Jocurile foamei, jocurile vietii

Eu nu m-am gandit niciodata cum ar fi sa traiesc situatii extreme. Nu ma refer la parasutism, ci la altceva, la genul de situatie extrema naturala, pe care nu ti-o doresti sub nici o forma, dar cu care esti nevoit sa te infrunti.
Mi-a trecut chestia asta prin cap aseara, in timp ce ma uitam la The Hunger Games (bun film, apropo). Si am realizat speriata ca nu sunt in stare sa fac nimic pentru a supravietui. Probabil m-as baza pe instincte, daca le-as avea. Sunt mai degraba prea scolita pe comunicare, pe filosofie, pe literatura, pe domenii umanistice pentru supravietuirea sufletului si a mintii, care, din pacate, nu prea au legatura cu supravietuirea fizica efectiva (sau cel putin asa vad eu lucrurile). Nici un roman beletristic nu m-a invatat sa fac un foc din doua pietre si cateva crengi, nici o carte de filosofie nu m-a invatat macar cum sa rezist cateva ore singura intr-o padure. Contextul in care am crescut a fost si de asa natura incat nu am alergat prea mult pe camp la viata mea, n-am cazut prea des prin tarana ca sa ma duc la mama cu o rana amestecata cu sange si praf, la naiba, nici macar nu am invatat sa ma urc asa cum trebuie intr-un copac (stiu insa cum sa ma catar pe un gard, sper sa aiba legatura intr-un fel sau altul cu copacul)! Dar nici nu am fost prea dornica de acest context, sincera sa fiu.
De-abia acum la 20 de ani realizez ca sunt mult prea educata prin teorie pentru o lume in starea ei cruda, incipienta, pentru lumea fara calculatoare, fara masini, fara "va rog doamna, poftiti!", fara moral sau imoral, fara coduri scrise de legi. Si asta nu e tocmai de bine. Am crescut prea mult printre detalii si am pierdut lucrurile de baza, despre care chiar si atunci cand am aflat, le-am subestimat si am consider ca nu imi vor niciodata de folos intr-o epoca atat de civilizata (mai stii?). Apoi am realizat cati oameni mai sunt ca mine. Si nu am gasit in asta o sursa de comfort, ci mai degraba primul gand care mi-a trecut prin minte a fost "Doamne, cati am muri pe capete in caz de ceva...". Bineinteles, orgoliosii pot aduce in discutie conceptul de "jungla urbana" in care ne place sa credem ca nu oricine ar supravietui. Probabil. Dar sa nu uitam ca la inceput Dumnezeu a facut jungla, si nu urbanul. Si ca ar trebui mai intai de toate sa avem aptitudini minime de supravietuire in primul mediu, si de-abia apoi sa ne adaptam la celalalt. E o emisiune pe Discovery, Tehnici esentiale de supravietuire. Cred ca cel putin pana in toamna cand incepe un nou sezon din Grey's Anatomy ar trebui sa las mai mult tv-ul deschis pe Discovery atunci cand gatesc...