Pe Grapefruits am cunoscut-o virtual acum doi ani, intr-o calduroasa noapte de vara. Dadusem peste blogul ei intamplator si primul articol pe care il citisem se numea "Am un bebe de relatie". Apoi a urmat o poezioara ale caror versuri imi mai trec si acum prin minte:
Exact acum un an, intr-o criza de panica provocata de situatia mea sentimentala de atunci, de bac, de admitere si de viitoarea venire la Bucuresti, i-am trimis un email cu id-ul meu si am rugat-o sa imi dea add. Au urmat cateva seri de barfe si de sfaturi, de confesiuni si de "spune ce ai pe suflet". Si de atunci de fiecare data cand am mai avut cate o intrebare, nu am ezitat sa i-o pun.
Zilele trecute a sosit in tara dupa luni bune in care a fost plecata in afara. Imi aduc si acum aminte ca imi spusese ca pleaca in Anglia la master cu mult timp inainte sa posteze pe blog, astepta sa i se clarifice situatia. Fusese un soc pentru mine: exact in perioada in care eu veneam in Bucuresti, ea se pregatea de plecare. Dar m-am descurcat. Si da...Ne zambeam complice una alteia ieri la Mc si ne bucuram una pentru fericirea alteia: ca ne-am adaptat fiecare la mediul ei, ca am invatat lucruri noi, ca suntem unde suntem, ca lucruri s-au aranjat. Am barfit un pic si cu Veve ( chiar daca se vrea a fi Giulia, tot Veve ramane! Ma chinui de mult sa ma vad si cu ea. Sa ne fie rusine ca am fost amandoua in Bucuresti si nu ne-am intalnit pana acum.) si Vlad si a fost placut. Pentru ca am fost doar noi 4. Poate a fost mai bine asa.
Imi doream de mult sa o cunosc personal. Grapefruits e o persoana care are mult de spus, asa, cu accentul ei usor moldovenesc si cu gropitele ei din obraji. As tara-o de mana la masa cea mai izolata dintr-o cafenea si as astepta multe raspunsuri din partea ei, fara sa-i pun intrebari. Ma bucur ca am vazut-o si sper sa mai am ocazia. Astept sa aud mai multe de la ea si sa-mi mai puna sare pe rana, asa cum a mai facut-o si anul trecut...
Imi pui piedica si cad:Am notat-o intr-un carnetel si nu stiu daca versurile sunt exact asa cum le scrisese ea, dar mi-au intrat imediat la inimioara si se potriveau cu starea mea de atunci. Si am inceput sa tot citesc ce scria Grapefruits. In octombrie 2009 mi-am deschis blog si am prins curaj sa ii trimit comentarii. M-a incurajat raspunzandu-mi. De la ea am invatat sa scriu. Trageam cu ochiul la felul ei de a formula idei, de a aranja paragrafe, de a pune poze sau videoclipuri. Ii spuneam "Mama Grapefruits". Nu degeaba.
Nu ma doare.
Intinzi mana si m-alinti,
Ceri iertare...
Am putere sa te iert,
Sa ma ridic...
Nu pot insa sa te cert,
Poate-un pic.
Imi pui piedica din nou,
Nu ma doare!
Am deja o rana,
Am si sare!"
Exact acum un an, intr-o criza de panica provocata de situatia mea sentimentala de atunci, de bac, de admitere si de viitoarea venire la Bucuresti, i-am trimis un email cu id-ul meu si am rugat-o sa imi dea add. Au urmat cateva seri de barfe si de sfaturi, de confesiuni si de "spune ce ai pe suflet". Si de atunci de fiecare data cand am mai avut cate o intrebare, nu am ezitat sa i-o pun.
Zilele trecute a sosit in tara dupa luni bune in care a fost plecata in afara. Imi aduc si acum aminte ca imi spusese ca pleaca in Anglia la master cu mult timp inainte sa posteze pe blog, astepta sa i se clarifice situatia. Fusese un soc pentru mine: exact in perioada in care eu veneam in Bucuresti, ea se pregatea de plecare. Dar m-am descurcat. Si da...Ne zambeam complice una alteia ieri la Mc si ne bucuram una pentru fericirea alteia: ca ne-am adaptat fiecare la mediul ei, ca am invatat lucruri noi, ca suntem unde suntem, ca lucruri s-au aranjat. Am barfit un pic si cu Veve ( chiar daca se vrea a fi Giulia, tot Veve ramane! Ma chinui de mult sa ma vad si cu ea. Sa ne fie rusine ca am fost amandoua in Bucuresti si nu ne-am intalnit pana acum.) si Vlad si a fost placut. Pentru ca am fost doar noi 4. Poate a fost mai bine asa.
Imi doream de mult sa o cunosc personal. Grapefruits e o persoana care are mult de spus, asa, cu accentul ei usor moldovenesc si cu gropitele ei din obraji. As tara-o de mana la masa cea mai izolata dintr-o cafenea si as astepta multe raspunsuri din partea ei, fara sa-i pun intrebari. Ma bucur ca am vazut-o si sper sa mai am ocazia. Astept sa aud mai multe de la ea si sa-mi mai puna sare pe rana, asa cum a mai facut-o si anul trecut...
