M-am umplut de flori si de raze de soare la inceputul acestei luni. O priveam pe Denna din biroul de vis-a-vis printr-o "jungla" inmiresmata de zambile si acasa petreceam momente in sir tolanita si pierduta cu gandul la lalelele de pe masuta de langa fereastra. Apoi s-au ofilit toate. Si florile, si razele de soare. Si pofta de mea de orice odata cu ele.
In lunga mea viata de 21 de ani, nu imi aduc aminte ca in vreo primavara sa fi prins atata ninsoare, mai ales la sfarsitul primei luni a anotimpului insorit. M-am rugat cu doua maini la final de februarie ca urmatoarea perioada sa imi stearga cicatricile si degeraturile provocate de iarna, sa imi ia cu mana vesnica oboseala si sa imi puna un zambet violet sau roz precum o zambila pe chip. M-am ales in schimb cu rafale de vant reci peste cicatrici, cu bocancii grei tarati dupa mine pe poteca dinspre bulevard si cu fulgi de nea pe pleoape, pe obraji si pe nas. Nu-mi ramane decat sa ma rog ca aprilie sa nu fie februaric...
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu