Se intampla o data pe luna

Sa clachez. Fizic si psihic. Nu prezint simptome, desi bine ar fi fost sa imi dau niste semnale ca sunt pe cale sa gafez cate ceva ca sa stau departe de angajamente, responsabilitati, de lume in general si de mine insumi.

Mi se intampla fix o data pe luna, dar in momente diferite si ma tine o zi sau doua, suficient cat sa distrug cate ceva in jurul meu sau cat sa-mi busesc propriu-mi moral pentru o perioada. As spune ca sunt ca un ceas elvetian dus la reparat dupa ce a fost scapat de cateva ori pe jos sau in cada, ca intr-un final un toc cui sa ii striveasca geamul si sa-i  strapunga adanc mecanismul interior.

Eu una nu imi gasesc scuze sau cauze. Unii imi spun ca e de la "baterii". "Auzi, draguta, lucrezi, esti anul III si ai licenta. Nu-i mai forta atata mana lui Dumnezeu", imi spunea o colega acum ceva timp. Si ajung sa cred ca, in fiecare luna, Dumnezeu face intindere la mana, dar ma lasa pe mine sa trag ponoasele durerii lui. So not fair.