Fata cu doua "acase"

Ieri cand am ajuns in gara din Constanta si m-am indreptat catre un taxi, am fost surprinsa sa aud ca pretul unei curse pana la mine este de 15-20 de lei. Am zambit taximetristilor care ma credeau turista doar pentru ca eram nebronzata si le-am spus ca sunt nascuta la mare si ca stiu exact cat face o cursa pana unde vreau eu. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Asa ma simt si cand ajung in Bucuresti si stiu ca pana in Militari trebuie sa platesc 12-13 lei, nu 30.
De fiecare data cand ajungeam in cartierul din Constanta dadeam nas in nas cu o gasca mare ( formata in mare parte din baieti si doar cateva fete ) care inevitabil facea zgomot cand ma vedea. De data asta, una din fete are un copil si cred ca e iar insarcinata si baietii discutau intre ei, coplesiti de griji. M-am oprit chiar pentru cateva secunde sa ii observ, dar nici nu cred ca m-au vazut. Si in Militari e un grup asemanator, doar ca baietii sunt mai mari si mai cu bun simt. Probabil de-asta ii vad mereu linistiti, band o bere seara, discutand si stand in bancile lor.
In Constanta m-a asteptat uneori tata, alteori am venit singura pana acasa. Nu am bagaje mari cand vin, dar cand ma intorc, mereu trag de genti intr-un hal fara de hal. In capitala ma asteapta ori prietenul meu, ori un taxi care sa ma duca in Militari. 
In Bucuresti ieseam des pe Lipscani, in Unirii, in Cismigiu...Si mai ales acum, in ultimele saptamani, plimbarile de seara imi faceau foarte bine. Aveau rolul de a ma face sa imi golesc mintea si sufletul de grijile sesiunii. In Constanta e marea mea si e Mamaia, care chiar daca e cam pustie si nu arata grozav, e locul in care merg de cand sunt mica.
E bine sa ai doua locuri "la care sa tragi", asa cum spunea o vorba din popor. Depinde de anotimp, de starea pe care o ai, de oamenii pe care vrei sa-i vezi. Peste o saptamana o sa ma intorc in Bucuresti, la o caldura imensa, la griji si la cafenele. Pana atunci, Constanta e cel mai bun remediu pentru un om stresat si obosit ca mine. Cu toate ca ambele orase sunt ticsite de aglomeratie, nu las pe nimeni sa critice cele doua "acase" ale mele, pentru ca nicaieri nu e mai bine ca acolo si aici!