Nu stiu cum, dar sper sa se mosteneasca

Nu am vazut filmul "I don't know how she does it" cu Sarah Jessica Parker, dar nici nu cred ca ar mai avea vreun rost sa o fac, din moment ce o am langa mine pe propria mea mama care nu doar o data m-a lasat cu o expresie ce sugereaza intocmai titlul filmului.
Si chiar nu stiu cum reuseste sa bata niste albusuri un sfert de ora fara sa o doara mana (si apoi sa continue cu restul), sa simta exact ce lipseste din mancarea mea preferata, sa imi scoata in 2 minute pete de pe bluze pe care eu cu neglijenta si regularitate le umplu de ciocolata sau de pizza, sa imi dea medicamentul potrivit pentru orice durere mica sau mare la simpla si puerila mea indicatie de genul "mami, ma doare aici", sa isi faca timp pentru toti si toate si mai ales pentru mine.
Eu stiu ca nu toate mamicile sunt asa, de-asta nici nu vreau sa aud ca toate mamele isi iubesc copiii si ca inevitabil toate devin super femei atunci cand vine vorba de odraslele lor si de familie in general. Unele se afunda in cariera (asa cum probabil vor face si eu la un moment dat), altele in placeri proprii. Si mai sunt si cele care se inneaca in nepasare sau, Doamne fereste, in vicii de tot felul. Macar din anumite puncte de vedere sper sa imi mostenesc mama, desi cel putin deocamdata este peste puterea mea de intelegere si de executie. Nu stiu daca voi reusi vreodata sa fiu genul de parinte care sa stie exact ce sa spuna sau ce sa faca la un simplu "mami..." gangurit pe un anume ton de propriul copil. Dar sper sa se gaseasca undeva prin genele mele...

7 comentarii :

  1. albusuri* cred ca vroiai sa zici ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Anonim, am corectat :). Pe viitor te rog sa lasi un nume, imi place sa stiu cu cine vorbesc pentru ca mi se pare aiurea sa ma adresez cu "Anonim".

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa nu stii ce medicament iti trebuie cand te doare "acolo" sau cum sa scoti o pata de pe ceva mi se pare usor ignorant din partea ta (avand in vedere ca esti femeie). Daca tot ai crescut langa o mama asa groazava, ar fi trebuit sa inveti foarte multe de la ea doar din a o privi/auzi, ca sa nu adaug si din a o ajuta la diverse treburi, nu?
    Si eu sper sa fi "mostenit" disponibilitatea de a-ti ajuta copiii, cand vei avea, insa bagajul de cunostinte ma indoiesc ca trebuie sa astepti sa-l mostenesti ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate. Mi-am trait copilaria linistita, in loc sa fac eu cozonaci pentru mama am avut norocul de a ma juca langa ea.
    Si cred ca toate suntem ignorante pana in momentul in care ne izbim de realitate, pana cand devenim mame si ne dam silinta sa fim buni parinti. Exact in acel moment incepem sa devenim "doctori", sa vrem sa stim sa facem de toate pentru copiii nostri. Pana atunci cred ca nici o pustoaica de 20 de ani nu este interesata de vitamine, de numere de telefon ale doctorilor, de retete sau de trucuri de gospodine. Sau poate sunt si nu cunosc eu. Personal, mai am destul pana o voi ajunge pe mama. Dar nu ma grabesc. Prefer sa imi traiesc tineretea, sa ma bucur de mama mea si sa ma uimesc zilnic de ce poate face ea pana in momentul in care o sa invat cum sa imi fac proprii copii sa se uimeasca de mine. Sunt sigura ca mama ma va invata si asta la momentul potrivit.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ti-am dat o leapsa Choco :) Cand ai timp sper sa o faci :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mersi, Roxana! A trecut o gramada de timp de cand nu am mai facut una! O sa reformulez putin leapsa, am deja cateva idei pentru articol. Acuma, stii cum e: timp sa fie! :))

    RăspundețiȘtergere