Noi, civilizatiile, stim ca suntem muritoare.
Am auzit vorbindu-se de lumi disparute cu totul, de imperii prabusindu-se cu toti oamenii si masinariile lor, cazute in groapa inexplicabila a secolelor, cu zeii, cu legile lor, cu academiile si stiintele lor pure si aplicative, cu gramaticile si dictionarele lor, cu clasicii, romanticii si simbolistii lor, cu criticii si critica criticilor lor. Stim ca pamantul intreg e facut din cenusa si ca cenusa semnifica ceva. Zarim prin ceata deasa a istoriei fantomele imenselor nave incarcate cu bogatiile spiritului. Nu le putem numara. (...). Vdem ca prapastia istoriei este destul de incapatoare pentru toata lumea. Simtim ca o civilizatie are aceasi fragilitate ca si o viata.
Putem oare sa atarnam de un fir de ata mai mult decat atat...?! Intr-adevar, paralizant.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu