De cativa ani, eu nu mai simt verile ca fiind veri. Sunt intruchiparea vie a paradoxulului constanteanului contemporan: ajung la plaja doar de vreo 4-5 ori si ma bronzez un pic, doar cat sa nu spun ca nu m-au "manjit" un pic razele de soare. Insa, ca vara asta parca nu trece nici una. Am dormit si am orbecait prin casa in prima zi de iunie, mahmura fiind dupa bal. Apoi am revenit la birou, la cafelele de la ora 09:00 baute in fata calculatorului, citind mailuri. Sfarsitul acestei luni m-a aruncat printre sute de foi de invatat, emotii, dureri de cap si stari de greata la ora 04:00 dimineata. Mi-am petrecut pana acum cam toate weekendurile insorite ascunsa dupa o draperie de la etajul noua, intr-o camera in care nu stiam daca ma trec transpiratiile de la caldura sau de la gandul la momentele care aveau sa vina.
Cred ca asta face parte din povestea aia cu ce inseamna sa fii adult. Sa ai concediu adevarat de odihna doar vreo 2 saptamani pe an si sa nu stii cum trece pe langa tine. Fug de perioada aceea ca de dieta si ma inraiesc sa profit la maxim de fiecare dupa-amiaza libera a lunii iulie, de fiecare weekend fara proiecte, licenta si cursuri. Zilele mele de vara s-au topit pana acum sub un soare arzator pentru ca nu am vrut sa aud un "Felicitari!" anemic pentru incheierea studiilor, ci unul bine meritat. Promit ca de maine incolo, dupa ultimul hop, am sa dau dracului tot pentru ceva timp si o sa ma bucur de acele zile in care o sa pun cuburi de gheata in orice bautura, ca sa fiu sigura ca aceste momente nu se vor tranforma in simple balti sau mocirle ale unor ploi de vara.
Chiar mă gândeam de fiecare dată când îi auzeam pe prietenii care sunt în facultate că au vacanță la chestia asta cu concediul. Abia dacă am și eu niște zile libere și alea nu le pot lua toate odată și nici nu ar fi o idee bună. Nu prea îți poți sincroniza concediul cu prietenii și te trezești că dacă pleci undeva pleci cam singur și tot așa. Cât am vrut să scap de facultate și acum mi-e dor de perioada aia :)
RăspundețiȘtergere