Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sport. Afișați toate postările
Am abandonat in urma cu cativa ani ideea de a face sport, si oricat de mult am incercat sa o resuscitez, ceva din mine se opune cu strictete. Fiecare hotarare de a nu merge la sala intr-o anumita dimineata si de a ramane acasa pentru inca o ora de somn, a fost platita cu remuscari si bosumflare. Dar la finalul fiecarei zile, in momentul in care imi arunc geanta pe orice scaun din apropiere si raman intinsa in pat pentru cateva minute cu paltonul pe mine, imi dau seama...

Eu am alergat toata viata mea. Un permanent, uneori involuntar si extenuant maraton, si numai Dumnezeu stie cati kilometri mai am si cate garduri mi-au ramas de sarit. 
Am alergat de mica dupa note mari, dupa carti bune, dupa orice m-ar putea ajuta sa ma dezvolt personal si profesional. M-am impiedicat de critici constructive sau menite sa darame tot ce cladisem, m-am acoperit in bandaje si plasturi si am mers mai departe, smulgand apoi unul cate unul de fiecare data cand reuseam ce imi propuneam.
Din prea multa dragoste sau vise adolescentine hranite de romane frantuzesti, am alergat dupa baieti care n-au fost in stare sa ridice nici macar o greutate pentru mine. Am ramas de multe ori fara aer si m-am trezit cu dureri intr-o parte sau alta, ca dupa jogging. Am pus o mana in sold si am ales sa continui, pentru ca stiu sigur ca la linia de sosire ma va astepta cineva suficient de puternic pentru amandoi.
Alerg de multe luni ca o nebuna intre birou si facultate, mancand pe fuga pe peron, asteptand metroul si ferindu-ma pe cat posibil de cainii de pe la Piata Romana. M-a prins noaptea de sute de ori pe stradutele din Militari, tarandu-mi picioarele obosite dupa mine, dar trezindu-ma a doua zi la aceeasi ora si pasind cu draptul in fata stangului, cu tot cu febra musculara.

Am alergat toata viata mea dupa vise, obiective, oameni, dupa "asa se cuvine" si "asa e mai bine", si nu e de mirare ca privesc ironic la o banda amarata dintr-o sala oarecare. Sunt deja campioana la sprint-uri si curse de rezistenta si am demonstrat deja ce era de demonstrat si in mod sigur nu ma voi opri aici. Asa ca, o banda...? Pe bune?!






15:12
Va povesteam aici despre planurile mele malefice de a pune in aplicare o cura de slabire. Si m-am tinut de cuvant, pentru ca de obicei sunt perseverenta atunci cand imi doresc cu ardoare ceva.
Si am inceput: fara mancare dupa ora 19:00, fara suc acidulat, fara Mc, pizza, kebab, mai putine dulciuri. Recunosc, am avut si cateva abateri, dar minore. Adica, intr-o luna si ceva de cand sunt la dieta, am mancat doar de 2-3 ori la Mc ( fata de 2-3 pe saptamana; si meniurile au fost mici si savurate pana in ora 19:00 ), doar o pizza ( de Valentine's Day ), doar un kebab si doar 2 litri pe Cola ( fata de 2 litri la cateva zile ). Asa ca, in weekend, cand am ajuns acasa in Constanta m-am cantarit: de la 55 de kg am ajuns la 53 si ceva. Perfect! Deci se poate! Si cu toate ca nu prea imi place mie sportul, recunosc ca fara cateva exercitii fizice o dieta nu prea si-ar avea rostul. De azi m-am apucat de cateva abdomene si ma voi apuca si de alergat prin Cismigiu sau prin Parcul Izvor cand afara va fi putin mai cald.
Va atentionasem in articolul despre inceperea dietei ca daca o slabesc macar putin o sa ma laud, so here i am! Si nu am de gand sa ma opresc pana nu voi ajunge la 50-51 kg. Deci, pentru toate fetele mai pufosele: cu dieta si sport se poate! Nu imi plac femeile care se ascund in spatele unei scuze de genul "sunt grasa pentru ca sunt bolnava". In unele cazuri ( cele extreme ) este adevarat din pacate. Dar pentru cele mai multe dintre noi, "bolile" de care suferim sunt dulciurile, mancarurile grase, sucuri acidulate si sedentarismul. Indiferent cat de pufoase am fi, daca ne abtinem de la cateva mancaruri si dam 2 ture prin parc macar de 2 ori pe saptamana, tot vom slabi un pic sau macar ne vom simti mai bine. Nu imi plac nici femeile grase care spun ca se simt bine in pielea lor. Nu este adevarat in totalitate! Consider ca sentimentul pe care ele il traiesc este acela de a se complace, de a se adapta la situatiile pe care kilogramele lor le impun, nicidecum acela de a-si iubi corpul. Este clar pentru multe fete si femei care au colacei ca nu pot purta haine mulate ( si estetic sa se vada bine ), ca au anumite complexe sau ca uneori greutatea le impiedica sa faca anumite activitati. Si treaba asta era valabila chiar si pentru cele 55 de kg ale mele, care erau foarte vizibile, mai ales la fund si la burtica. Pentru cateva luni bune imi luasem adio de la bluzite pe corp si chiar imi parea rau. Daca a stat in puterea mea sa schimb acest lucru, de ce n-as fi facut-o?
Recitind ce am scris pana acum realizez ca randurile mele suna ca o reclama de teleshopping la...ceva. Numai ca nu incerc sa vand stiu eu ce aparat de slabit, ci doar cateva obiceiuri sanatoase care ar face orice fata sa arate si sa se simta bine. La inceput va fi mai greu, veti trece miorlaind pe langa Mc asa cum treceam si eu. Dar dupa cateva saptamani, veti reusi mult mai bine sa faceti fata tentatiei. Trebuie doar sa vreti. Pentru ca se poate! :D

Sursa poza: Marius Mocanu
20:43
La finele lui 2011 a fost pentru prima oara in viata mea cand am pus in cutiuta mea un biletel pe care scria ca imi doream sa slabesc. De obicei, mi se pune pata pe silueta mea cu ceva timp inainte de vreo sedinta foto sau, cel mai des, inaintea de venirea verii. In ultimele luni, formele mele s-au cam...rotunjit.
Unii mi-au spus ca se vede, altii ca nu se observa deloc. Cert e ca cele 3 kg pe care le-am pus pe mine din toamna incoace nu prea ma deranjau. Adica da, nu mai puteam sa port bluzite foarte mulate si pantalonii incepusera sa ma stranga, dar totusi ma simteam bine in pielea mea, chiar si atunci cand prietenul meu imi propunea sa alergam impreuna sau cand tata imi spunea ca o sa ma fac cat mama ( exagereaza, mami e frumoasa :D ). In fond, mereu am incurajat fetele cu soldulete sa se simta bine in pielea lor ( atentie: nu pe cele grase de-a dreptul, de alea imi e sila, ca oricarei fiinte umane ). Criza a sosit intr-o seara cand priveam niste poze de la inceputul primului an de facultate. Am incercat sa imi gasesc scuze: in vara respectiva nu mancasem mai deloc pentru ca avusesem bac si admitere, vreo 6 luni am mers aproape zilnic la sala pentru ca ma pregateam de admiterea la Academia de Politie...dar tot n-a mers. Ma facusem pufoasa si cu asta basta!
Asa ca, iata-ma, renuntand la cina de dupa ora 19:00, la sucurile acidulate, la prea multe dulciuri, la o mare parte din prajeli si, durerea cea mai mare, la Mc si la pizza. As putea sa imi iau chiar un medalion de-ala de care au betivii care merg la Alcoolici Anonimi, in speranta ca se vor lasa de viciu: "Curata de 10 zile". Daca reusesc sa ma tin departe de Mc pentru macar inca 10 zile, sunt cea mai tare. Ideea este ca si anul trecut vroiam sa slabesc pentru mers la plaja, dar m-am apucat de dieta de-abia la sfarsitul lunii mai. Bine, eram si mai slaba atunci, am mai slabit un kg si a fost bine. Acum m-am apucat din timp pentru ca am de dat jos vreo 5 kg :( ( ca niciodata ). Urati-mi bafta, tineti-mi pumnii si daca stiti trucuri care sa ma tina departe de mancarurile mele preferate, apelati la mine!

18:07
Am sustinut mereu ideea ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem. Fara depresii, fara complexe majore, fara inadaptari sociale. Insa cand se poate retusa un pic printr-o cura sau niste sport, nu zic nu.
Cam asa se face ca acum cateva saptamani, dupa sedinta foto cu prietenul meu, ma uitam eu la poze. Si aveam una in care stateam in bratele lui, lipita de el. Ma uit la piciorul meu: tragedie! Celulita! Vizibila pana si in poza! 3 gropi ( cratere! ) pe copanelul meu! Citand din proful de radio al Habibei mele: "apa! sarurile!". In doua cuvinte: not good! Eu stiam deja ca iesirea din iarna se va solda cu 2 kg in plus asezate frumos pe fund si pe burtica. Stiam deja si ca am putina celulita si imi acceptasem soarta. Doar toate fetele au, nu? Insa acum am vazut negru in fata ochilor ( ma rog, am vazut pixelii din poza ) si m-am gandit sa iau masuri. Si cum sunt egoista si nu-mi place sa sufar singura, am luat-o si pe Habiba in lupta mea impotriva sunculitelor ( si nici nu mi-a fost prea greu pentru ca si ea miorlaia ca e pufoasa ).
Acum doua saptamani am inceput cura. Nimic drastic la prima vedere: fara mancare dupa ora 18 ( poate doar un mar, un iaurt ), fara bauturi acidulate ( mai ales pentru mine. Adica DA!, fara Cola ), fara dulciuri si mai ales fara ciocolata, fara prajeli, fara Mc, fara mancaruri prea grase. Doar salate, fructe, lactate, carnita gatita slab, cereale cu lapte, cateva felii de paine pe zi ( si alea dimineata sau la pranz ), sucuri naturale si ceaiuri, biscuti Belvita la desert.
Da, in prima saptamana a fost crunt. Mai ales pentru ca ciocolata trona in dulapul nostru mai ceva ca regina Angliei acasa la ea. Cred ca avem pe putin 8 ciocolate, plus un ou de ciocolata, prajiturele si alte minuni. Habiba dadea ture pe la dulap, miorlaia un pic in fata lui, ii venea sa se dea cu capul de el, dar sfarsea prin a se intoarce in camera pentru un pahar cu apa. Eu...si mai crunt! Sufeream intr-un mod barbar! Cum sa ma uit seara la "Desperate Housewives" fara sa mananc ceva?! Cel mult molfaiam un iaurtel cu fructe pe care il terminam din cateva lingurite. Si nici prietenul meu nu ma ajuta prea mult. Cunoscand obsesiile mele, m-a rugat intr-o zi sa ii deschid o sticla de Pepsi. Pe moment nu m-am prins, dar exact cand am auzit "Fas!"-ul ala, simteam cum mi se frange inima...Plus Mc'ul pe langa care trec periodic pe la Piata Romana ma chinuie enorm! Da, durere si suferinta...
Am hotarat acum o saptamana sa mai iau o masura impotriva celulitei: crema! Da, stiu, multe sunt niste porcarii, dar mi-am zis sa incerc. Si pentru ca trebuia sa-mi pedepsesc prietenul pentru nervii pe care mi i-a facut, l-am pus pe el sa imi faca masaj anticelulitic. Stateam eu frumos pe burta si asteptam ca Habiba sa vina sa-l invete cum se face. Am simtit-o pe propriul meu fund si pe copanele mele cum placerea pe care o asteptam s-a transformat intr-un chin cumplit! Nu as fi crezut niciodata ca masajul anticelulitic poate durea ca dracu'!
Acum, dupa doua saptamani, o ducem amandoua ceva mai bine. Habiba nu mai plange dupa ciocolata si mie nu-mi mai fierbe sangele cand aud de Pepsi/Cola. Vrem sa incepem sa facem si abdomene, ca sa ni se definitiveze mai bine burticile. Si de-abia asteptam sa ne etalam noile siluete peste 2-3 saptamani acasa, la mare :D.

13:12
Eu nu sunt prea eco de felul meu, si nici prea bio. N-am rabdare cu spiritul si cu yoga, n-am nici timp pentru nu stiu ce masaj si cu siguranta nu ma innebuneste "supa de alune" ( da, am vazut denumirea asta ieri intr-un meniu din cadrul unui targ. Daca va intereseaza, gasiti acest fel de mancare la restaurant Mandala ).
Da, si va spuneam de acest targ care a avut loc intre 1-3 aprilie la sala palatului si care m-a cam plictisit. Degeaba am incercat eu cu Habiba sa parem cat de cat interesate, in 15 minute deja dadusem un tur complet si ne-am facut o parere: ierburi si germeni de grau, chestii spirituale, nu stiu ce fel de pietre si fotografi care cica puteau sa iti spuna culoarea aurei tale. Puteti sa spuneti ca sunt ignoranta, dar nu ma pasioneaza sub nici o forma acest subiect. Si credeti-ma, am incercat sa vad cum sta treaba! Doar ca ieri am gasit inca un alt motiv pentru care nu ma atrag produsele bio... am vazut multi oameni de afaceri, proprietari ai standurilor, care s-au dus la un magazin cu dulciuri, cafele si hot-dog de la etajul cladirii si au inceput sa se indoape. Si eu care credeam ca exemplul ar trebui sa porneasca exact de la ei...
Daca nu erau activitatile artistice care se desfasurau pe o scena improvizata ( da, organizarea a lasat tare de dorit ), nu am fi stat mai mult de 30 de minute. Ne-am delectat cu dans oriental, cu can-can, cu balet etc. Cu acest punct de vedere chiar sunt de acord: pentru o dezvoltare cat mai armonioasa a spiritului si a corpului, un sport sau un dans este foarte indicat. De restul, nu stiu ce sa spun. E cineva bio pe aici si imi poate schimba parerea?
 Sursa foto 1: http://princessdance.net/index.html
 Sursa foto 2: made by Habiba :D
 Mai multe despre acest targ: aici

10:24
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com