Sunt mare amatoare de targuri. Spre disperarea iubitului (cel mai des) sau a tatalui (care din cauza faptului ca ma vede rar indura), as putea sa ma invart intr-un targ cu brizbrizuri si nimicuri ore intregi. Pot sa jur ca uitatul, admiratul si cantaritul din priviri al produselor stau scrise in codul genetic al fiecarei femei. Nu ne putem impotrivi propriei naturi, nu?

Insa pentru targurile de dulciuri am o pasiune aparte. Cred ca mi se trage de acum 2 ani si ceva de cand am venit in Bucuresti, innebunita sa nu scap nici un eveniment pe placul meu. Asa se face ca in primele trei saptamani petrecute in capitala in calitate de studenta am ochit Chocofest, un targ care, dupa cum ii spune minunatul nume, reunea multe ciocolaterii si multi "ciocofili". Spre dezamgirea mea, de ceva timp incoace i-am cam pierdut urma. Insa, parca cineva mi-a citit disperarea din privire si din stomac, asa ca atunci cand am auzit de Sweetfest, targ cu tot felul de dulciuri si bunataturi zaharoase, nu puteam sa nu semnez condica de prezenta.

In decembrie, cu putin inainte de Craciun, topaiam diafan catre Hanul lui Manuc, locul unde avea loc evenimentul, tarandu-mi iubitul conformat deja dupa mine. Nebunia a fost mare: cupcakes, muffins, prajiturele de casa, prajiturele superbe pe care nu iti venea sa le mananci, ceaiuri, cafele si alte bunatati. Selectia a fost riguroasa si oarecum costisitoare, dar s-a meritat. N-am putut lipsi nici de la targul Sweetfest organizat weekendul acesta cu ocazia Zilei Indragostitilor. Ce-i drept, am reusit sa imi controlez mai bine pasiunea bolnava pentru cupcakes (ma gandeam serios acum o luna sau doua sa imi schimb nickname-ul din Chocolate follie in Cupcakes follie; a fost insa doar o pasa). All in all, aviz tuturor amatorilor de dulce: nu stiu cand va avea loc urmatorul targ, dar nu-l ratati! Aveti ce vedea si, mai presus de toate, aveti cu ce va desfata papilele gustative si toate cotloane neconsolate ale sufletelului.

Mai multe detalii despre targ aici .

ciocolata cupcakes dulciuri muffins prajituri Sweetfest targ

22:51

All you need is love. But a little chocolate now and then doesn't hurt.

 

Charles M. Schulz

all you need is love charles schulz chocolate ciocolata citate cupcakes quotes

21:06

Mi se intampla in fiecare an, oricat de mult mi-ar placea toamna: la prima adiere de vant care ma obliga sa imi pun o gecuta pe mine, playlist-ul meu incepe sa se imbogateasca treptat cu melodii precum "Magic Moments", "Last Christmas" sau "Baby, it's cold outside". Inca de la primele ploi din septembrie pornisem in cautare prin supermarketuri de ciocolata calda cu scortisoara si trageam cu coada ochiului la cate ceva shinny, stand cu impresia ca poate fi un colt de beteala sau un globulet.

Acum ca din toamna asta au mai ramas doar doua zile si doua frunze, ma intreb unde s-a dus si ma gandesc serios ca ii voi duce un dor greoi si intens. O caut prin toate amintirile mele din ultimele 3 luni, prin documente de la birou, prin poze facute in parc si prin saptamanile friguroase. O caut intens in arhivele zilelor in care numai la vremea de afara nu ma gandeam sau in cele ale weekend-urilor in care ma pierdeam buimaca printre foile cursurilor. Scormonesc dupa ea in zeci de pliculete de ceai fierbinte, in cupcakes-urile care mi-au luminat unele momente si esecurile mele culinare care continua sa ma urmareasca aproape la tot pasul. Da, am reusit cumva sa pierd printre detalii si multa munca ditamai toamna si habar n-am unde s-o caut. S-o fi asezat timida pe fundul vreunei genti, in paginile vreunei agende, asteptand sa fie regasita la anul pe vremea asta. S-o fi dispersat pe strazile umede, galbene si reci pe care tot pasim zgribuliti in ultima perioada. Sau poate zace ascunsa sub plapuma, dardaind numai la simpla schimbare a datei din calendar. Nu stiu cum a trecut toamna aceasta si nici unde s-a dus. Stiu insa sigur ca nu e aruncata la vreun cos de gunoi din coltul biroului, ci doar intr-un colt de suflet, bine impachetata, cu amintiri puse la naftalina cu miros de ceai de fructele Carpatilor si gust de briose calde.

amintiri briose ceai cupcakes frig frunze ploaie sfarsit de toamna toamna vant

23:04

Am fost toata viata mea genul de om care isi face planuri pentru aproape orice: pe ce anume sa cheltui salariul, cum imi organizez programul de weekend sau orele de invatat in sesiune, ce sa raspund la anumite intrebari pe care le anticipez in unele situatii etc. Inevitabil, din planurile mele nu au lipsit zilele de nastere la care ma gandeam cu cel putin o jumatate de an inainte. Si uneori a iesit bine, alteori nu. Anul acesta am fost insa prea obosita pentru planuri. Mi-am spus "let it be!" si m-am aruncat cu capul inaintea zilei de luni, 12 noiembrie, asa cum nu am mai facut-o niciodata. Si nu am ramas dezamagita, ba dimpotriva, surprizele si clipele petrecute alaturi de oameni dragi mie au valorat de o mie de ori mai mult decat toata organizarea mea minutioasa din trecut.
Habiba si Suri nu s-au dat in laturi de la cadouri pisicoase nici anul acesta. Bine, le-am ajutat si eu indirect, pentru ca mi-am miorlait de luni de zile in stanga si in dreapta pasiunea pentru cupcakes intr-o maniera obsesiv-compulsiva. Dar cine a avut urechile ciulite a auzit si cine a avut sufletelul pe pozitii a actionat. Si asa se face ca m-am trezit eu luni dimineata si m-am indreptat cu ochii lipiti spre bucatarie. Pe masa, numai lucruri care mi-au scos chitaieli indelungate: un mic dejun la care viseaza orice fata. Si mai ales eu: pentru cateva minute, am fost in raiul cupcakes-urilor!!!

Cu toate ca am mers la munca de ziua mea, nu a durut nici un pic, daca pot sa spun asa :). Si pentru ca sunt cea mai mica dintre fete, am luat toti pupicii, imbratisarile, urarile si cadourile ca pe un maxim rasfat din partea lor. And believe me, nu exista lucru mai placut decat sa stii ca poti sarbatori anumite momente mai intime cu persoanele cu care imparti biroul pentru mai bine de jumatate de zi, si nu numai reusitele profesionale.

Ziua s-a incheiat perfect alaturi de iubitul meu care s-a prezentat emotionat cu un parfum pe care mi-l doream mult. Ca orice barbat, a intrebat de zeci de ori daca imi place, cu toate ca in urma cu putin timp il tarasem prin tot mall-ul cu cateva pungi de shopping si o mostra din parfumul de care m-am indragostit. Deci, cum as putea sa nu iubesc un barbat atat de atent si de grijuliu? :)

Concluzionand pisicos, am implinit 21 de ani in compania oamenilor la care tin, si asta e mare lucru. Eu stiu asta. Sunt cei care isi aduc aminte de mine in fiecare an si care fac tot posibilul sa imi marcheze cat mai placut posibil ziua de nastere. Pentru lucrul acesta le multumesc nu doar o data pe an, ci de nenumarate ori in sinea mea, ori de cate ori ii privesc sau ma gandesc la ei. Mi-as mai fi dorit eu prin preajma mea cateva persoane de suflet, dar cred ca va trebui sa ma obisnuiesc cu departarea si sa ma multumesc doar cu urari virtuale sau prin telefon, care, de fapt, s-au dovedit a nu fi rele deloc. Mi-am petrecut minute in sir privind "la multi ani!"-urile curgand pe Facebook, raspunzand cu un "daaaa?" lung si intuitiv la telefon sau multumind tuturor celor care mi-au trimis mesaje. A fost cu siguranta cea mai placuta si linistita zi din an in acelasi timp, dar exact cand incepusem sa ma obisnuiesc, s-a terminat. Dar nu e nimic, va urma alta la anul. Promit, la fel de neplanificata!

21 de an birou cadouri colege cupcakes departare iubit la multi ani parfum plan prietena rasfat surprize urari zi de nastere

22:17