Adulthood: if you're not tired, you're not doing it right

Asta e vorba unei colege de grupa. Cand am auzit-o prima oara, am bufnit intr-un ras care de fapt nu prea era al meu, pentru ca mi-am dat seama ca era al naibii de adevarat. Pana nu pici lat dupa o zi de munca sau de umblat cu diverse comisioane, nu ai rezolvat nimic. Si ma gandeam cum e momentul ala in care tu zaci intins la orizontala, cu ochii in tavan, bifand in minte ce ai facut deja si ce mai trebuie sa faci a doua zi, aratand sfarsit, cu cearcane si fiind atat de obosit incat nici macar nu poti deschide gura pentru a te plange. Sa vina atunci un copil langa tine si sa iti ceara sa te joci cu el sau sa ii acorzi macar putina atentie. Tu sa ii spui "nu pot, sunt obosit, am fugit toata ziua de colo colo, ce nu intelegi?" si el sa iti raspunda "ah, pai si eu am alergat afara si m-am jucat de dimineata pana seara, si nu sunt obosit!". Ala e momentul in care tot ce poti sa faci este sa arunci un zambet anemic si sa te gandesti la ce iti spuneau ai tai cand erai mic: "dormi mama, ca dupa ce o sa cresti, o sa vrei sa te odihnesti si n-o sa mai ai timp". Fuck, cata dreptate...!


"Ziua copilului s-a transformat in ziua copilului "din noi". Tehnicalitati.", spunea cineva pe Facebook mai devreme. Si adevarul este ca nu am vazut copilasi de 13-14 ani postand astazi poze cu baloane sau cu activitati de 1 iunie. Probabil din cauza unei rusini pe care doar ei o inteleg...In schimb, cei care au ajuns deja la varsta de 18-19 ani plang dupa vremurile de curand apuse, cand nu aveau nici o grija, cand parintii le aduceau pe tava aproape totul, cand tot ce faceau era sa mearga la scoala si sa doarma in banca, apoi sa cutreiere orasul in lung si in lat. Cei care trec de 20-22 de ani se agata disperati de orice firicel de copilarie: Facebook-ul este plin de fotografii vechi cu ei, de mesaje childish si de planurile celora care nu stiu cum sa stea mai departe macar astazi de stresul de la munca sau de la facultate. Ironic, a?



Din pacate, si eu sufar dupa ziua cand 1 iunie inseamna liber de la scoala, excursie, mers la Mc'Donalds cu ai mei, uitat la desene animate sau jucat "ratele si vanatorii" in fata blocului. Mi-a trimis mama de dimineata un mesaj care mi-ar fi inlacrimat din start privirea, daca nu eram bagata printre sute de pagini de invatat pentru sesiune. "La multi ani de ziua ta, copile! Te iubesc mult!"...si la final, clasicul "te pupa mama", care spus in unele clipe de neliniste sau tristete, poate face minuni. Am zambit la fel de anemic precum adultul pe care il descriam mai sus si i-am spus ca voi sarbatori ziua asta ceva mai incolo, cand imi va permite timpul. Stiu ca pentru ea o sa raman mereu un copil, numai ca pentru societate sunt deja un om cu capul pe umeri care nu mai are dreptul de a se pierde printre nori la ocazii precum 1 iunie.
Eu ii inteleg pe cei care isi sarbatoresc copilul din ei. E un strigat mascat de ajutor din partea celora care au vazut cum treptat laptele lor cu cereale de dimineata se tranforma in cafea, cum cornul de la pranz devine tigara, cum scoala devine job, cum "baba oarba" cu prietenii din cartier devine o afacere serioasa la care nu mai pot sa spuna piua. La multi ani, dragilor! Uitati de totul pentru o zi, lumea nu va sta in loc pentru voi, dar nici nu se va termina acum.