Se afișează postările cu eticheta boli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boli. Afișați toate postările
Va povesteam aici despre planurile mele malefice de a pune in aplicare o cura de slabire. Si m-am tinut de cuvant, pentru ca de obicei sunt perseverenta atunci cand imi doresc cu ardoare ceva.
Si am inceput: fara mancare dupa ora 19:00, fara suc acidulat, fara Mc, pizza, kebab, mai putine dulciuri. Recunosc, am avut si cateva abateri, dar minore. Adica, intr-o luna si ceva de cand sunt la dieta, am mancat doar de 2-3 ori la Mc ( fata de 2-3 pe saptamana; si meniurile au fost mici si savurate pana in ora 19:00 ), doar o pizza ( de Valentine's Day ), doar un kebab si doar 2 litri pe Cola ( fata de 2 litri la cateva zile ). Asa ca, in weekend, cand am ajuns acasa in Constanta m-am cantarit: de la 55 de kg am ajuns la 53 si ceva. Perfect! Deci se poate! Si cu toate ca nu prea imi place mie sportul, recunosc ca fara cateva exercitii fizice o dieta nu prea si-ar avea rostul. De azi m-am apucat de cateva abdomene si ma voi apuca si de alergat prin Cismigiu sau prin Parcul Izvor cand afara va fi putin mai cald.
Va atentionasem in articolul despre inceperea dietei ca daca o slabesc macar putin o sa ma laud, so here i am! Si nu am de gand sa ma opresc pana nu voi ajunge la 50-51 kg. Deci, pentru toate fetele mai pufosele: cu dieta si sport se poate! Nu imi plac femeile care se ascund in spatele unei scuze de genul "sunt grasa pentru ca sunt bolnava". In unele cazuri ( cele extreme ) este adevarat din pacate. Dar pentru cele mai multe dintre noi, "bolile" de care suferim sunt dulciurile, mancarurile grase, sucuri acidulate si sedentarismul. Indiferent cat de pufoase am fi, daca ne abtinem de la cateva mancaruri si dam 2 ture prin parc macar de 2 ori pe saptamana, tot vom slabi un pic sau macar ne vom simti mai bine. Nu imi plac nici femeile grase care spun ca se simt bine in pielea lor. Nu este adevarat in totalitate! Consider ca sentimentul pe care ele il traiesc este acela de a se complace, de a se adapta la situatiile pe care kilogramele lor le impun, nicidecum acela de a-si iubi corpul. Este clar pentru multe fete si femei care au colacei ca nu pot purta haine mulate ( si estetic sa se vada bine ), ca au anumite complexe sau ca uneori greutatea le impiedica sa faca anumite activitati. Si treaba asta era valabila chiar si pentru cele 55 de kg ale mele, care erau foarte vizibile, mai ales la fund si la burtica. Pentru cateva luni bune imi luasem adio de la bluzite pe corp si chiar imi parea rau. Daca a stat in puterea mea sa schimb acest lucru, de ce n-as fi facut-o?
Recitind ce am scris pana acum realizez ca randurile mele suna ca o reclama de teleshopping la...ceva. Numai ca nu incerc sa vand stiu eu ce aparat de slabit, ci doar cateva obiceiuri sanatoase care ar face orice fata sa arate si sa se simta bine. La inceput va fi mai greu, veti trece miorlaind pe langa Mc asa cum treceam si eu. Dar dupa cateva saptamani, veti reusi mult mai bine sa faceti fata tentatiei. Trebuie doar sa vreti. Pentru ca se poate! :D

Sursa poza: Marius Mocanu
Le avem cu totii: prietene, rude, surori, colege care nu se simt bine daca nu sunt imbracate frumos chiar si atunci cand stau in casa. Eu sunt una dintre ele.
Ma imbracasem impecabil cu o rochita alba al carui mesaj "Please wake me, i'm too late!" nu mi-e specific, dar era scris cu roz, asa ca nu am putut rezista. Asortati, mi-am achizionat de curand o pereche de papuci cu fundite. Adorabili! Sublimi! Pufosi! Nebunie totala! La prima vedere arat ca o papusa Barbie de casa cu papucii astia, ca un personaj feminin fitos din filme care se fataie de colo-colo prin casa cu o gramada de cursuri de imagologie in brate, care se uita la "Desperate Housewives" si tine cura de slabire. Dar papucii mei roz sunt cu mult deasupra acestei imagini!
Asa se face ca citeam eu acum ceva articolul lui Carbonaru' despre tantari si ma intrebam cand vor incepe sa apara acesti mici nesimtiti. Avand in vedere ca in resedinta mea din Militari e mai umbra si e mai racoare, nu-mi faceam prea mari probleme. Pana aseara, cand Habiba sesizeaza un intrus. Frate, si era gras! Nu apucase inca sa ne intepe, altfel ne-am fi trezit deja cu ciupituri. Si da-i alergat! La fel cum alergam dupa cate un gandac prin casa. Ochiul meu de vanator m-a ajutat sa trasnesc tantarul cu o revista de psihologie in limba franceza a Habibei. Insa nu a fost suficient: deja il vedeam cum se ridica. Asa ca am scos papucul roz si am dat lovitura de gratie! Rezultatul: sange pe papuc, sange pe perete. Da, am curatat arma mortala, dar am ramas uimita de cat de mult mancase animalul inainte!
Concluzie 1: a se achiziona neaparat plasa pentru tantari, spray si alte pastile, aparaturi etc. Daca stiti cum putem sa prindem o plasa pe un geam cu cadru de fier ( v-am spus ca nu avem apartament de 5 stele ), spuneti-ne si noua! Va sfatuiesc sa va dotati bine si voi! Cu nenorocitii astia purtatori de boli nu e de gluma!
Concluzie 2: nu subestimati niciodata puterea unui papuc roz de casa!