Si se mai numeste biblioteca...

La pomul mult laudat m-am dus cu ditamai sacul si m-am intors cu el incarcat de nervi si dezamagire. Mult promovata Biblioteca Nationala este mult mai slaba decat BCU, if you ask me. Ar fi trebuit sa stiu ca a fost doar o chestiune de imagine, doar lucrez in domeniu. Dar am inghitit galusca.
Ca orice student silitor din anul III, am inceput pregatirile pentru minunata licenta. Si speram ca cea mai grea parte a trecut (alesul temei si al profesorului coordonator), se dovedeste ca ma insel amarnic: nu gasesc lucrarile de care am nevoie. Aud din stanga si din dreapta ca Biblioteca Nationala e ultimul racnet in randul soarecilor de biblioteca (din care fac parte cu mandrie), asa ca dau navala. Imi fac abonament, ma minunez ca e gratuit, ca nu stau la cozi si ca nu e doar o bucata amarata de hartie, are poza facuta cu camera digitala! Incantata ma duc astazi cu permisul in dinti sa imi caut carti. Urc la cataloage si ma izbeste o imagine crunta care m-a dus instant cu gandul la arhivele nationale: dulapuri intregi cu fise si doar doua calculatoare la care se puteau accesa cataloagele online. Ma invart pe langa ele, intreb pe cineva de acolo daca pot sa merg in alta parte. "Nu, din pacate, in ultimele zile, o anumita portiune din biblioteca nu are curent electric si aceste doua calculatoare sunt singurele care functioneaza". Injur printre dinti si ma gandesc ca se intampla si la case mai mari. Stau la coada la calculator. Cand imi vine mult asteptatul rand, trebuie sa mai am vreo 15 minute rabdare si pentru incarcatul paginii. Dupa lupte seculare de aproape o ora, gasesc si eu doua carti, le iau cotele si pornesc in cautare de sala. Cum nu stiu incotro sa ma indrept, intru in prima pe care o nimeresc si ma milogesc de bibliotecara sa ma indrume.
-Ati gasit doar o cota pentru fiecare?
-Da. De ce? Trebuia sa fie mai multe?
-Nu..Da..Vedeti, avem la raft doar cartile ale caror cote incep cu aceste cifre (si imi arata o pagina pe care nu am reusit sa o descifrez).
-Pai si ce sa fac? La ce sala pot sa merg ca sa gasesc ce imi trebuie?
-Imi pare rau, dar nu cred ca va poate ajuta nimeni, nu am terminat inca de aranjat toate cartile, mai sunt destule pe care trebuie sa le punem pe rafturi.
Zambesc din nou. Zambetul ala care suprima multi draci, injuraturi si alte alea. Adica, de ce mama naibii se mai numeste biblioteca daca multe carti nici macar nu pot fi folosite? De ce mai este atat de laudata daca la partea de organizare sunt mult mai la pamant decat BCU?  Pe cand imi trecereau toate aceste intrebari prin minte, dau sa ma indrept catre baie. Stupoare, 2 angajati ai bibliotecii nu stiu sa ma indrume. Da, m-am mai invartit pe acolo inca un sfert de ora, norocul meu a fost un paznic.
Deci nu, nu mai am de gand sa merg la Biblioteca Nationala cel putin pana la anul prin primavara. Ma gandesc asa, ca sa aiba oamenii timp sa se organizeze. Pana atunci, nu vad de ce s-ar mai numi biblioteca. Poate sa devina un fel de Romexpo central, ca in loc de carti, prefera sa gazduiasca tot felul de expozitii si targuri, in timp ce studentii disperati stau la cozi la calculatoare si umbla dupa lucrari care cine stie prin ce saci sunt tinute.