Cea despre care nu am cuvinte

"Sunt o femeie ca oricare alta.
Cum de am fost in stare sa fac o fata ca tine?
Atat de frumoasa, de isteata
si atat de buna..."



Draga mami,

Eu am avut intotdeauna probleme cu timpul, cu primele dati, cu inceputurile, si tu stii cel mai bine asta, doar m-ai asteptat 7 ani. Si cu toate ca, paradoxal, lucreaz in comunicare, stiu ca nu te miri ca articolul de fata vine la cateva zile dupa ce ai  implinit 49 de ani - trebuie sa sap ceva mai adanc dupa cuvintele din inima, pentru ca cele de la suprafata se duc pe rapoarte si prezentari zilnice.

Sunt multe lucruri pe care nu le cunosti despre mine, dar pe care ai fi putut sa le stii. Multe despre care ai fi putut sa ma inveti mai bine sau cu care ai fi putut sa ma ajuti. M-am prins totusi de mult ca nu esti vreo eroina, pentru ca nu m-ai putut prinde ori de cate ori am cazut, dar cred ca esti cel mai puternic om din lume pentru ca ai avut rabdare sa cresti bine un copil care nu stia sa se fereasca de balauri. Si mai stii cand te intrebam de ce nu ai si tu unghii lungi si lacuite, ca alte mamici? Am realizat atunci ca nici printesa nu esti, dar ca totusi, cumva, eu eram cea mai bogata fetita din lume. Pe masura ce am crescut, mi-am dat seama ca si tu credeai ca esti cea mai avuta mamica din lume, cand te intorceai fericita de la sedintele cu parintii in care stateai mereu in prima banca, doar ca sa auzi mai bine laudele despre mine.

Poate ca nu esti cea mai buna mama din lume, dar nici eu n-am fost cel mai minunat copil, si in ochii mei esti perfecta. M-ai invatat sa nu renunt, pentru ca asa suntem noi, nu reusim de prima data. N-am avut niciodata vreo depresie, pentru ca tu mi-ai repetat de miliarde de ori ca orice problema se rezolva. M-am ascuns de multe ori dupa fusta atunci cand imi era teama, si acum se ascund altii dupa mine, pentru ca omul asta m-ai invatat sa fiu. Am mai multa scoala decat tine, dar tu stii sa-mi citesti cel mai bine gandurile si privirile de fiecare data cand apar in pragul usii. Nu sunt o persoana prea deschisa, vorbele despre ceea ce simt nu ma dau afara din casa, dar rasuflu usurata pentru ca tu stii ca te iubesc fara sa ti-o spun zilnic.

Imi pare rau ca iti spun asta atat de tarziu, dar sa stii ca de-abia am inceput. Stiu ca am ratat ziua ta de nastere si ca ani la rand nu am avut ce altceva sa iti daruiresc in afara de prostiile alea de felicitari pe care le pastrezi cu sfintenie. Stiu ca anii trec si peste mine, si peste tine, si ca in curand o sa imi fie ciuda pe timp si pe firea mea. Sunt constienta ca iti cer prea mult, chiar daca tu imi spui calma ca "mama o sa fie mereu langa tine", dar mai ai putina rabdare cu mine. Promit ca o sa merit asteptarea.


Un comentariu :

  1. tare frumos ai scris! :)
    si fiica mea cam tot asa zice...si suntem mandre!!!

    RăspundețiȘtergere