rezulta ca noi suntem nebune si ne place sa ne complicam existenta, iar ei sunt inevitabil porci, ca doar asta e apelativul pe care il folosim mai mereu cand suntem nervoase.


Dupa certuri cu greu incheiate, am ajuns la concluzia urmatoare: daca fetele inteleg gresit, inseamna ca mesajul transmis de catre baieti nu este bine formulat. Si invers. Am i right? Stiu ca preferam sa ne facem paranoici ( cam asa sunt domnisoarele in viziunea baietilor ) si nesimtiti ( cam asa sunt barbatii pentru orice femeie suparata pe sexul masculin ) in loc sa recunoastem ca exista de fapt o problema de comunicare. Preferam sa ne rezumam la "femeia trebuie iubita, nu inteleasa" si la "barbatii mint mai mult decat femeile" in loc sa vedem ceea ce se afla de fapt in spatele zbieretelor si a nervilor mancati: damele inteleg gresit pentru ca stimabilii domni nu formuleaza bine. Stiu ca acum imi vor sari probabil in cap cativa; salveaza cu ceva faptul ca situatia asta poate fi si inversa? Doar ca Freud este ala care a murit cu "Ce isi doresc femeile?" in gand, si nu Simone de Beauvoir cu "Ce isi doresc barbatii?". Aud mai des ca sexul frumos  interpreteaza tot, iar barbatii spun exact ce gandesc. Deci? E o problema de comunicare sau nu? Pentru ca, dupa capul meu, femeile nu sunt neaparat paranoice si barbatii nu mint mai mult decat noi, doar ca vorbim impreuna si ne intelegem separat...
13:16
Avertizez de la inceput: articol cu o mare doza de narcisism!
Am tot citit articole in ultimele luni al caror subiect era increderea in sine, felul in care arata o persoana ( grasa sau slaba ) si am observat ca sunt multe care nu se simt chiar bine in pielea lor. Vorbesc la feminin pentru ca baietii ori au mai putine complexe, ori nu isi bat atat de mult capul cu ele. Noi nu putem sa ne abtinem sa nu ne studiem in oglinda, sa nu ne gasim un colacel in plus, un cos mai aiurea sau un fir de par care sta prea ciudat. Mai grav e cand ne vedem grase si nu suntem, mai grav e cand ne vedem urate si realitatea e alta, mai grav e cand deja tindem catre o depresie si motivele serioase lipsesc cu desavarsire.
As fi ipocrita daca as spune ca nu am si eu pitici pe creier. Dar realizez ca sunt doar ideile mele...Serios, puteti sa credeti ca sunt narcisista, dar ma ador! Imi iubesc corpul, ma simt bine in el, daca simt nevoia sa mananc ceva nu ezit, daca ma vad mai grasuta, dau jos un kg sau doua si cam atat. Nu va spun sa dati pe afara de fite si figuri, va spun ( si mai ales fetelor - adolescentelor cu precadere ) sa va iubiti enorm! Ganditi-va ca alte domnisoare de varsta voastra au intr-adevar probleme de greutate sau au anumite handicapuri grave. Fiti fericite ca aveti ochi frumosi, buze dulci si un corp nu perfect, dar frumos, care se potriveste de minune cu caracterul vostru. Fiti mandre de voi, de cum aratati, de cine sunteti, pentru ca asemenea ganduri pozitive va vor scapa de multe lacrimi si de stari de depresie de cele mai multe ori nefondate. Puneti-va pe voi inaintea altora, ganditi-va ca or fi unele care arata bine, dar voi sunteti cele mai tari, pentru ca sunteti niste gagici inteligente, puternice si increzatoare in propriile forte. Nu va subestimati; acordati-va mereu importanta pe care o meritati si tineti mereu fruntea sus pentru ca indiferent daca aveti 3 kg in plus sau in minus, sunteti cele mai frumoase!
P.S: un model aveti in videoclipul de mai jos. Ma uitam acum cu Habiba la pustoaica asta si ne gandeam ca da, o sa ajunga cineva peste foarte putin timp. Dupa cum vedeti, nu are sani sau fund, dar e foarte draguta si are incredere in propriile ei calitati.
P.P.S: pentru ceva si mai extrem, try Lady Gaga! :) she surely loves herself!
23:39
Asta ca sa nu ii spunem barfa si zvonuri. Si in mod uimitor, specialistii au demonstrat ca bursa noutatilor este cea mai frecventa forma de comunicare interna din cadrul organizatiilor...

Da, am pe suflet ceva legat de tema asta...Pe mine ma deranjeaza ori de cate ori aud ca barfa este o chestie specific feminina. Bai, nu. Chiar nu. Si baietii barfesc la greu, pot sa va asigur.  Doar ca ei considera relatari ceea ce barfesc, iar noi stim de fapt care este adevaratul verb care simbolizeaza actiunea de a vorbi despre cineva, de bine sau de rau, in absenta acestuia. Ah da, si asta e inca un alt aspect: barfa desemneaza ceva negativ, clar! Dar nu e intotdeauna asa... evident, ocaziile in care nu se arunca rosii sau oua intr-o anumita persoana sunt putine. Si nu e vina noastra! Nu trebuie sa ne simtim vinovate/vinovati pentru ceea ce facem! Sunt prea mult secrete murdare in lumea asta si doar discutand despre ele le mai curatam un pic... :)
P.S: cateva motive pentru care sa-i dam inainte cu barfa - aici.
23:51
Scriam anul trecut pe blogul meu vechi ( de care mi-e dor de fiecare data cand il deschid; intr-o buna zi o sa fac o crima pentru ce i s-a intamplat ) despre ziua de 8 martie. Nu stiu cum se intampla ca unii se gandesc la ea fie ca la ziua mamei si atunci isi amintesc de copilarie si de familie, fie ca la ziua femeii si atunci barbatii se gandesc unde sa isi mai duca jumatatile anul asta, iar doamnele si domnisoarele cu ce pretentii sa mai vina.
La fel ca anul trecut ( devine un obicei si nu imi place, dar cred ca va trebui sa ma obisnuiesc ), 8 martie ma prinde departe de mama. Cu toate ca ea se entuziasmeaza cand primeste o felicitare de la mine, pe mine nu ma multumeste doar atat. M-am gandit sa ii trimit de data aceasta o carticica despre mamici..stiti genul..le gasiti la Diverta si sunt tare simpatice. Paradoxal, de acum 4-5 ani de cand au aparut, m-au lasat rece. Pana cand am rasfoit una acum cateva luni m-a umflat plansul. Ce consideram a fi siropozitati si dulcegarii cand eram in liceu, m-au atins acum pana la lacrimi in public si la naiba, de fiecare data cand o deschideam. Nu m-am putut abtine si pana si plicul i l-am trimis un pic umed si adresa putin "picurata". Dar da, mamele chiar sunt cele mai bune, mamele chiar sunt cele mai pricepute in orice, mamele chiar pot sa iti stearga lacrimi prin telefon si da, mamele sunt mereu alaturi de tine, chiar daca de fapt distanta reala este nu de sute, ci de mii de kilometri. Mamele chiar sunt cele mai bune pentru ca datorita lor suntem cine suntem si am ajuns undeva, sunt cele mai bune pentru ca vor fi mereu mandre de noi, sunt cele mai bune pentru ca pana si tatii le iubesc si recunosc faptul ca nimeni nu le intrece!
Dincolo de mame, sunt femeile. Fireste, copiii nu le vor vedea niciodata asa, mai ales baietii. Fetele se mai apropie de mame si isi mai impartasesc secrete feminine, pentru ca si ele devin femei la un moment dat. Femei frumoase si inteligente, despre care s-au scris si inca se scriu atatea carti si se regizeaza atatea filme. Femei dupa care barbatii sunt innebuiti, femei care vor fi adorate la randul lor de proprii copii. De ce? Pentru ca merita :) La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor, o zi a femeilor cand mai frumoasa, o primavara fericita si senina! :*
23:19
Am reusit sa ma imbolnavesc. Da, din nou. De data asta am luat o gripa data naibii. Bine spunea DianaEmma cand m-a avertizat ca va mai dura ceva pana cand ma voi adapta climei din Bucuresti...Si ca tot omul racit, am bolit prin casa si am butonat televizorul. Si pe seara m-am gandit eu cu Habiba si am gasit doua reclame care se afla la poli opusi.
1. Una foarte buna - serios, chiar mi se pare un pas indraznet in marea de fotomodele siliconate promovate la tot pasul.
2. O porcarie de reclama - cum spunea si Habiba, nu prea se intelege ce au oamenii astia in gura...
23:40
1 martie...cel putin din punct de vedere calendaristic. Am injurat tot drumul pana la metrou, mi-era al naibii de frig pentru ca azi m-am gandit sa fiu mai glam si sa ma imbrac mai subtire. Citand dintr-un bun prieten: am calculat gresit! In timp ce ma incalzeam si eu cum puteam, ma gandeam ca in anii trecuti pe vremea asta eram imbracata in camasute sau in tricouri si faceam poze prin parcul din Constanta. Nu si acum...soarele trebuia sa se joace in palma mea, trebuia sa fie cald, trebuia sa ne fie drag sa ne plimbam. Nicidecum.
Simplul fapt ca a fost 1 martie ne-a facut ziua mai frumoasa tuturor fetelor. Pentru ca aceasta sarbatoare a adus cu sine si cateva surprize foarte placute pentru noi. Flori la metrou - exact cand bolboroseam ca ore in sir am avut de umblat prin oras. Macar acum umblam cu flori in mana ca o lady ce sunt :)) La facultate, scumpii nostri baieti ne asteptau cu flori la usa. Asa s-a umplut o sala intreaga cu vreo 200 de oameni, din care peste 150 de fete cu narcise in fata lor. Am facut cateva poze si am aplaudat fericite, in timp de domnul Remus Pricopie zambea usor ( stiu eu ca a fost mana dansului! si ne-a suprins foarte placut, ce e drept ). Iesind de la curs, am inceput sa-mi stresez prietenul ca de obicei ca mereu intarzie sa ma ia. Si cum comentam eu acolo cu o colega, il vad in fata mea, ranjind cu un trandafir in mana. Si sa mai pot deschide gura atunci? :))
All in all, va doresc tuturor o primavara cat mai fericita si mai frumoasa. Stiu ca vreti sa vina caldura mai repede, credeti-ma, si eu tot plang dupa ea! Atunci cand in sfarsit o sa se gandeasca sa mai treaca si pe la noi, am face bine sa tinem tare de ea. Asta fiind o prima concluzie. A doua concluzie ar fi un sfat pentru baieti: profitati de aceasta luna si mai ales de aceste zile pentru a oferi flori fetelor. Chiar daca ele va spun ca nu sunt necesare, ca nu trebuie, chiar daca nu o sa le faceti sa le fie mai putin frig sau sa fie mai putin obosite...cu siguranta le veti face sa zambeasca si sa se simta apreciate!
23:12
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com