Everyone dies...but not like House!

Am fost si sunt unul dintre impatimitii, fanaticii, obsedatii fani ai serialului "House M.D". Cu toate ca am avut ezitari in a-l urmari (mi se parea prea ridicat in slavi de multi si la pomul laudat...), m-a tinut cu sufletul la gura din februarie pana acum 10 minute, cand am terminat de vizionat ultimul episod. Genial de la inceput pana la sfarsit!
Personajul House este egoist, zeflemist, ironic, nepasator, critic pana la Dumnezeu, neincrezator, dispretuitor, nemernic...si lista poate continua. Dar am admirat enorm opera regizorului si munca depusa de Hugh Laurie pentru a deveni nesuferitul, dar briliantul medic. L-am considerat de multe ori exagerat; oricat de mult mi-ar fi placut mie sa cred ca poate undeva in vreun colt al lumii chiar ar exista un asemenea doctor, anumite scene m-au adus cu picioarele pe pamant. Alteori l-am supraestimat, m-am asteptat la mai mult din partea lui si m-a dezamagit. Dar a compensat prin altele. Am cascat bine ochii si urechile la unele dintre opiniile si trucurile sale, pentru ca, riscand sa par superficiala, consider ca avem de invatat si de la personajele din filme, nu numai din carti. M-a lasat masca de multe ori si nu am de gand sa privesc din nou cap-coada serialul pentru ca imi convine fata pe care o am de fiecare data cand aud de el. O sa recomand serialul si maine si peste 20 de ani, pentru ca s-a jucat cu mintea mea intr-un hal fara de hal si totusi mi-a facut placere sa nu inteleg nimic din unele episoade pentru a ma lovi brusc de schema in ultimul moment.
Pentru cei care se intreaba, House a murit. Pentru unii. Pentru altcineva, continua sa fie doar House. Toata lumea minte, toata lumea moare...dar nu minciunile si sfarsiturile oricui sunt interesante. Sus paharele si jos palaria pentru House M.D!