Dragostea dureaza trei ani. Si nu numai.

Se spune ca dragostea dureaza trei ani. In primul an cumperi mobila, in al doilea o asezi si in al treilea o imparti. Ca fiecare om intalneste o singura data o mare iubire in viata sa si ca toate relatiile care o preceda sunt iubiri de rodaj. Ca dragostea incepe cu apa de trandafiri si se incheie cu laturi. Citat din Frederic Beigbeder. Din memorie.

Tot liceul am crezut ca o relatie serioasa dureaza maxim cateva luni. Eram sigura ca iubirea te pocneste peste ochi la colt de strada in drum spre ore si ca arde la foc puternic pana nu mai ramane nimic din ea, in afara de cateva amintiri, regrete si porcismele ulterioare aferente oricarei despartiri. Pe mine m-a batut pe umar intr-un fast food si nu s-a lasat cu galagie si noduri in gat, dimpotriva chiar, imi inghiteam cartofii si hambugerul foarte elegant. Urmatoarele luni au fost acelea care m-au facut sa ma intreb de ce ani la rand mi-am dorit o lovitura puternica insotita de o vanataie care avea sa treaca oricum, cand puteam sa am parte de mangaieri constante care sa-mi faca mai fin sufletul atins parca pana atunci numai cu glaspapir.

In trei ani abia am invatat ca iubirea nu trebuie sa fie cu foc de artificii si bubuituri, ci cu luminite calde si silentioase, ca cele din bradul de Craciun. Ca marile romane eterne nu se compara cu povestioarele zilnice in care el nu se joaca Super Mario pe telefon atunci cand e plictisit, doar pentru ca stie ca imi place mie si ca m-as bosumfla daca mi-ar strica nivelul. Ca barbatii care organizeaza cine romantice cu duzine de trandafiri palesc in fata celui care mananca la McDonalds numai cu mine si nimeni altcineva. Ca "pana la adanci batraneti" e nimic pe langa zece zile in care o varicela urata te transforma intr-un soi de monstru si el te minte ca a avut aceasta boala in copilarie doar ca sa fie sigur ca iti mananci supa si ca te dai cu calamina.

As spune ca inceputul dureaza trei ani. Eu cred ca un cuplu n-are nevoie de mobila, si ca tot ce trebuie sa imparta este un zambet si-un asternut. Si cred ca nu poti vorbi despre cea mai mare iubire pana pe patul de moarte, iar atunci preferi doar sa-ti pastreazi gandurile pentru tine. Si mai cred ca e o prostie ca dragostea sa miroasa a apa de trandafiri, cand ar putea sa poarte pur si simplu parfumul noptilor voastre. Citat din Dana Carastoian. Din suflet.

Un comentariu :

  1. Un articol frumos, din suflet.
    Personal, cred că dragostea adevărată durează o viaţă... Şi cred că nu are nevoie de trandafiri pentru a o dovedi, ci de încredere şi dăruire totală. Şi mai cred că cea mai plăcută perioadă a unei poveşti de iubire e cea de maturizare, în care înţelegi că nu prin jocuri şi cuvinte mari întreţii pasiunea dintre voi, ci prin îmbrăţişări tăcute şi aşternuturi calde.

    Îţi urez mult succes în continuare.

    RăspundețiȘtergere