De fiecare data...

De fiecare data cand urmeaza sa plec de acasa din Constanta catre Bucuresti, ma simt ca un pui pricajit si vulnerabil aruncat in groapa cu lei. Intotdeauna, fara exceptie, chiar si atunci cand petrec doar o zi in oras, e ca si cum as pasi cu pietre de moara legate de picioare pana inapoi, la viata pe care mi-am ales-o departe de casa. Ma simt parca smulsa din mica mea oaza de liniste si pace si teleportata printr-o calatorie de cateva ore intr-un vartej imens care nu se termina, indiferent de oboseala sau de disperarea care ma cuprinde cateodata. De fiecare data cand ajung acasa ma recuperez pe mine, cea care m-am pierdut cu saptamanile sau lunile pe strazile bucurestene alambicate si uneori pline de ganduri negre. De fiecare data mi-e greu sa plec. Probabil este genul de sentiment care ma va urmari o viata intreaga.