Din Sibiu, cu drag

Sibiu este un oras de suflet pentru mine. Se subintelege, in afara de Constanta, locul in care m-am nascut, si de Bucuresti, locul in care traiesc. Am trecut o singura data prin Sibiu, acum cativa ani, si am fost atat de pe fuga incat mai departe de Piata Mare si de cateva supermarketuri nu am ajuns. Ati spune probabil ca mai mult de atat nici nu as fi avut ce sa vad, dar o parte din mine a ramas atat de tare in acel orasel, incat am tanjit nebuneste dupa o revedere mai indelungata cu acele meleaguri.

Asa se face ca weekendul acesta prelungit am calcat timpul pe coada si am sfidat toate proiectele la care lucrez momentan si am avut parte de o mica escapada in Sibiu alaturi de iubitul meu. Ne-am invartit ore in sir prin Piata Mare si prin Piata Mica, fara nici o presiune sau vreo graba, am luat la rand cafenelele si restaurantele din centru, am urcat de doua ori in Turnul Sfatului pana ne-au iesit limbile de un cot, am masurat lung din priviri toate tablourile din Bruckental, am intrat in fiecare biserica mare din oras (si credeti-ma, sunt destule!), ne-am rasfatat cu toate bunatatile posibile si nu am ratat nici o casuta din targul de Craciun. Pe scurt, am luat o gura maaare de aer proaspat, care mai bine de atat nici ca putea sa intre.

Despre Sibiu (si zonele din imprejurime precum Rasinari si Paltinis) am foarte multe impresii, legate de oameni, de constructii, de mancare, de obiceiuri, de religia predominanta, de obiceiuri si asa mai departe. Nu cred ca are vreun rost sa le bifez aici cu liniuta pe toate pentru ca in cazul unui oras precum Sibiu fiecare are o parere personala. Pot doar sa va spun ca pentru mine care vin din partea opusa a tarii, Sibiu pare un oras total desprins de Romania din atatea puncte de vedere. Probabil din acest motiv si din multe altele am sa ma reintorc acolo candva, intotdeauna cu placere si cu o pofta imensa de relaxare si visare. Pentru ca Sibiu este, in opinia mea, unul dintre putinele orase in care poti pasi alene pe strazi, fara sa simti cum greutatile zilnice te apasa pe umeri si te cocoseaza, fara sa simti priviri taioase din fata si din spate si fara sa simti, macar pentru putin timp, ca esti conectat la o lume care trece pe langa tine cu 100 de kilometri pe ora. In Sibiu timpul parca se opreste in loc doar ca sa iti permita sa savurezi clipa. Si sufletelul meu apreciaza atat de mult o delicatesa atat de rara si de gustoasa...!