Despre responsabilitate

Asa cum o vad eu, la cei 19 ani si jumatate ai mei. Atentie, grad ridicat de subiectivitate.
Am fost acuzata acum cateva zile ca as fi superficiala pentru am considerat ca un piton dintr-o gradina din Militari merita ucis, intrucat de afla intr-un loc public si a pus in pericol destui oameni. Mi-au sarit cateva persoane in cap cu vesnica replica "tu daca erai in locul lui, ti-ar fi placut sa fii ucisa?", cu protectia animalelor, cu natura, cu "pitonul oricum nu e veninos si nu face nici un rau" etc etc. Bun. Azi a mai fost gasit un sarpe, verde si veninos de data asta, care se putea confunda usor cu iarba si care putea rani fara nici o problema persoanele din apropierea lui. Mai ales ca acestea nici nu l-ar fi vazut. Sa trecem peste parerea mea referitoare la soarta sarpelui si sa ne axam un pic pe soarta nesimtitilor de proprietari care se dovedesc a fi inapti in a avea grija de animalele lor de casa.
Spuneam ca as trosni sarpele cu un pietroi, dar ca as pastra o caramida si pentru cel care ii era stapan. De ce? Pentru ca pana la urma nu e vina unei amarate de reptile ca un om dobitoc nu poate avea grija de ea asa cum trebuie. Si pentru ca handicapatul de biped nu poate constientiza faptul ca nu abandoneaza/pierde un catel, o pisica sau un perus pe geam, ci un SARPE, vietuitoare de care majoritatea oamenilor pe care ii cunosc eu se tem sau se scarbesc. In cazul asta, de ce nu poti avea grija de propria ta optiune?
In fine, sa depasim un pic situatia cu animalele de casa, pentru ca, in fond, cu totii ne plangem parintilor la o anumita varsta ca vrem un sufletel langa noi si cu totii il lasam mai devreme sau mai tarziu in grija mamei ( cu toate ca eu nu am cerut niciodata un sarpe! ). Sa luam alt exemplu: adolescentele care isi incep viata sexuala prea devreme, raman gravide si li se prabuseste cerul in cap. Stiti cum gandesc eu? Daca esti destul de matura si de RESPONSABILA incat sa faci sex, atunci trebuie sa fii la fel de matura si de RESPONSABILA  incat sa iti asumi si repercursiunile posibile: boli cu transmitere sexuala, sarcina sau mai stiu eu ce. Exemplul doi: te duci la un interviu, vrei un job, semnezi un contract prin care ti se prevad drepturi si obligatii. Ai in salariu bun, masina noua, laptop si telefon. Te bucuri de viata si, dintr-o data, te trezesti pe cap cu o gramada de proiecte de facut, cu contabilitati pe care trebuie sa le faci, cu conferinte la care trebuie sa participi. Si atunci iti vine sa te arunci. Cum spuneam mai sus...daca te consideri suficient de responsabil incat sa ai un job si sa ai multi bani, nu e normal sa fii la fel de responsabil si in ceea ce privestea activitatea de la munca? Ba eu cred ca da!
Cam asta e parerea mea ( in mare ) despre cazurile de mai sus: nu cea mai buna ( asta ca sa nu folosesc alti termeni ). Mi se pare penibil, mai ales, sa ajungi la o anumita varsta si sa nu fii constient de unele lucruri. Mi se pare stupid ca toata lumea din jurul tau sa te sfatuiasca, sa te invete ca sa previi anumite neplaceri, si tu, pentru ca ai avut urechile astupate si ai fost cu capul in nori, sa faci de capul tau si sa calci stramb. Cam asa se ajunge de avorturi din partea pustoaicelor de 14-15 ani, la directori incapabili si la serpi care ies la plimbare prin cartierele din Bucuresti.