Cand personajul Cristina din “Grey’s Anatomy” a fost abandonata si inconjurata de o gramada de probleme printre care si experienta unui avort prin care ar fi crezut ca trebuie sa treaca singura, doctorii i-au spus ca are nevoie de o prietena, o persoana care sa fie acolo pentru ea: sa o duca acasa dupa operatie, sa aiba grija de ea cateva ore, sa fie gata sa intervina in caz de ceva. Cristina a avut persoana ei...imi place sa cred ca am si eu persoana mea.
Cu totii avem nevoie de astfel de oameni in vietile noastre. Ne place sa credem ca daca impartim cateva amintiri si experiente neplacute, durerea sau fericirea ne leaga pe viata. Obisnuim sa judecam cantitativ, ne e greu sa lasam in urma pe cineva cu care ne intersectam zilnic si care in loc sa fie langa noi din toate punctele vedere, ne priveste lung si arunca un « o sa fie bine... » anemic, fara ca macar sa stie despre ce e vorba. Acea persoana pune mereu intrebari cand te vede ca ai o fata lunga, cand te vede ca te misti in scaun intr-un fel in care nu o faci de obicei sau cand observa ca esti panicat. Te asculta fara sa judece, te asculta fara sa iti dea senzatia ca ii faci rana la urechi, te asculta cu atentie iar apoi te sfatuieste cu patos si sinceritate, fara nici un interes personal.
Cu totii avem nevoie de persoana aceea speciala din viata noastra, persoana care sa te ia de umeri cand esti panicat si sa iti spuna « o sa se rezolve, m-am rugat pentru tine ! », si sa stii ca vorbeste intr-adevar serios, pentru ca ai sunat-o cu o seara inainte panicata si obosita si satula si a empatizat cu tine, ba chiar te-a calmat. E persoana aia pe care o vrei langa tine la nunta ta, in camera in care te pregatesti turbata pentru ca ai impresia ca ai transpirat rochia, ca ti s-a intins machiajul si ti s-au pleostit florile din par. O vrei pentru ca stii ca e singura ca o sa iti spuna ca esti cea mai frumoasa mireasa si ca o s-o si crezi !
Vrem persoana care sa ne fie constiinta uneori, sa ne spuna cand exgeram sau cand judecam prea aspru, sa traga frana in locul nostru cand pierdem controlul si nu ne dam seama. Vrem persoana cu care sa simtim ca face « click », ca suntem pe aceeasi unda, pe care sa o vedem cum zambeste uimita si face ochii mari de surprindere pentru ca se identifica in anumite situatii cu noi. Este persoana de care te-ai atasat atat de tare, incat de la telefoane de serviciu sau proiecte, ai ajuns s-o suni numai ca sa vezi ce mai face prin casa sau daca s-a scarbit de vreun curs anume. Si asta numai pentru ca te-ai obisnuit sa te asculte, sa chicoteasca la rautatile tale si sa ti le inteleaga uneori, sa se uite urat la tine cand intinzi coarda si, mai ales, pentru ca te-ai obisnuit cu gandul ca tot ce ii spui ramane intre voi.
Eu am persoana mea care astazi implineste 22 de ani, desi nu vrea, pentru ca, dintr-un motiv ciudat pe care il stie numai ea (si imi rod unghiile numai ca sa nu incerc sa judec si macar de ziua ei sa fiu ca ea !!!), nu ii plac numerele pare. La multi ani, Denna! Iti doresc tot binele din lume si sunt sigura ca o sa il ai, pentru ca oameni buni atrag lucruri bune. Iti doresc sa fii fericita in felul in care iti doresti tu, sa fii sanatoasa pentru ca te chinui atat de mult sa ma convingi sa mananc chestii eco si bio si ar fi paradoxal daca te-ai imbolnavi tocmai tu, sa fii frumoasa si stralucitoare si sa fii acea persoana pentru toti oamenii pe care ii iubesti!
P.S: paradoxal, dupa atatea zile si ore petrecute impreuna la facultate sau la birou, dupa aproape 2 ani de cand ne cunoastem, avem o singura poza amarata impreuna...totusi valoreaza mai mult decat albume intregi cu alti oameni...
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu