Se afișează postările cu eticheta grasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta grasa. Afișați toate postările
Eu nu am sa mai cred niciodata o persoana care imi spune ca nu are prejudecati si ca nu discrimineaza sub nici o forma. Pentru ca am realizat chiar in urma cu cateva ore ca oamenii sunt atat de critici si de ancorati in cerintele societatii actuale, incat au ajuns sa judece fara ca macar sa realizeze acest lucru.

In urma unui articol cu titlul "De ce te ingrasi cand iubesti", am inceput o discutie random cu iubitul meu. Se face intr-un fel sau altul ca femeile fericite incep sa puna pe ele cateva kilograme si eu incercam sa scuz faptul ca nu am reusit sa slabesc decat 2 kg de asta-iarna incoace, folosindu-ma de principiul "sunt pufoasa pentru ca te iubesc". Adaugand o gluma, am mentionat numele unei cunostiinte comune care se intampla sa fie foarte slaba.
"-Vezi? Ea este atat de slaba pentru ca nu isi iubeste prietenul!", si am inceput sa ranjesc. Dar atat mi-a trebuit. Am simtit brusc cum iubitul meu devine serios si cum ma "pocneste" cu un argument:
"-E slaba pentru ca are probleme foarte mari de sanatate. O doare aia, aia, aia. Sa nu mai spui niciodata asa  ceva, nu ai vrea sa fii in locul ei!"

Si tacere. Intre noi, pentru ca in mintea mea deja incepeau sa apara zeci de intrebari. Asa m-am gandit eu ca oamenii (nu numai iubitul meu sau eu, ci oricine de pe strada) tind sa manifeste mila pentru o persoana pe care o anumita boala a slabit-o. Ne pare rau pentru ea, nu deschidem subiectul, incercam sa o sprijinim cat putem, e treaba serioasa. Pe de alta parte, tot aceeasi oameni tind sa rada de o persoana pe care boala a ingrasat-o. Ni se pare comic, ni se pare imposibil sa ai o problema de sanatate si sa fii gras. Si pot chiar sa exemplific! O femeie bolnava de tiroida care a slabit va fi mereu compatimita, dar alta femeie bolnava din cauza aceleasi glande, dar care s-a ingrasat enorm, va fi peste tot tinta unor glume. Este adevarat ca majoritatea persoanelor supraponderale folosesc scuza cu sanatatea pentru greutatea exagerata si ca multe dintre ele pretind ca tin cura si iau pastile in timp ce mananca pe ascuns, dar nu este o regula generala.

Ideea mea este ca am ajuns sa avem prejudecati legate pana si de bolnavi. Le tinem partea celor slabi si ii criticam pe cei grasi, doar pentru ca societatea promoveaza silueta pana si in cazurile extreme. In mod indirect si inconstient, dar o face. Saaau pentru cei slabi sunt mai amarati si ne creeaza mai multa mila decat cei rotofei care ne lasa impresia ca o duc mai bine. Si ma gandeam unde am ajuns oare daca discriminam pana si oamenii bolnavi...Spre rusinea mea, am facut-o si eu pana acum, dar de azi incolo am de gand sa iau masuri , pentru ca rationamentul meu a fost total gresit. Ma mir ca nu s-a gasit nimeni pana acum care atunci cand m-a auzit cu "eeeh, e bolnava pentru ca e grasa, sigurrrr!!! e grasa pentru ca nu mananca mai putin", sa mi-o intoarca spunandu-mi  "daaaa, si cica prietena ei e foarte slaba pentru ca e bolnava...eh daaa, e slaba pentru ca nu mananca mai mult!". Pentru ca asa ar fi fost corect, nu? La fel cum pentru mine a fost greu sa slabesc 2 kg, pentru altcineva este greu sa puna aceeasi greutate pe fund si pe picioare, indiferent cat ar manca. Dar cred ca prejudecata bate orice pretentie a omului ca fiind o fiinta rationala...

Am sustinut mereu ideea ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Fara depresii, fara complexe majore, fara inadaptari sociale. Insa cand se poate retusa un pic printr-o cura sau niste sport, nu zic nu.
Cam asa se face ca acum cateva saptamani, dupa sedinta foto cu prietenul meu, ma uitam eu la poze. Si aveam una in care stateam in bratele lui, lipita de el. Ma uit la piciorul meu: tragedie! Celulita! Vizibila pana si in poza! 3 gropi ( cratere! ) pe copanelul meu! Citand din proful de radio al Habibei mele: "apa! sarurile!". In doua cuvinte: not good! Eu stiam deja ca iesirea din iarna se va solda cu 2 kg in plus asezate frumos pe fund si pe burtica. Stiam deja si ca am putina celulita si imi acceptasem soarta. Doar toate fetele au, nu? Insa acum am vazut negru in fata ochilor ( ma rog, am vazut pixelii din poza ) si m-am gandit sa iau masuri. Si cum sunt egoista si nu-mi place sa sufar singura, am luat-o si pe Habiba in lupta mea impotriva sunculitelor ( si nici nu mi-a fost prea greu pentru ca si ea miorlaia ca e pufoasa ).
Acum doua saptamani am inceput cura. Nimic drastic la prima vedere: fara mancare dupa ora 18 ( poate doar un mar, un iaurt ), fara bauturi acidulate ( mai ales pentru mine. Adica DA!, fara Cola ), fara dulciuri si mai ales fara ciocolata, fara prajeli, fara Mc, fara mancaruri prea grase. Doar salate, fructe, lactate, carnita gatita slab, cereale cu lapte, cateva felii de paine pe zi ( si alea dimineata sau la pranz ), sucuri naturale si ceaiuri, biscuti Belvita la desert.
Da, in prima saptamana a fost crunt. Mai ales pentru ca ciocolata trona in dulapul nostru mai ceva ca regina Angliei acasa la ea. Cred ca avem pe putin 8 ciocolate, plus un ou de ciocolata, prajiturele si alte minuni. Habiba dadea ture pe la dulap, miorlaia un pic in fata lui, ii venea sa se dea cu capul de el, dar sfarsea prin a se intoarce in camera pentru un pahar cu apa. Eu...si mai crunt! Sufeream intr-un mod barbar! Cum sa ma uit seara la "Desperate Housewives" fara sa mananc ceva?! Cel mult molfaiam un iaurtel cu fructe pe care il terminam din cateva lingurite. Si nici prietenul meu nu ma ajuta prea mult. Cunoscand obsesiile mele, m-a rugat intr-o zi sa ii deschid o sticla de Pepsi. Pe moment nu m-am prins, dar exact cand am auzit "Fas!"-ul ala, simteam cum mi se frange inima...Plus Mc'ul pe langa care trec periodic pe la Piata Romana ma chinuie enorm! Da, durere si suferinta...
Am hotarat acum o saptamana sa mai iau o masura impotriva celulitei: crema! Da, stiu, multe sunt niste porcarii, dar mi-am zis sa incerc. Si pentru ca trebuia sa-mi pedepsesc prietenul pentru nervii pe care mi i-a facut, l-am pus pe el sa imi faca masaj anticelulitic. Stateam eu frumos pe burta si asteptam ca Habiba sa vina sa-l invete cum se face. Am simtit-o pe propriul meu fund si pe copanele mele cum placerea pe care o asteptam s-a transformat intr-un chin cumplit! Nu as fi crezut niciodata ca masajul anticelulitic poate durea ca dracu'!
Acum, dupa doua saptamani, o ducem amandoua ceva mai bine. Habiba nu mai plange dupa ciocolata si mie nu-mi mai fierbe sangele cand aud de Pepsi/Cola. Vrem sa incepem sa facem si abdomene, ca sa ni se definitiveze mai bine burticile. Si de-abia asteptam sa ne etalam noile siluete peste 2-3 saptamani acasa, la mare :D.